Interviu cu Sergiu Cioclea: „Prefer o critică bună, chiar şi muşcătoare, decât un „bonus mediatic”
Interviu cu Sergiu Cioclea, guvernatorul BNM
— Ce aţi găsit la BNM şi în sistemul bancar după „domnia” lui Dorin Drăguţanu?
— În primul rând, nu este just şi fair play să calificăm mandatul unui guvernator drept „domnie”. Oricât de mari ar fi prerogativele lui, deciziile sunt luate colectiv de Comitetul executiv al BNM, în care guvernatorul are un singur vot din cinci. Este un aspect important, pe care l-au remarcat mulţi observatori în momentul numirii mele în funcţie. Din acest motiv, am înaintat candidaţi independenţi la posturile vacante de viceguvernatori. Nu ştiu în ce măsură predecesorul meu a avut luxul de a-şi alege echipa în perioada faimoaselor „algoritme politice”. Ceea ce nu-l exonerează în niciun fel – nici pe el, nici pe mine – de responsabilitatea faţă de modul în care BNM funcţionează şi îşi îndeplineşte funcţiile. Venind în funcţie, BNM mi-a lăsat o imagine contrastantă. Pe de o parte, am găsit o instituţie solidă, bine organizată, eficace, departe de imaginea pe care mi-o puteam face a priori despre o instituţie publică venind din sectorul privat. Vădit, s-au depus eforturi de modernizare şi informatizare a proceselor, de promovare a salariaţilor talentaţi, de training. Frauda bancară, însă, le-a dat pe toate peste cap. Multe iniţiative au fost oprite. Atmosfera s-a schimbat, a devenit grea. Salariaţii au fost şi ei profund afectaţi de frauda bancară, ca cetăţeni, în primul rând, dar şi ca angajaţi ai BNM, din cauza suspiciunilor care apasă asupra funcţionării instituţiei în acea perioadă, deşi majoritatea nu au avut vreo tangenţă cu supravegherea bancară. A fost nevoie de mai mult timp pentru a mobiliza din nou echipele BNM. Lucru cu atât mai important cu cât ne-am îmbarcat într-un program cu FMI, extrem de ambiţios şi complex pentru reformarea sectorului bancar.
În ultimii 20 de ani a studiat și a muncit în Franţa. A obţinut diploma de masterat la Universitatea Pantheon-Assas din Paris, cu distincţie. Cariera și-a început-o la BNP Paribas, fiind responsabil de analizele de risc-țară pentru Europa Centrală și de Est, Rusia, statele CSI și Turcia. În 1998 a activat la Londra în calitate de analist de piață pe segmentul obligatar în cadrul grupului BNP Paribas.
Între 2000 și 2007 a ocupat funcții înalte în divizia Europa centrală și de est al BNP Paribas. Din 2008 până în 2015 a fost director-gerant al Departamentului Finanțe Corporative pentru Rusia și țările ex-sovietice al BNP Paribas.
Este expert în fuziuni şi achiziţii, reorganizări, gestionarea şi administrarea activelor, capital de risc, cercetări economice și pieţe de capital. A participat la privatizarea mai multor companii de stat și bănci din România, Bulgaria, Slovacia, Serbia, Lituania ș.a. A publicat o serie de articole în reviste internaţionale de specialitate.
Are 42 de ani și vorbește fluent franceza, engleza și rusa.
— Ar fi putut Drăguţanu evita dezastrul bancar şi furtul miliardului?
— Caut şi eu răspuns la această întrebare, pentru a evita în viitor situaţii similare. În 2017, vom selecţiona împreună cu FMI un grup internaţional de experţi pentru a evalua deciziile şi acţiunile BNM în perioada respectivă. Concluziile acestei analize vor fi extrem de importante. Dar este evident că o criză sistemică de proporţia fraudei bancare care a avut loc în R. Moldova nu ţine de un singur om, ci de sistem.
— De ce nu a evitat acest dezastru? De ce mulţi politicieni susţin că el ar trebui să stea în puşcărie?
— Aceste întrebări trebuie adresate direct lui Dorin Draguţanu şi celor care fac asemenea declaraţii. Înţeleg perfect furia oamenilor de rând, dar nu întotdeauna pe cea a oamenilor politici. Organele de drept şi sistemul judecătoresc trebuie să rămână imparţiale, departe de politicieni, pentru a finaliza ancheta.
— Raportul Kroll. Cât de des primeşte BNM informaţii despre mersul anchetei?
