Acuzaţii de TORTURĂ, FALS şi DETENŢIE ILEGALĂ în dosarul dublului ASASINAT de la Ialoveni

Anchetarea dublului asasinat de la Ialoveni, din septembrie 2010, are loc în contextul unor acuzaţii de fals, tortură şi detenţie ilegală. Cel învinuit că ar fi comis odioasa crimă spune că nu a ţinut niciodată o armă în mână şi că nici nu are maşină. El mai spune că a fost torturat de oamenii legii pentru a-şi asuma vina. Nici medicii Secţiei de Tratament prin constrângere cu supraveghere riguroasă a Spitalului de Psihiatrie, unde învinuitul este internat de un an, nu cred că el ar fi în  stare să comită o asemenea crimă. Ei lasă chiar să se înţeleagă că bărbatul ar putea fi un ţap ispăşitor în acest caz.

La o săptămână după ce oamenii legii au recunoscut, mai mult sau mai puţin oficial, că au gafat în „cazul Inculeţ”, considerându-l pe acesta suspect de crime, deşi era mort cu 3 ani înainte de comiterea lor, sunt nevoiţi acum să ofere răspunsuri la zeci de întrebări legate de  anchetarea dublului asasinat de pe traseul Ialoveni-Chişinău, din septembrie 2010.

Reţinut a doua zi după crima de la Durleşti

Eugen F. a fost reţinut la 2 aprilie 2011, la Buiucani, acolo unde locuia, fiind suspectat de implicare în dublul asasinat de la Durleşti, produs în ajun. Pe 5 aprilie, însă, deoarece nu aveau probe, oamenii legii l-au eliberat pe Eugen. La doar câteva zile, pe 16 aprilie, l-au reţinut iarăşi, punându-i în cârcă dublul asasinat de la Ialoveni.

Timp de 2 luni, Eugen a fost ţinut în izolatorul CGP, fiind silit să-şi recunoască implicarea în omor. Ulterior, în baza unei hotărâri judiciare, a fost transferat la Spitalul de Psihiatrie, pentru evaluare psihiatrică. Acolo se află şi astăzi. Între timp, acestuia îi fusese adusă învinuirea oficială – „omor intenţionat, cu premeditare, cu deosebită cruzime şi din motive sadice”, fiind declarat de o comisie drept iresponsabil, deoarece suferă de schizofrenie.

Încheiere judecătorească cu date false

Încheierea judiciară prin care Eugen F. a ajuns în secţia 37, denumită Secţia de Tratament prin constrângere cu supraveghere riguroasă, naşte, însă, mai multe semne de întrebare. Încheierea e din 13 iulie 2011 şi e semnată de judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Centru, Garri Bivol. Doar că, documentul există în două exemplare. În primul, transmis lui Roman Chizilov, avocatul lui Eugen, imediat după pronunţare, este stipulat faptul că acesta urmează a fi internat pe  termen de 60 de zile. În alt exemplar, transmis lui Denis Rotaru, procurorul responsabil de caz, dar şi  Spitalului de Psihiatrie, nu este stipulat termenul de 60 de zile. Cum e posibil aşa ceva?

Roman Chizilov susţine că a aflat despre existenţa unei alte încheieri abia la expirarea celor 60 de zile, când credea că Eugen urma să plece acasă. Avocatul consideră că perioada de după 13 septembrie 2011, în care Eugen F. s-a aflat în secţia 37, urmează a fi încadrată ca detenţie ilegală, cu dreptul la reparaţii.

Într-o opinie exprimată separat de judecătorul Vladimir Timofti, care a făcut parte din completul de judecată care a examinat, la 8 mai 2012, recursul în privinţa încheierii lui Bivol, acesta remarcă şi el existenţa a două încheieri şi consideră că una din ele conţine date false, iar organele abilitate ar urma să spună care anume. Verificarea informaţiei a fost cerută recent şi de Chizilov, printr-un demers trimis pe adresa Procuraturii Generale (PG).

