Cât „costă” Ordinul Republicii?

Ion Anton, amic cu preşedintele Nicolae Timofti, tot el fost coleg şi vecin de vilă în orăşelul Borsec, din România, cu Ion Păduraru, secretarul general al Aparatului Preşedintelui, a fost decorat, în octombrie 2013, cu Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincţie în stat. Evenimentul a provocat revoltă în rândul foştilor colegi şi şefi ai lui Anton de la Curtea Constituţională (CC), care spun că acesta nu merita distincţia, pentru că „a fost o persoană care nu a dorit să lucreze. Ce făcea el la lucru? Juca cărţi la computer”, spune Mircea Iuga, fost judecător constituţional, şeful lui Ion Anton timp de şase ani.

Săptămâna trecută, preşedintele Nicolae Timofti l-a decorat pe Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PD, cu Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincţie în stat. Decorarea a ridicat mai multe semne de întrebare, iar opinia publică a început să-şi amintească „păcatele” pe care fostul lider al democraţilor le-a acumulat pe parcursul vieţii: trecutul comunist din perioada sovietică sau votul pentru Voronin în 2005 fiind doar câteva dintre ele. Totuşi, distincţia supremă acordată lui Diacov nu este nici pe departe cea mai scandaloasă sau cea mai surprinzătoare.

Cine este Ion Anton?

Acum câteva săptămâni, am fost alertaţi de persoane din sfera justiţiei, indignate de faptul că, pe 11 octombrie, cu Ordinul Republicii, a fost decorat Ion Anton, judecător demisionat. Distincţia era „pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în cadrul autorităţilor publice, contribuţie substanţială la procesul de edificare şi de consolidare a statului de drept şi merite în înfăptuirea justiţiei”. Oamenii care au activat împreună cu Anton în ultimii ani au o cu totul altă părere despre acesta şi despre „contribuţia” sa la edificarea statului de drept.

În ultimii 15 ani, Ion Anton a fost judecător asistent la Curtea Constituţională (CC), mai exact, din 1997 până în februarie 2013, când s-a pensionat. Anterior, în anii 1996—1997, a fost ministru pentru relaţii cu Parlamentul, iar în anii 1990—1996, prim-viceministru al Justiţiei R. Moldova. În perioada 1984—1990 a fost membru al CSJ, iar din 1974 până în 1984 – judecător şi preşedinte al judecătoriei raionale din Camenca. Înainte de asta, a absolvit cu diplomă de merit Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Chişinău. Anton are acum 65 de ani, fiind originar din Horodişte, raionul Râşcani.

„Cea mai mare parte a timpului lipsea”

„Nu ştiu cum s-a manifestat dumnealui în perioada când nu eram eu la CC. Ion Anton a fost judecătorul asistent al Valeriei Şterbeţ, care redacta personal toate proiectele de hotărâri, fără a apela la judecătorul asistent. Prin urmare, în cei doi ani de când sunt la Curte, Anton nu a redactat nicio hotărâre”, remarcă Alexandru Tănase, preşedintele CC.

„Din moment ce a fost decorat, presupun ca s-a remarcat prin ceva anterior venirii mele la CC, în timp ce a fost asistentul dlui Iuga sau al dnei Şterbet. De când sunt eu la Curte, dl Anton mai mult lipsea. Nu ştiu cu ce se ocupa, dar cea mai mare parte a timpului lipsea de la serviciu, deşi, de regulă, prezenta certificate medicale. Într-un moment, am solictat o informaţie oficială de la Poliţia de Frontieră, de unde am constatat că Anton, în timp ce trebuia sa fie la lucru sau în concediu de boală, se afla mai mult în România. În consecinţă, l-am avertizat oral de câteva ori, iar mai apoi a fost sancţionat cu avertisment de Plenul CC, la 23 octombrie 2012, deoarece discuţiile verbale nu aveau niciun efect. După aplicarea sancţiunii, şi-a revăzut propriul comportament. Din aceste considerente, la 14 februarie 2013, cu ocazia aniversării CC, Plenul Curţii a decis revocarea acelei sancţiuni. Pe 28 februarie 2013, Ion Anton s-a pensionat”, precizează Alexandru Tănase.