— Suntem în contact permanent cu cei de la Kroll. Ei ne solicită informaţii sau ne cer să intervenim pe lângă instituţiile de supraveghere din ţările străine. Atunci când vin la noi cu raportări, le-am cerut să pregătească note informative despre mersul investigaţiei, ca să informăm şi publicul. Ultimele note au fost publicate pe pagina-web a BNM în septembrie şi noiembrie curent. Următoarea notă o aşteptăm în februarie 2017, când vom discuta strategia de recuperare a banilor. La această etapă, Kroll a decis să nu ne furnizeze informaţii sensibile pentru a evita eventuale scurgeri, dar toate detaliile vor fi incluse în raportul final.
— Cine primeşte şi mai are acces la aceste informaţii?
— În mod normal, Kroll solicită informaţii de la Departamentul de supraveghere bancară al BNM, iar informaţia despre mersul anchetei sau despre problemele pe care le întâmpină mi le prezintă personal. FMI, UE şi alte instituţii internaţionale au solicitat întâlniri cu reprezentanţii Kroll. Acestea au fost organizate acum câteva săptămâni, la Chişinău şi Bruxelles. Kroll s-a întâlnit de mai multe ori cu cei din organele noastre de anchetă.
— De ce unii bloggeri sau simpatizanţi ai guvernării cunosc, sau cel puţin fac referire, la informaţiile din această investigaţie, înainte ca despre ele să cunoască opinia publică? Se creează impresia că deja ei ştiu ce va arăta raportul final al Kroll şi cine sunt vinovaţii, asta fiind o adevărată lovitură pentru credibilitatea raportului.
— Este foarte surprinzător ceea ce afirmaţi, deoarece anchetatorii Kroll nu sunt în contact de lucru cu nimeni în afară de BNM şi, după cum aţi văzut, furnizează foarte prudent informaţiile. Singura sursă demnă de încredere sunt notele informative pregătite de Kroll şi publicate pe pagina bnm.md.
— Când vedem raportul final şi cum vor fi recuperaţi banii, dacă a trecut mai mult timp de la comiterea furtului?
— Există speculaţii şi, recunosc, anumite frustrări în legătură cu lipsa aşa-zisului raport Kroll 2. Dar ancheta mai e în desfăşurare. Frauda bancară a fost deosebit de complicată – banii delapidaţi au fost împrăştiaţi în toată lumea prin mii de tranzacţii şi conturi. Autorităţile de supraveghere ale unor ţări nu cooperează cu noi. În Parlament, am dat exemplul Ciprului. Acum o săptămână, am primit de la Banca centrală a Ciprului versiunea finală a Memorandumului de cooperare pe care l-am semnat şi l-am retrimis omologului meu cipriot. Sper, în scurt timp, să oficializăm acordul şi să obţinem informaţiile necesare pentru continuarea anchetei Kroll. Următoarea ţară cu care sperăm să depăşim blocajul este Rusia.
— Acordul cu FMI. Ce v-a plăcut şi ce nu aţi fi semnat?
— BNM a fost responsabilă de negocierea a două din cele patru capitole ale Programului de politici economice şi financiare încheiat cu FMI: reforma sectorului bancar şi politica monetară şi de schimb. În acest document, BNM şi-a asumat un număr important de angajamente: 11 din 16 acţiuni prealabile şi 9 din 12 criterii de performanţă structurală, pe care trebuie să le îndeplinim până la sfârşit de 2017. Cred că este cel mai complex program cu FMI pe care l-am avut vreodată. Precizez că nu am acceptat niciun angajament pe care nu credeam că îl vom putea realiza sau care nu mi-a părut justificat. În acest sens, am avut negocieri extrem de echilibrate. FMI a acceptat să-şi schimbe poziţia pe un anumit număr de clauze importante, analizând propunerile noastre. De altfel, măsurile ce ţin de politica BNM nu creează controverse în rândul experţilor şi populaţiei.
— Cum aţi explica cetăţenilor de rând importanţa acestui acord?
— Am făcut tot posibilul să avem acest acord, deoarece e singura soluţie de a face cu adevărat ordine în sectorul bancar. Multe măsuri radicale ar fi fost greu de promovat fără sprijinul FMI. În altă ordine de idei, acordul cu FMI a deblocat finanţarea internaţională, de care depinde atât de mult R. Moldova. Nerespectarea angajamentelor va însemna însă un „cartonaş roşu” şi suspendarea sprijinului internaţional. În sfârşit, acordul cu FMI este un semnal pozitiv pentru investitorii străini, dar şi pentru cei locali. Fără investiţii nu vom regăsi o creştere economică solidă.