„Poate a fost o greşeală mecanică a judecătorului”

Atât timp cât nu există un răspuns de la organele abilitate, rămâne întrebarea: Cum a fost posibilă emiterea unei încheieri, cu informaţii diferite? Denis Rotaru, procurorul secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale din cadrul PG, susţine că deţine  doar o încheiere, cea fără „60 de zile”. „De fapt, legea nu prevede un termen pentru deţinerea persoanei internate într-o instituţie psihiatrică. Judecătorul nu poate indica un termen de 30 sau 60 de zile. Cât despre încheierea cu „60 de zile”, nu ştiu, poate a fost o greşeală mecanică a judecătorului”, admite procurorul, precizând că nu-şi aminteşte exact când a intrat în posesia încheierii în care lipseşte stipularea „60 de zile”.

Magistratul Garri Bivol nu a putut fi întrebat despre încheiere, pentru că se află în concediu medical, potrivit grefierei acestuia. Juriştii cu care am discutat califică această situaţie drept una gravă. Ei spun că judecătorul ar putea fi pedepsit disciplinar dacă se va demonstra că a emis încheieri cu informaţii diferite.

Şi-a modificat judecătorul încheierea?

De încheierea(ile) judecătorului este legată şi altă situaţie, care provoacă alte semne de întrebare. Încheierea din 13 iulie 2011 fusese emisă cu doar o zi înainte de expirarea mandatului de arest emis anterior pe numele lui Eugen F. Doar că, aşa cum era normal, acesta nu a fost dus la Spitalul de Psihiatrie în ziua emiterii încheierii, ci abia peste 5 zile, pe 19 iulie, la expirarea mandatului de arest. Nimeni nu ne-a putut explica de ce hotărârea a fost executată abia peste 5 zile şi ce s-a întâmplat cu învinuitul în acest răstimp.  „Nu ţine de competenţa mea transferul acestuia la Psihiatrie”, afirmă procurorul Rotaru. „A fost detenţie ilegală”, susţine avocatul Chizilov.

Se pare că judecătorul şi-a modificat ulterior încheierea, la cererea Spitalului de Psihiatrie şi a procurorului, pentru că cei de la Psihiatrie refuzau să-l primească pe Eugen, pe motiv că încheierea era inadecvată. De aici s-ar fi produs şi întârzierea de 5 zile cu care Eugen F. a ajuns la Spital.

„Niciodată nu am pus mâna pe o armă”

Una peste alta, Eugen, care va împlini 34 de ani în decembrie, se află şi acum în secţia 37 de la Psihiatrie, unde sunt deţinuţi pacienţii iresponsabili de răspundere penală. Acolo, în prezenţa lui Vasile Tăbârţă, şeful secţiei, am purtat o discuţie cu Eugen.

„Ştiu că-s acuzat de omor. Dar vă spun sincer, eu nu am omorât pe nimeni. Niciodată nu am pus mâna pe o armă. Lucrez în construcţii. Din 1996, sunt la evidenţă în acest spital. Ei au văzut că-s bolnav şi m-au luat pe cazul de la Ialoveni. Prima dată m-au luat pentru omorul de la Durleşti, pentru că aveam sânge pe scurtă şi eram cinstit (băut – n.r.) de la stroică. Taman venisem din Bălţi. Au speriat-o foarte tare pe mama. Ea a şi decedat din cauza asta”, ne-a povestit Eugen F.

„Cât am fost închis, am fost bocănit (bătut – n.r.). Îmi spuneau să recunosc că am omorât şi să le spun unde-i arma. Le spuneam: care armă, că eu nu am armă? Eu nu am mers niciodată cu maşina. N-am permis. M-au întrebat cine din familie mergea cu maşina. Am spus că fratele meu. A, înseamnă că-l luăm şi pe el. Şi aşa l-au arestat şi pe fratele meu”, ne-a spus Eugen.

„Mă puneau pe lom”

„Poliţiştii vorbeau urât. Când mă băteau, le spuneam că eu am făcut tot, ca să-mi dea pace. Oricine ar face aşa, credeţi-mă. Când venea comisarul, spuneam adevărul, că nu am făcut nimic. M-a audiat şi un anchetator din Rusia. Poliţiştii trebuiesc şi ei bocăniţi, ca să ştie ce-i aia bătaie. Mulţi sunt fără creier. Mă băteau cu electricitatea, mă puneau pe lom”, a mai zis Eugen F.

