Ce fac militarii moldoveni în Kosovo

Interviu cu Andrei Ţăranu, comandantul contingentului Armatei Naţionale KFOR 7

— Dle Ţăranu, câţi militari din R. Moldova sunt astăzi în Kosovo şi ce misiune au?

— În prezent, în Kosovo, sunt 41 de militari din R. Moldova. Dintre ei, 33 sunt în plutonul de infanterie, alţi 7 sunt genişti, iar un militar face parte din statul-major, în Pristina (capitala Republicii Kosovo, stat nerecunoscut de către autorităţile din R. Moldova, n.r.). Se ocupă de meteorologie, adică prezintă informaţii despre prognoza meteo.

— Geniştii, înţeleg, se ocupă de căutarea minelor rămase aici de pe timpul războiului. Cei din plutonul de infanterie ce fac, zi de zi?

— Da, geniştii execută misiuni de cercetare şi curăţare de obiecte explozive a terenului din regiunea Muntelui Cviljen, din oraşul Prizren. Plutonul de infanterie este implicat în acţiuni de patrulare a zonei în aria de responsabilitate şi execută misiuni la Mănăstirea Detchani, având sub pază acest obiect.

— De ce trebuie protejată Mănăstirea?

— Este o mănăstire înscrisă în registrele UNESCO, fiind monument istoric. Obiectul este protejat ca să nu fie distrus. Mănăstirea este una ortodoxă, în timp ce populaţia din Kosovo este predominant albaneză, deci, de religie musulmană. În cadrul conflictelor care au avut loc în acest teritoriu, multe mănăstiri au fost distruse pe parcursul anilor. Astfel, pentru a nu distruge această mănăstire şi pentru a proteja acest patrimoniu naţional şi internaţional, trebuie asigurată paza.

— Au trecut mai mulţi ani de când acest conflict din Kosovo s-a încheiat. Mai există astăzi pericolul să izbucnească un nou conflict în această zonă?

— Situaţia e mult mai calmă decât în trecut. Dar totuşi există diferite momente, ce ţin în special de politic, bunăoară când au loc alegeri. De când am venit aici au avut loc alegeri parlamentare, iar incertitudinea a durat 2-3 luni. A existat un blocaj şi doar în septembrie s-a reuşit să fie ales un guvern. Situaţia politică este instabilă. Guvernul a fost votat cu doar 61 de voturi din totalul de 120 de deputaţi. Din coaliţia de guvernare acum fac parte şi etnici sârbi, care în orice moment se pot dezice de coaliţie, dacă ceva nu le convine.

— Dar poliţia locală, armata locală nu ar putea să se implice? De ce e nevoie de o misiune internaţională?

— În momentul de faţă, este doar poliţia locală. Kosovo nu are armată, conform rezoluţiei ONU din 1999. Are doar forţe de securitate.

— Totuşi, s-a scris în presă despre tentative de constituire a forţelor armate proprii…

— Da, tentative sunt. Chiar guvernul nou-format intenţionează ca, până la sfârşitul anului, să creeze o armată proprie, dar pentru asta trebuie să se facă schimbări în Constituţie, iar aceste schimbări trebuie votate în Parlament, lucru greu de realizat, pentru că din această coaliţie fac parte şi etnici sârbi, care sunt categoric împotriva creării unei armate în Kosovo.

— Dar poliţia? Cum colaborează misiunea KFOR cu poliţia locală? Nu există divergenţe între cele două forţe?

— În general, forţele KFOR nu intervin în activitatea poliţiei locale. Sunt însă forţe în cadrul KFOR care se referă la poliţie. Noi, aici, în bază, avem carabinierii, care conlucrează destul de eficient cu poliţia locală, dacă este necesar.

— Ca să revenim la militarii din R. Moldova. Aici ei sunt integraţi în contingentul italian. De ce s-a decis anume aşa? De ce italienii şi nu altă ţară?

— A fost semnată o înţelegere între R. Moldova şi Italia, prin care s-a stipulat că contingentul nostru va face parte din compania italiană şi i se va acorda suportul necesar. Conform acestei înţelegeri, partea italiană şi-a asumat responsabilitatea de a finanţa contingentul de militari din R. Moldova în partea ce ţine de cazare, hrană, organizare, logistică, ţara noastră fiind scutită de aceste cheltuieli.

