Licitație dubioasă cu sisteme antiaeriene la Aeroportul Mărculești

Cele trei complexe de rachete antiaeriene comercializate de Ministerul Apărării prin intermediul Aeroportului Internaţional Mărculeşti în luna februarie 2016 au ajuns la o firmă off-shore din Marea Britanie, condusă de personaje cu implicări obscure. În Ucraina, această companie a făcut tranzacţii cu statul, procurând armament la preţuri mult mai mici decât cele de piaţă, pentru ca ulterior să-l revândă giganţilor din domeniu de două ori mai scump. Licitaţia organizată de Aeroportul Internaţional Mărculeşti lasă mai multe semne de întrebare vis-a-vis de corectitudinea acestei tranzacţii, în timp ce persoane din domeniu consideră că statul ar fi fost prejudiciat cu milioane de USD.

Joi, 10 decembrie 2015, Anatolie Şalaru, ministrul Apărării, semna un ordin prin care obliga şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale ca în perioada 14—24 decembrie 2015 să organizeze transmiterea din gestiunea Ministerului Apărării (MA) către Aeroportul Internaţional Mărculeşti a trei complexe de rachete antiaeriene „S-125 M1 Neva” „în scopul fortificării bazei materiale” a întreprinderii. Peste cinci zile, pe 15 decembrie 2015, printr-o dispoziţie semnată de Igor Cutie, locţiitorul Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, a fost instituită o comisie care a organizat predarea bunurilor materiale de la balanţa MA la balanţa ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti”.

Prima licitaţie, anulată la cererea preşedintelui

Deşi în ordinul ministrului Apărării se preciza că cele trei rachete sunt transmise Aeroportului Mărculeşti „în scopul fortificării bazei materiale”, deja pe 25 decembrie 2015, întreprinderea anunţa în Monitorul Oficial (MO) al R. Moldova că la 12 ianuarie 2016 va avea loc o licitaţie cu „strigare”, fiind expuse cele trei complexe de rachete la preţul de 600 de mii USD, echivalentul a 11,7 milioane de lei. Întreprinderea anunţa că la licitaţie pot participa rezidenţi şi nerezidenţi ai R. Moldova, deşi anunţul era publicat doar în limba română şi doar în MO din R. Moldova, iar doritorii urmau să achite o taxă de participare de 300 USD, să prezinte un cont cu 10% din preţul iniţial al bunurilor licitate, dar şi licenţă şi autorizaţie care confirmă faptul că ar avea dreptul de a activa în domeniul vânzării armamentului.

Pe 12 ianuarie 2016, însă, licitaţia preconizată nu a mai avut loc, fiind ulterior anulată, fapt consemnat printr-un alt anunţ publicat în MO la data de 15 ianuarie 2016. Ion Păduraru, secretarul general al Aparatului Preşedintelui R. Moldova, confirmă că acea licitaţie nu a mai avut loc la insistenţele şefului statului. „Atunci nu era Guvern. Aeroportul Mărculeşti e în gestiunea MA, iar atunci era un ministru în exerciţiu. Şi într-adevăr, licitaţia a fost anulată la insistenţele şefului statului”, precizează Păduraru, adăugând că „preşedintele a fost critic la tot acest proces”.

Licitaţia cu o singură firmă şi comunicatul post-factum

La scurt timp după votarea noului Guvern, s-a revenit la licitarea rachetelor. De această dată, printr-un anunţ scurt, format din două propoziţii, în MO din 29 ianuarie 2016, se anunţa că „licitaţia… suspendată la 12 ianuarie 2016 va fi reluată la 16 februarie 2016, ora 12.00”, deşi anterior se preciza, tot în MO, că licitaţia nu fusese suspendată, ci anulată. La data stabilită, licitaţia a avut loc, la ea participând o singură firmă, „S-Profit” LTD, cu sediul în Marea Britanie. Ea a şi câştigat licitaţia, oferind pentru cele trei complexe de rachete 660 de mii USD, echivalentul a 12,9 milioane de lei. Anunţul despre firma câştigătoare, însă, nu a apărut nicăieri. La o zi de la desfăşurarea licitaţiei, MA revine la subiect, cu un prim comunicat de presă, prin care anunţa că instituţia „scapă de armamentul sovietic învechit şi ieşit din uz”, deşi anterior îl declara bun „de fortificare”.