În timpul discuţiei, acesta ne-a povestit şi alte detalii despre felul în care era bătut şi obligat să-şi asume crima. „Eu nu auzisem de crimă, că nu prea mă uitam la televizor”, a remarcat învinuitul.

La finalul discuţiei, medicul Vasile Tăbârţă ne-a confirmat că declaraţiile lui Eugen F., care, chiar dacă este declarat iresponsabil, pot fi credibile, pentru că starea sănătăţii acestuia este una satisfăcătoare.

Amnesty i-a cerut lui Zubco să ia atitudine

De fapt, multe din declaraţiile lui Eugen F. sunt confirmate şi de alte persoane, dar şi de documente ale unor importante organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor omului.

În aprilie 2012, Amnesty International i-a adresat o scrisoare procurorului general Valeriu Zubco, arătându-se îngrijorată de cazul lui Eugen F., subliniind  că el a fost torturat şi că s-ar afla ilegal în spital.

Ion Caracuian, şeful secţiei combatere tortură din cadrul PG, ne-a spus că „s-a stabilit, încă în iunie 2011, că nu există o bănuială rezonabilă care ar permite începerea urmăririi penale pentru tortură”. Deşi cererea  Amnesty e din 2012, iar procurorii au făcut referire la un control din 2011, Caracuian spune că faptele nu pot fi verificate încă o dată, deoarece există o hotărâre neanulată. „Am stabilit că verificarea anterioră s-a produs echidistant, fără încălcări”, explică procurorul.

Despre faptul că Eugen F. a fost dus la Psihiatrie după expirarea mandatului de arest, dar şi despre cele două încheieri diferite, Caracuian spune că nu cunoaşte detalii şi că la aceste întrebări ar trebui să răspunsă procurorul implicat în urmărirea penală.

„Eugen F. trebuia dus pe 13 la psihiatrie. De ce a fost dus pe 19? Nu ştiu. Nici nu am ştiut că el a fost dus pe 19”, a conchis Caracuian.

„Mama a murit de scârbă. Dumnezeu vede tot”

Anterior, şi Centrul de Medicină Legală a examinat faptul maltratării lui Eugen F., pe când se afla în custodia poliţiei. Experţii de acolo au stabilit însă că urmele găsite pe corpul bărbatului erau specifice automutilării. „Ei ştiu cum să bocănească, încât să nu vadă nimeni”, susţine Eugen.

Lilia, sora lui Eugen, ne-a vorbit despre Vladimir, fratele lor, aflat în detenţie în Turcia (din mai 2011), dar şi despre infernul prin care trece familia lor după ce Eugen şi Vladimir au fost învinuiţi de omor. „Vorbesc cu el la telefon în fiecare miercuri. Ei nu au omorât. Vladimir spune că nu poate fi aşa ceva. E imposibil. El nu a avut niciodată armă. Nici buneii, nici tata nu au avut arme. Niciodată nu am avut maşină. Trăim modest”, precizează Lilia.

„Poliţiştii au speriat-o atât de tare pe mama, încât ea a decedat de atâta stres, cu câteva luni în urmă. Veneau acasă, făceau murdar. Mama a murit de scârbă. Dar, las’ că, Dumnezeu vede tot. Au chinuit-o tare. O târau la mormântul lui tata, pentru că ei credeau că acolo este îngropată arma. Mama fugea de ei, iar ei probabil s-au gândit că, dacă fuge, ascunde ceva”, ne-a mai spus tânăra.”Au stricat uşa la intrare, au stricat uşa la beci. Au făcut râs peste tot. Mama fugea din orgadă, iar ei făceau tot ce voiau”, acuză Lilia.

