Profitori de stat (II): Milionarul cu datorii de la Moldexpo şi „cunoştinţele mai vechi” de la Tracom
Şefii celor mai importante întreprinderi de stat din R. Moldova primesc salarii de zeci de mii de lei, dar nu se mulţumesc cu atât. Pe lângă faptul că gestionează, cu mai mult sau mai puţin succes, bunurile statului, aceştia îşi administrează, în paralel, propriile afaceri, pe care le ascund de ochii lumii şi care, uneori, se intersectează, suspect, cu activitatea lor de funcţionar public.
La început de aprilie 2015, ZdG a solicitat oficial Comisiei Naţionale de Integritate (CNI) să ne ofere declaraţiile cu privire la venituri şi proprietăţi pe anul 2014 ale şefilor celor mai importante întreprinderi de stat, printre care, cea a lui Vitalie Iurcu, de la Moldtelecom, a Alei Sârbu, de la Tutun CTC sau a Elenei Ciobanu, de la Aeroport Catering, despre averile cărora ZdG a scris în ediţia trecută, dar şi ale altor şefi de întreprinderi de stat care, deşi primesc salarii de sute de mii de lei pe an, rămân invizibili opiniei publice. CNI, printr-un răspuns oficial, semnat de preşedintele instituţiei, Anatolie Donciu, ne-a informat că demersul nostru a fost examinat în cadrul unei şedinţe din 9 aprilie 2015, fiind luată decizia de a nu ni se oferi declaraţiile solicitate, pe motiv că acestea încă nu au fost procesate şi că ar conţine date cu caracter personal. „Ţinând cont de prevederile legale, inclusiv în vederea protecţiei datelor cu caracter personal, precum şi având în vedere decizia colegială a CNI, până la finisarea procesării declaraţiilor…, prezentarea declaraţiilor solicitate, cu regret, e imposibilă”. În urma acestui răspuns, am ales să verificăm declaraţiile cu privire la venituri şi proprietăţi pe anul 2013 ale şefilor unora dintre cele mai importante şi bine plătite instituţii de stat.
32 de conturi bancare, casă de lux, 5 apartamente…
Aşa am descoperit că Arcadie Andronic, directorul general al Centrului Expoziţional „Moldexpo”, care, în 2013, a avut salarii lunare de 30 de mii de lei (370 mii de lei pe an) este unul dintre cei mai prosperi şefi de întreprinderi. Nu frapează atât de mult salariul, care cu siguranţă o fi rămas acelaşi şi în 2014, ci bunurile şi conturile bancare pe care şeful întreprinderii de stat le-a indicat în declaraţia sa cu privire la venituri şi proprietăţi, dar şi firmele pe care acesta le deţine, dar care nu se regăsesc în documentul prezentat la CNI. Astfel, şeful Moldexpo a declarat că deţine, împreună cu soţia, 6 terenuri intravilane şi extravilane, în total, cu o valoare cadastrală (mult mai mică decât valoarea de piaţă) de aproximativ 4,5 milioane de lei, 5 apartamente, un spaţiu comercial şi o casă de locuit de aproape 400 m.p., cu o valoare cadastrală de 2,7 milioane de lei, finisată în 2010, dar şi 32 de conturi bancare, pe care sunt depozitaţi peste 6 milioane de lei. Conturile au fost deschise în anii 2009-2012, inclusiv pe când Andronic administra Centrul de Expoziţii „Moldexpo”. În aceeaşi declaraţie, Andronic a indicat o singură firmă, „Poliproject Exhibitions” SRL, la care deţine 75%, iar soţia sa, alte 25%, dar şi o datorie de 1,5 milioane, contractată în 2007.
În decembrie 2010, când Andronic a fost desemnat de către o comisie de concurs în funcţia de director, angajaţii Moldexpo, printr-o scrisoare adresată opiniei publice, au atenţionat asupra faptului că noul şef al instituţiei de stat ar fi fost de fapt incompatibil cu această funcţie, deoarece era fondator şi administrator al firmelor „Poliproject Exhibitions” SRL şi „Exposervice” SRL, ambele cu activităţi în acelaşi domeniu, deci, concurentele companiei de stat. Totodată, angajaţii susţineau că cele două SRL-uri aveau şi datorii de 1,2 milioane de lei către Moldexpo, datorii pe care firmele directorului le-au acumulat în urma utilizării spaţiului expoziţional al Moldexpo, după neplata taxei pentru arenda unui teren de 1,27 ha, pe care urma să fie construit un complex expoziţional şi de afaceri, dar şi în urma neachitării chiriei pentru arenda unui spaţiu comercial.