Prin acelaşi comunicat Ministerul vorbea despre transmiterea către Aeroportul Mărculeşti a celor trei complexe de rachete antiaeriene, fără muniţie. „Acestea, fiind produse în anul 1974, au un grad de uzură de 100%, sunt nefuncţionale şi generează doar cheltuieli în plus pentru mentenanţă. Decizia de a transmite complexele de rachete de tip S-125 M1, fără muniţie, pentru a fi vândute a fost făcută în baza Hotărârii de Parlament nr.458-XX din 30.06. 2001 şi a controlului de legalitate efectuat de Procuratură, care a constatat că procedura este efectuată în conformitate cu toate cerinţele legale”, se preciza în comunicat. MA anunţa că a identificat un potenţial cumpărător, iar pentru finalizarea procedurilor de licitaţie, Comisia interdepartamentală asupra exporturilor, reexporturilor, importului şi tranzitului de mărfuri strategice prezidată de Ministerul Economiei (ME) urmează să acorde avizul pentru comercializare. MA nu preciza însă suma obţinută, dar nici numele „potenţialului cumpărător”.

Firmă din Marea Britanie cu director şi tranzacţii suspecte în Ucraina

Firma „S-Profit”, cea care s-a oferit să plătească cei 660 mii USD pentru cele trei complexe de rachete este fondată în iulie 2011 în Marea Britanie, cu adresa juridică în oraşul Londra, str. Bedford, oficiul 11, având un capital social de doar o mie de lire. Directorul companiei este cetăţeanul ucrainean Artem Zabora, astăzi în vârstă de 34 de ani. Un alt director al acestei companii care figurează în acte este Ian Taylor, un personaj cunoscut pentru businessul pe care l-a creat prin înfiinţarea de firme off-shore pentru cei care doresc să-şi camufleze identitatea. Numele companiilor fondate de Taylor, care este de fapt doar un intermediar, a figurat în scandaluri legate de crima organizată, terorism, evaziune fiscală sau trafic de armament. De exemplu, în decembrie 2009, un avion care a decolat din Coreea de Nord spre Iran a aterizat în Bangkok, iar forţele speciale thailandeze au descoperit în aeronavă 35 de tone de rachete antiaeriene şi lansatoare dirijabile cu ajutorul calculatorului. O companie înregistrată de Taylor a fost cea care a închiriat acel avion. Totodată, mai multe firme off-shore din Moldova au fost legate de numele lui Taylor.

Firma „S-Profit” administrată de Artem Zabora, cel care a reprezentant-o şi la licitaţia organizată de Aeroportul Mărculeşti, este cunoscută şi pe teritoriul Ucrainei. În 2014, presa din ţara vecină, citându-l pe Anatolii Maiboroda, fostul director al întreprinderii de stat Ukrinmaş, specializată în importul şi exportul armamentului şi tehnicii militare, menţiona că întreprinderea de stat apela la intermediarul „S-Profit” pentru a vinde armament în Sudanul de Sud. Astfel, întreprinderea de stat vindea arme firmei cu sediul în Marea Britanie la un preţ de două ori mai mic faţă de preţul de piaţă, pentru ca ulterior „S-Profit” să-l vândă, la destinaţie, cu preţul real, acumulând astfel venituri fabuloase. Presa din Ucraina scrie că statul ar fi pierdut 150 de milioane USD de pe urma tranzacţiilor intermediate de off-shore-ul britanic.

Şalaru: „Cei de la Mărculeşti să se justifice…”

ZdG a solicitat, oficial, de la administraţia Aeroportului Mărculeşti, iar ulterior, de la MA, informaţii despre firma care a câştigat licitaţia. Iniţial, reprezentanţii Aeroportului Mărculeşti au refuzat să discute la subiect, redirecţionându-ne la MA. La Minister ni s-a cerut să trimitem întrebări în scris, ca peste două zile să fim informaţi că putem afla aceste date doar de la administraţia Aeroportului.