„El juca cărţi la computer”

De regulă, atunci când o persoană urmează să fie decorată, administraţia prezidenţială solicită poziţia instituţiei în care aceasta activase ultima dată. În cazul decorării lui Anton a fost altfel. „CC n-a propus decorarea lui Ion Anton. În 2013, Plenul CC a adoptat o singură decizie de acest fel, propunându-i şefului statului să-l decoreze pe ex-judecătorul CC, Victor Puşcaş, cu ocazia încheierii carierei profesionale şi atingerii vârstei de 70 de ani”, spune preşedintele CC.

„Ion Anton a fost o persoană care nu a dorit să lucreze şi nu ştiu de ce l-au ţinut atâta la CC. Şase ani, cât a lucrat cu mine, ca asistent, nu a făcut nimic. El în genere, în 23 de ani, nicio hotărâre judecătorească nu a scris. Ce făcea el la lucru? Juca cărţi la computer”, spune Mircea Iuga, fost procuror general şi fost judecător constituţional, şef, timp de şase ani, al lui Ion Anton. „De la CSJ ştiam că, parcă, nu era băiat prost. Dar, la CC, timp de şase ani, şi-a bătut joc. Îi dădeai să facă ceva, iar el făcea de mântuială. Zicea, dacă vrei, fă-ţi singur. Eu pe Timofti îl cunosc de peste 40 de ani. Tot timpul vorbeşte despre lege, dar de fiecare dată face invers. Cum să dai Ordinul Republicii unei persoane ocazionale în justiţie?”, se întreabă Iuga.

„A fost şi sancţionat”

“La mine, Ion Anton şi-a prelungit activitatea pe care o avuse la dl Iuga. Atunci, acesta m-a şi atenţionat că nu o să am mare ajutor de la el, iar asta s-a demonstrat în cei şase ani în care am lucrat. În principiu, în staff-ul meu a fost doar referentul cu care am lucrat. Mi-e greu să spun cum a ajuns el să primească Ordinul Republicii. Când eram la CC, se punea în discuţie acordarea Ordinului Republicii altor câtorva persoane, printre care dl Puşcaş, dar despre dl Anton – nici vorbă. Despre el se vorbea în alt mod, că trebuie să plece de la CC. A fost şi sancţionat. Nu dorea să lucreze”, îşi aminteşte Valeria Şterbeţ, o altă fostă judecătoare constituţională, asistent al căreia a fost Ion Anton.

Unele persoane din cadrul CC spun chiar că Anton îşi permitea de multe ori să strige la Valeria Şterbeţ. „Nu am dorit să ridic problemele astea şi nici acum nu vreau să fac asta. Dacă el şi-a permis, ca bărbat, să facă asta…”, spune Şterbeţ. Cum, totuşi, a ajuns Ion Anton să primească cea mai înaltă distincţie în stat? Cine l-a propus pentru decorare?

Timofti, Păduraru şi Anton

Persoanele cu care am discutat, cu unele dintre ele neoficial, ne-au spus că miracolul distincţiei supreme acordate lui Ion Anton ar sta în relaţia foarte bună pe care acesta o are cu preşedintele Nicolae Timofti, dar şi cu Ion Păduraru, secretarul general al aparatului preşedintelui R. Moldova, cu care este vecin de vile în orăşelul românesc Borsec, din judeţul Harghita, Transilvania. Iniţial, informaţia nu putea fi confirmată, pentru că, în declaraţia cu privire la venituri şi proprietăţi, Anton nu pomenea despre ea, iar declaraţia lui Ion Păduraru nu putea fi accesată pe site-ul Comisiei Naţionale de Integritate (CNI).

Pornind de la această informaţie, pe site-urile din România care promovează ofertele turistice am găsit pensiunea Anton, din Borsec, prezentată drept „una din cele mai căutate unităţi de cazare din Borsec, Harghita, o locaţie ideală pentru cei care doresc să viziteze zona turistică, Ţinutul Secuiesc. Unitatea dispune de 14 locuri de cazare în şapte camere. Pensiunea Anton îşi aşteaptă oaspeţii cu drag şi îi răsfaţă cu facilităţi precum acces la bucătarie, fax, foişor, frigider în unitate, grădină/curte, grătar, internet prin cablu, living, loc de joacă pentru copii, parcare şi altele. Pensiunea Anton este situată în cea mai frumoasă zonă a staţiunii Borsec, cu vedere panoramică asupra orăşelului Borsec”, recomandă site-urile de anunţuri turistice. Pe unul din ele, ca persoană de contact apare Ion Anton, iar la numere de telefon, numărul acestuia, cu tot cu codul R. Moldova, pentru a fi apelat de eventuali turişti din România sau din alte ţări când, eventual, stăpânul se află la Chişinău.