Firmele sale au datorii către Moldexpo
Datoriile au fost confirmate şi într-un raport al Curţii de Conturi (CC) din 2012. Atunci, auditorii au constatat că, la sfârşit de 2011, „Moldexpo” SA, a înregistrat creanţe de la oferirea în arendă/chirie în sumă de 5,5 milioane de lei, care, în 9 luni ale anului 2012, s-au majorat cu până la 7 milioane, inclusiv creanţe fără probabilitatea de recuperare. Auditul CC a constatat că doi agenţi economici, cu acelaşi fondator, au înregistrat creanţe în sumă de 1,78 milioane de lei, inclusiv de la organizarea expoziţiilor pe teritoriul SA, acestea constituind 46,6% din creanţele cele mai semnificative, iar conform informaţiei din baza de date a Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (MTIC), fondatorul acestor două firme este şi administrator al „Moldexpo”. Auditul a constatat că, în vederea asigurării perceperii de la ultimii a creanţelor, la 14.01.2011, Consiliul Societăţii a stabilit pentru unul din agenţi graficul de eşalonare a rambursării obligaţiilor, iar pentru cel de-al doilea a fost stabilită data-limită (25.01.2011), ultimul neonorîndu-şi obligaţiunile pînă în prezent, fiind emisă de Curtea de Apel Chişinău încheierea privind intentarea procesului de lichidare a Societăţii (la 25.09.2012). Deşi în raportul CC nu se oferă numele celor două firme, este clar că acestea sunt „Poliproject Exhibitions” SRL şi „Exposervice” SRL.
Aşa cum anunţa CC, „Exposervice” SRL a solicitat să fie lichidată. Lichidarea s-a produs la început de 2014, din cauza unor datorii de peste 8 milioane de lei către bugetul de stat. Deşi SRL-ul a fost lichidat prin decizia Curţii de Apel (CA) Chişinău, în aprilie 2014, instanţa supremă a trimis dosarul la rejudecare, la cererea Inspectoratului Principal de Stat, care nu a fost de acord cu soluţia judecătorilor de la Apel, prin care firma era radiată, cu stingerea tuturor datoriilor, din moment ce reprezentanţii statului au solicitat şi tragerea la răspundere a reprezentanţilor ei. Acelaşi drum, ca şi „Exposervice”, l-a parcurs şi „Poliproject Exchibitions” SRL, la fel cu datorii către Moldexpo. În 2014, reprezentanţii firmei au depus „o cerere introductivă privind intentarea procedurii accelerate de restructurare a întreprinderii”. În motivarea cererii, aceştia au subliniat că „SRL „Poliproject Exhibitions” a fost instituită pentru desfăşurarea unei activităţi economice preponderent bazată pe servicii de expediere şi transport, activităţi ale expoziţiilor, activităţi de testări şi analize tehnice, însă din cauza înrăutăţirii situaţiei economice, activitatea debitorului a stagnat considerabil, motiv ce împiedică achitarea datoriilor scadente”. La 10 august 2014, SRL „Poliproject Exhibitions”, înregistra datorii scadente considerabile şi anume: BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA în mărime de 49,5 milioane de lei, datorii comerciale privind facturile la activitatea întreprinderii în sumă de 1,6 milioane, datorii către persoanele fizice conform acordurilor în baza contractelor de gaj în sumă de 48,8 milioane, dar şi alte datorii mai mici.
„Poate a fost ceva din spate. Eu nu am auzit. Poate, poate…”
ZdG a contactat mai multe persoane din cadrul întreprinderii, pentru a vedea dacă datoriile firmelor lui Andronic către Moldexpo au fost sau nu stinse. Aceştia ne-au spus că nu sunt la curent, precizând, totodată, că între Moldexpo şi „Poliproject Exhibitions” există în continuare relaţii contractuale. Nici Grigore Hanganu, administratorul provizoriu al firmei lui Andronic pe perioada restructurării, nu a putut să ne spună ce s-a întâmplat cu datoriile pe care SRL-ul le-a avut către stat, precizând doar că, la el, nu a parvenit vreo solicitare de la Moldexpo. „Datoriile au fost achitate”, ne asigură, însă, Arcadie Andronic. „Exposervice” a falimentat, datoriile fiind preluate de „Poliproject Exhibitions, care acum e în proces de restructurare. Datoriile au fost stinse”, susţine şeful Moldexpo, tot el şef al firmelor cu datorii. Întrebat despre datoriile către stat ale firmei lichidate, „Exposervice”, Andronic a precizat: „Nu ştiu despre datorii. Poate a fost ceva din spate. Eu nu am auzit. Poate, poate…”.