„Nu Ministerul Apărării a vândut complexul de rachete, ci Aeroportul Mărculeşti. Cum au făcut ei, mai departe, cei de la Mărculeşti, să se justifice, dacă au încălcat ceva. Cum au făcut ei, îi priveşte pe ei. Este control la Procuratură, CNA-ul îi controlează. Încă nu s-au vândut, urmează Comisia de la Guvern să stabilească corectitudinea tranzacţiei şi dacă sunt toate actele în regulă şi s-au respectat şi dacă ei au licenţă internaţională, aşa cum prevede legislaţia şi acordurile la care este parte Moldova… Dacă nu, o să se mai facă o dată licitaţia”, zice Şalaru.

Ion Dediu, procuror în cadrul Procuraturii Militare, susţine că a fost verificată legalitatea scoaterii la vânzare a celor trei complexe de rachete, nu şi procedura prin care acestea au fost vândute. „Noi am făcut controlul. Procedura este respectată. Principalul act juridic este hotărârea Parlamentului. Care confirmă că ele au fost scoase la vânzare în 2001. De ce acum vândute? Când trebuia să se întâmple? Au găsit acum cine să le cumpere. Ce, armata trebuie să aştepte să putrezească aici, dacă ele au fost scoase la vânzare printr-o hotărâre de Parlament? Ce ar trebui să facă MA? Să se uite la ele?”, întreabă procurorul. „Nu ne interesează firma. Eu am controlat doar procedura de scoatere la comercializare. Preţul era cu mult mai mic în hotărârea de Parlament. Dacă ei l-au vândut mai cu profit, e bine pentru ţară sau nu?”, întreabă acesta.

Untură: „Întrebaţi-i pe ei cum au aflat despre anunţ…”

După mai multe încercări, am reuşit să discutăm, la telefonul său mobil, cu Dan Untură, care din 4 ianuarie 2016 este administratorul întreprinderii de stat Aeroportul Mărculeşti. Acesta, practic, s-a implicat din mers în organizarea licitaţiei, anunţarea ei, alte detalii fiind stabilite de predecesorul său, Sergiu Ciobanu, care a plecat din funcţie în luna decembrie 2015. Iniţial, Untură a încercat să ne redirecţioneze din nou către MA, însă ulterior, a acceptat o discuţie despre licitaţie. Acesta a confirmat informaţia că firma „S-Profit” cu sediul în Marea Britanie a câştigat licitaţia, fiind singurul participant. Untură însă nu a putut să ne spună cum a aflat acest agent economic „englez” despre desfăşurarea licitaţiei dintr-un simplu anunţ, postat în limba română, în Monitorul Oficial al R. Moldova. „Întrebaţi-i pe ei cum au aflat despre anunţul din MO. El este public…”

Şeful Aeroportului Mărculeşti ne-a mai zis că preţul de 200 mii USD pentru un complex de rachete (600 mii pentru trei unităţi) a fost stabilit de către Camera de Comerţ şi Industrie (CIE) a R. Moldova, confirmând şi faptul că preţul lor final, pentru care au fost vândute, a fost de 660 mii USD. Untură ne-a mai zis că procedura de vânzare a celor trei complexe de rachete este abia la mijloc şi că firma câştigătoare trebuie să prezinte mai multe acte.

Nicolae Gaibu, şeful Departamentului servicii de expertiză, certificare şi suport afaceri din cadrul CIE, ne-a spus că trebuie să se documenteze pentru a ne oferi detalii despre cum au fost evaluate cele trei complexe de rachete la suma de 600 mii USD. Miercuri, acesta ne-a cerut să revenim peste o oră, apoi nu a mai răspuns la telefon.

La începutul lunii martie 2016, câţiva veterani ai Armatei Naţionale au organizat o conferinţă de presă, în care au vorbit inclusiv despre acest caz, precizând că prin vânzarea celor trei complexe de rachete ar fi fost prejudiciat bugetul de stat cu aproximativ 30 milioane USD, dar şi periclitată capacitatea de apărare a ţării. Un asemenea complex de rachete antiaeriene, nou, costă astăzi aproximativ 20 de milioane USD. Unul vechi, dar funcţional, ar valora, afirmă experţi militari, în jur de 10 milioane, în timp ce pentru readucerea la viaţă a unui complex vândut de R. Moldova ar fi nevoie de 3-5 milioane USD. R. Moldova a rămas cu un singur complex de rachete antiaeriene.