Pensiune de milioane în România

„Despre vila lui ştiu toţi. El, numai începea vara, îşi lua diferite concedii şi revenea când se încheia sezonul. Ştiu că mulţi colegi de-ai noştri plecau acolo la odihnă, mai ales cei care aveau probleme şi trebuiau să bea apă de acolo”, ne-a spus Valeria Şterbeţ, fosta colegă a lui Anton. Ulterior, informaţia despre faptul că fostul judecător Ion Anton deţine pensiunea Anton, din Borsec, ne-a fost confirmată şi de reprezentanţii Primăriei din localitate. Aceştia ne-au spus că pensiunea este una foarte solicitată, că a fost construită de Anton prin anii 2006-2007 şi că, ţinând cont de toate facilităţile, acum ar costa circa 200 mii de euro (3,5 mln. de lei). Despre proprietatea familiei Păduraru, reprezentanţii Primăriei nu ne-au putut oferi vreo informaţie, pe motiv că nu ar fi la curent cu aşa ceva.

Am contactat şi reprezentanţii pensiunii Anton, cărora le-am spus că am vrea să ne cazăm acolo. Am insistat să aflăm şi dacă aceştia cunosc despre vila lui Ion Păduraru, din vecinătate. La telefonul pensiunii, a răspuns chiar Ion Anton, fostul judecător constituţional, decorat recent cu Ordinul Republicii.

„Este Păduraru, dar el o să fie singur aici”

ZdG: Vrem să petrecem sărbătorile de iarnă la dvs.!
I.A.: Când anume? Câte familii?
ZdG: Pe patru-cinci ianuarie. Este disponibil? Suntem şase familii!
I.A.: Aici avem doar cinci camere. Sunt şi patru locuri de vară. De pe patru, e disponibil
ZdG: Cât ne-ar costa o noapte de cazare?
I.A.: Acum e mai scump, cam 100 de lei româneşti camera, vreo 20 de euro. Mâncarea nu intră.
ZdG: Dar noi suntem mai mulţi, nu aveţi pe cineva, prin vecinătate, care dă în chirie? Noi am ales această pensiune pentru că patronul e din R. Moldova.
I.A.: Da, eu sunt.
ZdG: Sunteţi dl Ion?
I.A.: Da, eu sunt!
ZdG: Am ales la dvs. pentru că avem cunoscuţi, nişte judecători, care au fost pe acolo.
I.A.: Da, da, da. Dar ei vin mai mult vara…
ZdG: Nu aveţi vecini pe acolo, tot din R. Moldova, la care ne-am caza? Cineva spunea de Ion Păduraru.
I.A.: Este Păduraru, dar o să fie singur aici. El nu dă în chirie. Dar este cazare, tot alături, la acelaşi preţ.
ZdG: Bine, vă mulţumesc. Revin.
I.A.: Eu mai am telefonul de la Chişinău. După 15 decembrie voi fi acolo.
ZdG: Cu 15 se termină numărul? Este pe site?
I.A.: Da, da, cu 15. La revedere. Sănătate multă.

Anton neagă, Păduraru recunoaşte

După această discuţie, l-am contactat din nou pe Ion Anton, prezentându-ne drept jurnalişti. L-am întrebat ce crede despre părerile foştilor colegi, dar şi despre relaţiile pe care le are cu Timofti şi cu Păduraru: „Întrebaţi-i pe ei. Nu am nimic nici cu Păduraru, nici cu Timofti. Întrebaţi-i pe cei care v-au spus, de unde au informaţia. Eu nu ştiu dacă ei au sau nu dreptate. Nu iscodiţi. Păduraru e mult mai tânăr, nu-l cunosc. Pe Timofti l-am cunoscut cândva, dar nu are nimic asta”, ne-a zis Anton. „Oamenii spun că sunteţi vecin, la Borsec, cu dl Păduraru!?”, l-am întrebat. „Nu cunosc, nu ştiu asta”, ne-a răspuns.