Şeful Moldexpo, pe lângă „Poliproject Exhibitions” SRL, fondat împreună cu Mariana, soţia sa, mai are calitatea de fondator la alte 3 firme, care însă nu se regăsesc în declaraţia sa cu privire la venituri şi proprietăţi. Astfel, împreună cu Igor Tiunicov, acesta deţine firma „Andronic Tiunicov&Fotbal Management Consulting” SRL, împreună cu Igor Dementenco – firma „Visagency” SRL, iar împreună cu Snejana Carmanova şi Mihail Ţurcanu – Casa de Comerţ „Ociacov” SRL, client fidel al expoziţiilor de la Moldexpo. Acest SRL deţine şi un depozit pe str. Petricani 23/2, programat pentru a fi verificat în prima jumătate a acestui an de către Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice. Conform datelor din ultimul raport financiar al firmei, cel pe anul 2012, aceasta a raportat venituri din vânzări în sumă de 2,3 milioane de lei, din comerţul cu ridicata al băuturilor, inclusiv alcoolice. Nici banii, şi nici firma nu se regăsesc în declaraţia de avere a şefului de la Moldexpo. El nu a indicat nici firma soţiei, „Imcompany” SRL, fondată împreună cu Iurie Secun şi Elena Misliţchi.
Explicaţiile şefului Moldexpo
Trei dintre firmele familiei Andronic au fost înregistrate pe str. Maria Cibotari, 19, într-un imobil din centrul Chişinăului, care aparţine, în proporţie de 90%, familiei. Deşi deţin firme care au datorii de milioane, inclusiv la stat, Arcadie şi Mariana Andronic locuiesc într-un imobil de lux, la Ciocana, pe str. Sadoveanu. Casa, aşa cum este indicat şi în declaraţia sa cu privire la venituri şi proprietăţi, are aproape 400 de m.p. şi a fost pusă gaj în mai multe rânduri pentru credite de zeci de milioane de lei la Eximbank.
Întrebat de ce nu şi-a indicat în declaraţie toate firmele, Andronic ne-a spus că acestea nu ar mai funcţiona. „Care firme? Ociacov? Eu am donat acţiunile mele (deţine 80%) lui Ţurcanu. Am făcut asta la notar. Acum un an”, zice Andronic. I-am spus acestuia că firma trebuia să se regăsească în declaraţia sa, din moment ce aceasta datează încă din 2013. „Ea nu are nicio tangenţă cu Moldexpo. Poate. Eu am socotit că ea nu are tangenţă şi de la ea n-am venit. Celelalte firme nu mai funcţionează”, a precizat Andronic. „Vreţi să scrieţi ceva de rău?! Scrieţi şi lucruri pozitive. De când am venit eu la Moldexpo s-au ridicat veniturile cu vreo 30%, iar profitul cu 25%…”, a remarcat Andronic.
Firma nedeclarată a soţiei
O altă întreprindere de stat care îşi salarizează şeful mai mult decât motivant este Parcul Industrial „Tracom”. Din iunie 2012, instituţia este condusă de Vitalie Vrabie, fost primar de Ungheni în 1999—2006, iar ulterior, în 2007-2009, ministru al Apărării. Atunci, Vrabie a fost implicat într-un scandal, după ce a primit un apartament de la stat, de peste 100 de m.p. El a plecat din Guvern în septembrie 2009, odată cu Cabinetul Greceanîi. Nu a stat însă departe de politică, revenind, peste un an, doar că nu în PCRM, ci în PDM. În ianuarie 2011, devine secretar general al PDM, iar peste 1,5 ani, în iunie 2012, se alege cu o nouă funcţie, cea de şef al ÎS „Tracom”, transformată, în iunie 2011, în parc industrial.