„El nu stă acolo pentru că noi, pur şi simplu, vrem să-i punem în cârcă crimele”

Denis Rotaru, procuror responsabil de caz, a declarat pentru ZdG că, „în dosarul dublului asasinat de pe traseul Chişinău-Ialoveni, sunt întreprinse acţiuni pentru stabilirea implicării lui Eugen F. „Nu degeaba a fost internat, nu degeaba este pus sub învinuire. Avem probe care au fost şi verificate de instanţa de judecată. Nu ne-am dus noi, aberant, şi l-am arestat. Probelele au fost verificate. El nu stă acolo pentru că noi, pur şi simplu, vrem să-i punem în cârcă crimele”, precizează acuzatorul de stat. El spune că şi Vladimir F., fratele lui Eugen, este învinuit şi că există probe şi în acest sens. „Aşteptăm extrădarea. Nu ştiu de ce nu l-au extrădat până acum. Îl aşteptăm cu nerăbdare. De asta depind evoluţiile în acest dosar”, spune Rotaru.

Procurorul spune că investigaţiile au loc pe mai multe piste, lăsând să se înţeleagă că nu crede în totalitate că fraţii F. sunt cei care i-au omorât în septembrie 2010 pe Valeriu (31 de ani) şi Mariana (18 ani).

„De mormântul tatălui aud prima dată. Da, s-au făcut percheziţii, dar au avut loc cum trebuie. Că s-a stricat poarta, de asta nu am auzit. Suntem oameni ai legii şi operăm doar cu date şi fapte. Dacă avea să fie ceva, urmau să se adreseze cu o plângere. Dacă nu au făcut-o, se prezumă că totul a fost legal. Mai ales că a trecut un an şi ei acum şi-au amintit”, explică procurorul.

Care-s probele procurorilor?

Despre probele care-i încriminează pe cei doi fraţi, Rotaru a refuzat să discute. „Nu pot să spun ce probe avem. Credeţi-mă, sunt destule. Nu ştiu când am putea trimite dosarul în judecată, cred că în termene rezonabile. Depinde când va fi extrădat Vladimir, pentru că avem nevoie de el aici, pentru nişte acţiuni. Nu pot să mă duc la el, în Turcia, să-l audiez, pentru că vreau să fac nişte acţiuni anume aici”, a conchis Denis Rotaru.

Conform unor surse, nişte discuri, şabloane pentru şoferi, dar şi rezultatele expertizei ADN pe câteva fire de păr depistate la locul crimei şi despre care analiza a arătat că „ar putea fi ale lui Eugen F.” ar fi principalele probe în acest dosar.

„Primul pacient pe care l-aş crede”

Vasile Tăbârţă, şeful Secţiei 37 a Spitalului de Psihiatrie, susţine că, atunci când Eugen a fost adus la spital, era în stare gravă. „Acum şi-a revenit. Este liniştit, acceptă tratamentul. Nu are conflicte cu nimeni. Nu are tendinţe de agresivitate. E greu de spus dacă e sau nu capabil de a omorî pe cineva, dar eu aş tinde să cred că el nu-i capabil de aşa ceva. După comportament, el nu e agresiv, nu face probleme. Un timp a şi lucrat prin secţie. Aici toţi spun că nu au făcut nimic, dar el ar fi primul pacient pe care eu l-aş crede când spune că nu a comis crimele”, afirmă Tăbârţă.

„Am vorbit cu medicul care-l lecuia anterior pe Eugen, deoarece el primea periodic tratament. Mi-a spus că nu crede că  Eugen ar fi făcut aşa ceva. Ei îl cunosc foarte bine”, ne-a mai spus medicul. „Dar, sută la sută, să exclud nu pot. Cert este că, de când a venit aici, a spus la toţi că e nevinovat. Niciodată nu a vorbit cu nimeni despre vreo crimă”, a conchis medicul.

De vinovăţia lui Eugen F. în omorul celor doi îndrăgostiţi nu pare sigur nici Ion Catrinici, vicedirectorul Spitalului de Psihiatrie. „Ce nu-i clar? Toată lumea ştie că omorurile de la Ialoveni şi Durleşti nu-s descoperite, dar aici cineva stă închis. Eu nu-s în drept să pun la dubii o hotărâre a unui organ aşa de serios”, ne-a spus Catrinici. „Dacă la chestia asta (arată la cererea Amnesty către PG – n.r.) lumea nu se uită, eu ce să fac?”, a conchis Catrinici.