Chiar dacă Anton a negat legăturile sale cu Timofti şi mai ales cu Păduraru, despre care, iniţial, ne-a zis că îi este vecin, iar apoi, că nu-l cunoaşte, acestea sunt confirmate de Ion Păduraru, care susţine că Anton merita Ordinul Republicii. „Ion Anton, dacă nu mă înşel, a fost numit judecător în aceeaşi zi cu Nicolae Timofti. A fost judecător la CSJ, viceministru, prim-viceministru, ministru…. Cum credeţi, ce importanţă are că e vecin, dacă el a scos comuniştii din sediul lor din Comitetul Central? Personal a sigilat toate uşile. A implementat reforma notarială, a făcut ancheta cu tratatele de asistenţă juridică garantată de stat între ţări, după crearea R. Moldova”, înşiră Păduraru meritele lui Anton.

„Pot să vă confirm că am vilă”

„Şi dna Şterbeţ consideră că merită Ordinul Republicii? Dacă ea consideră că merită, de ce alţii nu merită? Decizia aparţine preşedintelui şi eu nu o comentez. Pot să vă confirm că am vilă, construită, declarată. Acolo, la Borsec, mai sunt vreo 30 de moldoveni în mahalaua aia. Asta-i toată chestia. Eu am lucrat cu Ion Anton. Am fost viceministru, el era prim-viceministru. El a fost propus de ministrul Justiţiei. Au mai primit Ordinul 227 de deputaţi care au votat independenţa, iar o parte parcă acum nu merită, că era uşor să votezi independenţa, iar acum, toţi sunt eroi”, remarcă Păduraru.

„Cu mine, gard în gard, e Valentin Cunev, deputat în primul Parlament. Ce, el nu merită Ordinul? Nu ştiu cine-i proprietar la vila lui Anton, eu personal am declarat-o şi stau foarte bine. Faptul că e vecin, e a cincea roată la căruţă”, ne-a mai zis Păduraru. Din păcate, nu am reuşit să verificăm dacă, într-adevăr, secretarul general al Aparatului Preşedintelui şi-a declarat vila din Borsec, pentru că, pe www.cni.md, declaraţia cu privire la venituri şi proprietăţi nu apărea, marţi, 26 noiembrie, ci doar cea de interese personale, unde nu erau indicate proprietăţile acestuia. Reprezentanţii CNI ne-au spus că declaraţia lipseşte din motive tehnice, dar că nu ne-o pot oferi şi că, pentru asta, e nevoie de o scrisoare oficială, asta deşi, acestea sunt şi ar trebui să fie publice. După cum am menţionat, în declaraţia lui Ion Anton pentru 2012, vila din Borsec NU apare, ci doar 1,5 ha de teren la Drochia şi o casă în acelaşi oraş.

„Preşedintele nu-şi va argumenta decizia”

„Este vorba de acordarea unui ordin, care este prerogativa preşedintelui, pe care el nu o discută şi nu o justifică. Sigur, există o argumentare în textul decretului, dar ea este mai mult una tip. Preşedintele nu se justifică în faţa nimănui pentru decretele sale cu privire la distincţii. Nu există obligativitate pentru preşedinte de a se consulta, atunci când acordă distincţii, cu comisia parlamentară de profil”, susţine Vlad Ţurcanu, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Timofti. „Dl preşedinte cunoaşte foarte mulţi oameni pe care i-a decorat, având în vedere vechimea în meserie a preşedintelui, dar de aici şi până la o eventuală legătură, cred că e o distanţă destul de mare. Indiferent de speculaţiile care se vor face, preşedintele nu se va justifica şi nu-şi va argumenta decizia. Asta este intima sa convingere, dacă vreţi”, spune Ţurcanu.

„Nu pot comenta ce declară oamenii pe care i-aţi invocat, deşi aş avea nişte lucruri de spus, nu păreri, ci lucruri pe care le cunosc, dar nu voi face asta. Ce pot să vă spun e că nu se poate întâmpla ca preşedintele să aibă la bază nişte motive banale şi superficiale, ca cele invocate de dvs. sau de alţii. E exclus. Preşedintele se referă la merite pe care le cunoaşte sau care i se raportează. Nu pot să vă spun cine l-a propus pe dl Anton. E informaţie internă”, a conchis Ţurcanu.

642 de Ordine ale Republicii

Totuşi, dacă analizăm lista persoanelor decorate de-a lungul timpului cu Ordinul Republicii, putem concluziona că Ion Anton nu este nici pe departe cel mai nemerituos deţinător al Ordinului Republicii. Conform informaţiilor oferite de Preşedinţie, până la această oră, există 642 de deţinători ai Ordinului Republicii: 104 au fost decoraţi de către Mircea Snegur, 59 de către Petru Lucinschi, 74 de către Vladimir Voronin, în cele două mandate, 133 de către Mihai Ghimpu, 24 de către Marian Lupu şi alte 248 de către actualul şef de stat, Nicolae Timofti. De precizat că, în cazul lui Timofti, 227 de distincţii supreme au fost acordate o singură dată, semnatarilor Declaraţiei de Independenţă.