Conform declaraţiei sale cu privire la venituri şi proprietăţi pe 2013, Vrabie a avut un salariu care-l depăşeşte cu mult pe cel al tuturor muritorilor de rând: 32 mii de lei pe lună (387 mii de lei anual). Acesta deţine o casă de locuit individuală pe str. Nucului din Ungheni, dar şi două apartamente, ambele de peste 100 de m.p., un garaj, dar şi cinci terenuri, trei agricole şi două pentru construcţii. Totodată, şeful de la Tracom este fondatorul „Ghenmar-Plus” SRL, care deţine cafeneaua, „La Mama”, din Ungheni. Firma este înregistrată pe str. Ion Creangă, 4, adresă la care se află şi două dintre firmele deputatului PL, Iurie Chirinciuc, „Euromobila-Lux” SA şi „Euroatlant” SRL. Oamenii din Ungheni ne-au informat că şeful Tracom şi deputatul Chirinciuc ar fi veri. Vrabie a indicat în declaraţia sa cu privire la venituri şi proprietăţi faptul că soţia sa, Maria, este neangajată în câmpul muncii, dar a uitat (!) să indice faptul că aceasta este una din fondatoarele firmei „Servtehagro” SRL, cu 50%. Firma a fost fondată încă în 2000, când Vitalie Vrabie era primar de Ungheni, fondatori fiind soţia sa şi fratele, Iurie Vrabie, care deţine încă două SRL-uri, „Prog-Agroter” şi „Eurofruct”, având-o ca parteneră pe Tamara Chirinciuc, soţia deputatului Iurie Chirinciuc. Fratele lui Vitalie Vrabie este lider local în s. Costuleni şi unul din principalii promotori ai actualelor proteste ale agricultorilor.
Firmele „cunoştinţelor mai vechi” la Tracom
În ultima perioadă, inclusiv într-o revistă mondenă, Vitalie Vrabie a apărut în ipostaza de salvator al Parcului Industrial, precizându-se că a reuşit să transforme fosta uzină de tractoare dintr-o instituţie plină de datorii, în una de succes, transformând-o într-o casă pentru vreo 30 de rezidenţi noi. Potrivit paginii electronice a Parcului Industrial, acesta are acum 33 de rezidenţi, o bună parte ajungând aici în perioada administrării de către Vrabie a întreprinderii de stat. Majoritatea rezidenţilor au reuşit deja să-şi cumpere sectoare din terenurile pe care activează. Astfel, în septembrie 2013, în urma unui contract de vânzare/cumpărare, de un sector de teren în cadrul Parcului Industrial a beneficiat „Consfimgrup” SRL, care a reconstruit sediul Parlamentului R. Moldova şi care, înainte de organizarea licitaţiei, îl avea fondator pe Vladimir Baldovici, fost ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului în Guvernul Greceanîi, adică fost coleg chiar cu Vitalie Vrabie, şeful Tracom. La început de 2015, rezident al Tracom a devenit firma „Calax & CO”, a lui Ion Timofti, om de afaceri din Ungheni. Coincidenţă sau nu, dar şi Timofti este o veche cunoştinţă a şefului Tracom, acesta fiind viceprimar de Ungheni pe când Vrabie era primar. Amintim aici că rezidenţii parcurilor industriale beneficiază de mai multe facilităţi, inclusiv fiscale. Totodată, ei au dreptul de privatizare a parcelelor de terenuri aflate în arendă la preţ normativ, mult sub preţul de piaţă.
Solicitat de ZdG, Vitalie Vrabie ne-a spus că nu-şi aminteşte despre firma soţiei sale, precizând că, o fi uitat de ea. „Nu pot să vă zic. Nici nu mai ţin minte dacă a avut loc aşa ceva. Ar trebui să verific. Poate a fost o intenţie. Cu siguranţă, am uitat. Bine că mi-aţi amintit. Am să-l sun pe frate, să-l întreb”, ne-a spus şeful Tracom. „Nu am refuzat nimănui care au avut intenţia şi care au propus proiecte fezabile. Cei despre care vorbiţi nu au privatizat. Ei au cumpărat loturi, în cadrul unor licitaţii. Nu pot să le fac favoruri. Loturile au fost anunţate public, iar firmele au participat la licitaţie. O comisie de concurs, formată din reprezentanţi ai statului, le-a dat câştig. Faptul că dânşii s-au dovedit a fi cunoştinţe mai vechi de ale mele, cu care am activat anterior, e ok. Nu cred că e un impediment. Nu a fost competiţie neloială. A fost totul legal”, ne-a zis şeful Tracom.