— Aţi fost numit în funcţie de o guvernare controversată. Vă afectează acest fapt?
— Mai întâi de toate, am fost înaintat de Comisia de selectare formată din reprezentanţi ai societăţii civile, mediului de afaceri şi academic, deputaţi din opoziţie şi un consilier al UE. Nu ştiu exact cum au fost repartizate voturile, dar din scorul acumulat deduc că am primit susţinerea lor.
— Se aplică presiuni din partea instituţiilor statului şi a coordonatorilor acestora?
— Nu, nu am simţit nicio presiune până acum.
— Cunoaştem realităţile şi mentalitatea din R. Moldova. Cu siguranţă, au fost telefoane, încercări de a vă curta. Cine vă telefonează dintre guvernanţi?
— Poate ar fi cazul să mă ofensez, dar nu am prea primit apeluri de acest gen. Vorbind despre curtare, doar Octavian Armaşu mă invita din când în când la un prânz, dar îi răspund şi eu cu aceeaşi politeţe. E o glumă, desigur. Avem multe de discutat cu dumnealui referitor la programul cu FMI, dar şi alte întrebări comune.
— Cu ce probleme şi propuneri vă caută unii, de obicei?
— Întrebările cele mai curente sunt lipsite de importanţă. Cele mai frecvente sunt două întrebări – cum pot fi obţinute monede comemorative şi, dacă e posibil, să luăm pe cineva la lucru. La ambele am răspunsuri cât se poate de simple: monedele pot fi procurate la băncile comerciale, iar candidaturile se depun în regim de concurs prin poştă sau direct la resurse umane. Dacă discuţia devine mai extravagantă, imediat i se pune punct.
— Pe cine dintre politicieni sau funcţionari de rang înalt cunoşteaţi înainte de a candida la funcţia de guvernator?
— Aţi scris că îl cunosc pe Dorin Draguţanu din anii de şcoală. Corect. Am învăţat cu el în clase paralele. Tot în clase paralele am învăţat cu Dragoş Vicol, membru al CCA. În 1988-1989, i-am cunoscut pe Aleea Clasicilor pe Alexandru Tănase şi Anatol Şalaru. Cu Dorin Recean am învăţat în grupe paralele la ASEM. În aceeaşi perioadă, la ASEM, învăţa şi Veaceslav Negruţa, dar nu am avut ocazia să ne cunoaştem. Prin 2004, când lucram la Bucureşti cu BNP Paribas, ne-am intersectat cu Andrian Candu, pe care l-am depistat ca basarabean în echipa PwC România. În 2008, am făcut cunoştinţă cu Igor Dodon, prim-viceprim-ministru în acea perioadă, Valeriu Lazar, ministru al Economiei şi Comerului, şi Tudor Copaci, şeful APP. Cam aici se termină lista. Deoarece am trăit în ultimii 22 de ani peste hotare, nu am avut ocazia să urmăresc parcursul lor şi să dezvolt vreo relaţie.
— Îl cunoşteaţi pe Andrian Candu? Aţi vorbit cu el înainte de concurs? Dar cu Dorin Drăguţanu, cu care aţi fost coleg?
— După cum v-am spus, m-am întâlnit de câteva ori cu Andrian Candu într-un proiect profesional în România, acum 10 ani. Nu am vorbit cu el înainte de concurs. Nici cu Dorin Drăguţanu.
— Până la concurs, v-a dat cineva garanţii că veţi deveni guvernator?
— Nu, nu am primit garanţii. Din start mi-am spus că am o şansă la trei sau patru. M-au impresionat doi candidaţi: Vladimir Munteanu şi Vadim Brânzan. Valeriu Chiţan mi-a părut şi el un pretendent cu greutate. Când am aflat că Vladimir Munteanu nu a putut veni din Sudanul de Sud pentru a participa fizic la concurs, am înţeles că acest lucru va fi contra lui. Din experienţă ştiu că e imposibil să convingi un client sau un juriu la telefon, oricât de bun ai fi. Deşi înţelegeam că şansele mele cresc şi că am un dosar solid, am fost totuşi frapat când am câştigat concursul. Tot la acel moment am decis să încerc să atrag unii dintre candidaţi la posturile vacante de viceguvernatori.
— Vă apără şi vă laudă bloggerii şi trollii PD. Acest fapt nu vă pune pe gânduri?