În listă întâlnim nume care de care mai controversate, majoritatea din ele decorate pe vremea lui Voronin. Decorarea, în 2003, a lui Ivan Bodiul, ex-prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist, a stârnit un val de critici din partea altor deţinători ai Ordinului Republicii, majoritatea scriitori, printre care Grigore Vieru sau Nicolae Dabija. Aceştia chiar spuneau ulterior că au renunţat la Ordinul Republicii. Nu doar decorarea lui Bodiul este controversată. În listă regăsim alte nume cel puţin la fel de controversate: Dumitru Pulbere, fost preşedinte al CC, Miron Găgăuz, fost şef al Căilor Ferate, ulterior cu dosare penale, Vladimir Molojen, ex-ministru al Dezvoltării Informaţionale, Anatol Popuşoi, fost director Moldsilva, ambii acum cu probleme în justiţie, foştii deputaţi comunişti Ivan Calin şi Vadim Mişin, dar şi alte persoane, meritele cărora, pentru R. Moldova, pot fi puse uşor la îndoială.

„Da, din păcate, s-a devalorizat totul”

„Pulbere a fost şi mai zero decât Anton. El nu a scris niciodată, niciun rând. Asistenţii şi consultanţii scriau pentru el. Am lucrat şase ani cu el. Era o persoană căreia, dacă îi dădeau vreo idee, până n-o repetai de patru ori, nu o putea scrie”, spune Mircea Iuga, fost judecător constituţional.

Marele compozitor Eugen Doga a primit Ordinul Republicii în 1997, perioadă în care distincţiile de stat parcă mai însemnau ceva, fiind primite în special de persoane din mediul cultural sau care s-au remarcat prin ceva notabil în mediul în care activau. „Ordinul Republicii nu mai înseamnă nimic, pentru că eu nu primesc niciun leu pentru acest Ordin. Nu ştiu de ce nu mai primesc. Poate de asta, pentru că el nu înseamnă nimic… Eu cred că este normal ce se întâmplă, pentru că cei care decorează, judecă după nivelul lor. Ordinul îl primesc oameni compromişi, judecători care au pus la dubă oameni nevinovaţi. Da, din păcate. S-a devalorizat totul. Şi nu e vorba doar de Ordinul Republicii, ci şi de alte premii, cum ar fi Premiul de Stat. Omul care trădează ţara primeşte acest premiu. Nu-l numesc, pentru că nu contează. Din păcate, sunt menţionaţi cei care stau la suprafaţă, iar noi ştim ce pluteşte pe apă”, spune Doga.

„Despre criterii mă întrebaţi? Care criterii?”

Vasile Şoimaru, deputat în primul Parlament, a refuzat anul trecut Ordinul Republicii, spunând că nu-l merită, pentru că, crede el, a fost o onoare şi un noroc să semneze Declaraţia de Independenţă a R. Moldova. Anterior, în 1996, acesta a refuzat Meritul Civic, iar în 2011 – Ordinul de Onoare.

„Ordinul Republicii nu cred că-l poartă nici cei care-l merită, pentru că sunt atâţia necinstiţi în rândul celor care au primit ordinul ăsta… Despre criterii mă întrebaţi? Care criterii? Nu au existat, nu există şi mă tem că nici nu vor exista. Acest ordin este un început de campanie electorală, fiind folosit în toate campaniile electorale. E bătaie de joc. Nu Diacov a fost la Preşedinţie să solicite acest Ordin. Există un partid care se numeşete PD, condus de nişte oameni. Acolo se iau deciziile. Mai ales că Partidul e la guvernare. Pe timpul lui Ghimpu, făceau anticameră cu săptămânile nişte patrioţi naţionalişti, unionişti, de care vreţi. Până nu obţineau Ordinul Republicii, nu plecau. Nu pot zice ceva rău de Timofti. Pe mine mă bucură curajul lui. E cel mai curajos şi mintios preşedinte pe care l-am avut. Dar, cei din anturajul lui îl strică. Ei iau deciziile”, zice Şoimaru.