Funcţionarul fără loc de trai care a „uitat” de firma soţiei
Un alt şef de întreprindere de stat care nu şi-a indicat firma soţiei în declaraţia cu privire la venituri şi proprietăţi este Vladislav Zara, de la „Gări şi Staţii Auto”. Pe reţelele de socializare, el apare cu soţia sa, Evelina, în mai multe poze de pe la evenimente mondene. Totodată, potrivit declaraţiei pe venit pe 2013, funcţionarul duce un mod de trai modest, neavând nici măcar un loc de trai, ci doar 0,6 ha de pădure în arendă, lângă Ialoveni. Conform datelor de la Camera Înregistrării de Stat însă, soţia şefului de la „Gări şi Staţii Auto”, Evelina, prezentată de presă în calitate de „femeie de afaceri” este fondatoare şi administratoare la „Artbutic” SRL, care activează sub denumirea de Vivi Art Butic şi se ocupă, printre altele, cu organizarea evenimentelor, fiind una destul de populară. Aceasta activează în Chişinău, într-un apartament de pe Lev Tolstoi 24/1, fiind înregistrată într-un alt apartament, de pe Ion Creangă 39/2.
„Soţia mea lucra la Bayer (filială a unei companii germane), dar firma aceasta probabil că am scăpat-o, din greşeală am uitat s-o declar. Apartamentul de pe Lev Tolstoi nu ne aparţine, nici cel de pe Ion Creangă, unde este înregistrată firma soţiei nu este al nostru. Eu am declarat, pentru 2014, un apartament, primit în dar. L-am primit de la părinţii mei. Terenul din pădure l-am arendat de mai mult timp, dar nu fac acolo nimic, stă aşa”, susţine Vladislav Zara. Tatăl acestuia, Aurel Zara, este directorul filialei Moldova Agroindbank din Bălţi şi membru al biroului executiv al filialei Partidului Democrat din Bălţi.
Firma şefului de la Moldatsa, pe teritoriul întreprinderii de stat
Întreprinderea „Moldatsa” este subordonată direct Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. Compania are „sarcina de a oferi beneficiarilor o utilizare flexibilă şi eficientă a spaţiului aerian, în deplină conformitate cu normele internaţionale şi europene”. Administratorul acestei companii este şi el în topul celor mai plătiţi şefi de întreprinderi de stat. În 2013, această funcţie era remunerată cu un salariu de 37 mii de lei pe lună, aproximativ 440 mii pe an. Potrivit unor surse, în 2014, la Moldatsa, veniturile dispecerilor s-au redus cu 40%, salariul şefului rămânând intact. Din august 2014, şef la „Moldatsa” este Veaceslav Frunze. Şi el, la fel ca şi alţi şefi ai întreprinderilor de stat, pe lângă faptul că administrează un bun al statului, este implicat în afaceri.
Potrivit declaraţiei de venituri pe 2013, Frunze a avut un venit de 78 de mii de lei de la ÎS „AIM” (Aeroportul de la Mărculeşti). Pentru acelaşi an a înregistrat un venit de 77 mii de lei în calitate de director executiv al „AIM AIR” SRL, o companie aeriană privată ce activează la aeroportul de la Mărculeşti cu sediul juridic la Lunga, Floreşti, în vecinătatea aeroportului amintit. După ce Frunze a promovat la Moldatsa, funcţia de administrator al acestui SRL a revenit soţiei sale, Aurelia. Veaceslav Frunze este şi proprietarul unei afaceri în domeniul turismului, deţinând firma „AIM Voiaje” SRL, fondată în 2010 şi administrată de soţia sa. Acest SRL are adresa juridică pe bd. Dacia, 80. Potrivit datelor de la Cadastru, la această adresă se află un teren ce aparţine chiar companiei „Moldatsa”, administrată de Frunze. Contactat de ZdG, funcţionarul a declarat că nu şi-a înregistrat firma pe proprietatea întreprinderii care o conduce, şi că la această adresă, bd. Dacia, 80, s-ar afla clădirea Aeroportului. „Când am făcut firma nici nu lucram la Moldatsa”, ne-a zis el.