— N-aş zice că Internetul crapă de laude de la trolli la adresa mea, dar, într-adevăr, m-au surprins unele comentarii prea pozitive la un articol publicat recent. Cu toată francheţea, prefer o critică bună, chiar şi muşcătoare, decât un asemenea „bonus mediatic”. La început, colecţionam comentariile ireverenţioase, dar scrise cu haz, acum nu mai am timp. Nu ştiu care sunt intenţiile acestor trolli, poate că sunt plătiţi la cuvânt… Ar fi bine ca ediţiile on-line să folosească mai sistematic filtrele anti-troll.
— O întrebare la care nimeni nu ştie un răspuns: Aţi plecat de la banca franceză Paribas în mai 2015? În funcţia de guvernator aţi ajuns în aprilie 2016. De ce aţi plecat de la bancă şi ce aţi făcut în perioada lipsă din CV-ul dvs.?
— Activitatea BNP Paribas în Rusia a suferit brusc, aproape peste noapte, în 2014, după impunerea sancţiunilor economice ale UE şi SUA. Peste puţin timp, BNP Paribas a fost, la rându-i, sancţionată cu o amendă de circa 9 miliarde USD de autorităţile americane pentru că, în trecut, a avut tranzacţii financiare cu Cuba, Iran şi Sudan. În consecinţă, banca a diminuat numărul de posturi vacante şi nu mai oferea perspective de carieră interesantă. După aproape 18 ani de lucru în aceeaşi organizaţie, am constatat în aceste circumstanţe un semn ceresc că e timpul să plec, deşi BNP Paribas a făcut tot posibilul să mă reţină. Simţeam nevoia unei noi schimbări profesionale şi mă stimula ideea de a ieşi din zona de confort. Astfel, în mai 2015, mi-am dat demisia în baza unui acord amiabil cu banca, în care a fost inclusă o clauză de non-concurenţă. La început de 2016, eram liber deja să mă angajez şi am început să explorez mai multe piste, când am aflat despre al doilea concurs pentru postul de guvernator.
— De altfel, presa a scris că de la Paribas, filiala din Rusia, aţi plecat în decembrie 2012, perioadă care a coincis cu implicarea băncii din Rusia într-un scandal legat de eschivarea de la plata impozitelor. Are vreo legătură plecarea dvs. cu asta?
— În acel articol au fost făcute mai multe amalgame, inclusiv cu sancţiunile americane despre care v-am vorbit. În primul rând, nu a fost niciun scandal. A fost un proces de rutină pe aspecte fiscale, cum se întâmplă la multe firme cu capital străin în Rusia, pe care BNP Paribas l-a pierdut. Acest proces, relativ minor, era legat de structurarea creditelor. Or, eu am fost responsabil de cu totul altă activitate – fuziunile şi achiziţiile şi pieţele de capital acţionarial. Purtătorul de cuvânt al băncii în Rusia, în coordonare cu sediul din Paris, a trimis o dezminţire fermă, care nu a fost publicată. Ziarul la care vă referiţi nici nu a căutat dosarul de la judecată în Rusia, ca să vadă dacă apare pe undeva numele meu sau al departamentului pe care l-am condus. Cât despre plecarea mea de la biroul din Moscova, explicaţia este şi mai banală, fiind legată de politica de reducere a costurilor. Am transferat tot personalul departamentului la oficiile din Paris şi Londra pentru a beneficia de sinergiile unor structuri mai mari. Toate băncile de investiţii, de la Goldman Sachs la UBS, au avut politici de relocare geografică similară în acea perioadă. Vă daţi seama că, dacă aş fi fost într-adevăr implicat în vreun scandal, niciodată nu aş fi primit o scrisoare de recomandare la postul de guvernator din partea preşedintelui băncii BNP Paribas.
— Cât de mult vă acoperă salariul necesităţile de zi cu zi?
— Sistemul de remunerare al BNM este arhaic şi complicat. La un salariu lunar de bază, relativ modest, se adaugă tot felul de suplimente. Acestea vin înşirate în timp, în aşa fel că un începător la BNM urmează să recupereze diverse fracţiuni ale venitului său lunar timp de un an! Este practic imposibil să convingi o persoană dintr-o firmă privată să accepte un astfel de sistem de remunerare. Din această cauză, mulţi specialişti refuză. Luni la rând, omul umblă să se împrumute, iar când vin banii, întoarce datoriile. Voi propune schimbarea cât mai repede a acestui sistem, pentru a asigura normalizarea veniturilor.
— Locuiţi în acelaşi apartament de 70 m.p. pe care îl aveaţi la Chişinău înainte de a deveni Guvernator?
— Da.
— Veţi lua credit de la BNM cu dobândă preferenţială, la fel ca şi Dorin Drăguţanu, pentru a vă procura sau construi o casă?
— Nu, nu am considerat această posibilitate.
— Cât de corect vi se pare acest regulament intern al BNM, care permite angajaţilor să ia credite în condiţii mult mai bune decât cele de pe piaţă şi de ce acest regulament nu este făcut public?
— Când am venit la BNM, această practică fusese deja suspendată, dar am decis să permit reluarea creditării preferenţiale în acest an, asigurând echitate pentru toţi salariaţii, cu excepţia membrilor Comitetului executiv. Cred că e incorect să discriminezi doi angajaţi, sub pretextul că unul a reuşit să depună un dosar, până la moratoriu, iar altul – nu, cu atât mai mult că, în trecut, unii membri ai Comitetului executiv au beneficiat de asemenea credite. Cu toate acestea, practica nu poate continua fără schimbare. E incorect să mărim salariile angajaţilor la nivelul pieţei şi să menţinem creditarea în condiţii mai bune decât cele comerciale. Acum regulamentul este în revizuire. Vom păstra mecanismul de creditare a angajaţilor, pentru a evita un eventual conflict de interese.
— Ce se va întâmpla cu leul şi cursul euro/dolar în 2017?
— Nu pot comenta evoluţia viitoare a monedei naţionale, dar pot accentua faptul că leul a dat semne de stabilizare în acest an şi nu vedem la această etapă factori care ar schimba tendinţa, cu excepţia factorilor sezonieri. Cu toate acestea, BNM nu urmăreşte scopul de a menţine leul la un curs prestabilit. Acesta poate evolua faţă de principalele valute străine, euro sau dolarul, ale căror volatilitate s-a mărit în ultimul an.
— În ce valută să-şi ţină oamenii economiile?
— Dacă e să privim la rezultatele anului ce se încheie, cele mai rentabile depuneri au fost în lei. Ratele de dobândă au coborât recent, dar ţinând cont de stabilitatea relativă a leului, au oferit o primă faţă de randamentele depunerilor în valută. Ceea ce nu înseamnă că aşa va fi mereu, dar despre viitor mai bine să-i las pe experţi să răspundă, ca să nu le iau pâinea.
— Este sigur să ţii banii în băncile din R. Moldova?
— Astăzi e mult mai sigur decât în trecut.
— Care sunt băncile de încredere de la noi şi de ce?
— Nu am folosit niciun Joker în acest interviu. Îmi permiteţi să nu răspund la această întrebare.
— Când vor ieşi de sub supraveghere specială cele trei bănci? MAIB, Victoriabank şi Moldindconbank?
— Cu FMI am decis să abordăm această întrebare în martie 2017, după ce vom efectua un control complet al băncilor şi vom analiza progresul în implementarea planurilor de remediere. O vom face pentru MAIB şi Victoriabank, la care inspectorii noştri vor lucra în această iarnă. Moldindconbank funcţionează acum în alt regim de supraveghere – regimul de intervenţie timpurie. În următoarele luni, vom considera şi strategia de ieşire a Moldindconbank din intervenţia timpurie.
— Cum se comercializează activele celor trei bănci în proces de lichidare? BEM, Unibank şi Banca Socială? Experţii atenţionează că e un proces în care s-ar mai putea fura un miliard… Cum controlează BNM acest proces?
— Este o îngrijorare neintemeiată. Comercializarea este gestionată de lichidatori în baza legii și regulamentelor. Procedurile sunt foarte stricte, pentru a asigura recuperarea sumei maxime posibile și un proces cât mai transparent. În cazul activelor de peste 1 million de lei, lichidatorii urmează să primească suplimentar permisiunea BNM. Banca Naţională analizează minuțios aceste propuneri de comercializare și consultă, în caz de necesitate, și alte organe ale statului în vederea identificării riscurilor de orice natură. Orice persoană poate să participe la licitațiile anunțate de lichidatori, iar lista bunurilor expuse spre comercializare este publică. Rezultatele licitațiilor sunt publicate pe paginile-web ale băncilor în lichidare.
— Unde vă veţi petrece sărbătorile de iarnă?
— Încă nu am avut timp să-mi planific concediul de iarnă.
— Ce aşteptaţi de la Moş Crăciun pentru R. Moldova şi pentru BNM în 2017?
— Pentru toată lumea, sper, anul viitor să fie unul mai bun. În ajunul sărbătorilor de Crăciun, transmit cele mai calde felicitări şi urări de bine tuturor cititorilor ZdG.
Pentru conformitate, Ziarul de Gardă