— Ce cheltuieli suportă R. Moldova pentru militarii detaşaţi în Kosovo? Înţeleg că doar salariul, care este de aproximativ 50 USD pe zi.

— Da. Salariul unui militar de aici este de 50 USD pe zi.

— Dar salariul unui militar care activează în R. Moldova care e?

— Depinde de poziţia, de funcţia pe care o deţine. Un sergent are un salariu de 4 sau 4,5 mii de lei pe lună.

— Salariul mic reprezintă unul dintre motivele pentru care militarii moldoveni aleg să plece din Armata Naţională? Există statistici în acest sens, care arată că mulţi militari aleg să plece.

— Părerea mea e că situaţia nu depinde doar de salariu, dar este, desigur, şi acesta un moment esenţial atunci când cineva îşi alege o funcţie oarecare şi doreşte să-şi apere Patria. Şi asigurările sociale pentru militari joacă, în acest moment, un rol important.

— Deoarece e o mare diferenţă între salariul pe care-l primeşte un militar în Moldova şi unul care ajunge într-o misiune internaţională, bănuiesc că sunt mulţi militari care vor să plece în misiune, există, astfel, o concurenţă în selectarea cadrelor care ajung în aceste misiuni…

— Sunt criterii, stabilite printr-un ordin al ministrului, în baza cărora sunt selectate aceste persoane, criterii bazate pe cunoştinţe, abilităţi, profesionism, inclusiv starea fizică a fiecărui militar şi starea lui medicală. La fel, candidaţii sunt supuşi unui control psihologic, pe care, dacă nu-l trec, nu pot ajunge în misiune.

— E loc de corupţie în acest proces de selectare a militarilor care pleacă în misiuni internaţionale?

— De când sunt în Armata Naţională, nu am observat asta.

— Dar militarii care se află azi în Kosovo cum au fost selectaţi?

— Fiecare militar a depus un raport personal. Ulterior, a fost formată o comisie, care a şi selectat persoanele care sunt aici în misiune. În raport, militarul îşi formulează dorinţa de a pleca în misiune. Fiecare militar are o caracteristică, care e şi ea importantă pentru procesul de selecţie. Eu pot să vă spun foarte sigur că toţi militarii care se află acum în Kosovo au fost aleşi cu respectarea unor criterii obiective şi corecte.

— De ce sunt importante asemenea misiuni, ca cea din Kosovo, de exemplu, pentru militarii din R. Moldova?

— Până acum ceva timp, R. Moldova era doar un consumator de securitate, pentru că avem conflictul din ţara noastră şi nu furnizam securitate în alte ţări. În prezent, putem fi şi garant, şi furnizor de securitate în afara hotarelor ţării. Este un moment benefic pentru ţară, pentru militari, care, pe lângă faptul că sunt destul de bine apreciaţi, pot acumula experienţă şi abilităţi noi.

— Ce echipament folosesc militarii din R. Moldova care au venit în Kosovo? Am văzut că geniştii folosesc, în mare parte, utilaj rusesc, care pare vechi, la prima vedere.

— Echipamentul geniştilor este de producţie americană. Celelalte echipamente sunt de tip sovietic. Da, tot echipamentul este al Armatei Naţionale.

— Când, ultima dată, a fost procurat echipament pentru persoanele care activează aici, în Kosovo, de exemplu?

— Practic, nu avem posibilitate să procurăm tehnică nouă. Însă, din diferite donaţii, în Armată au venit tot felul de echipamente. Recent, ultima donaţie a fost efectuată de Armata Chineză.

— Cum văd localnicii din Kosovo KFOR-ul?

— Din câte cunosc, populaţia locală percepe misiunea KFOR foarte pozitiv şi o apreciază la un nivel foarte înalt. Şi KFOR îşi face bine treaba şi ajută mult populaţia locală.

— Ce pericole există astăzi pentru această regiune?

— Acestea sunt legate de viitoarele alegeri. Or, urmează alegerile locale, iar în cadrul lor ar putea să existe diverse provocări ce ar putea duce la momente de violenţă, la escaladarea situaţiei. La fel, sunt unele momente legate de terorism. Sunt multe persoane care au activat în cadrul ISIS în Siria şi care se întorc înapoi. Pentru că nu există hotare bine păzite, există pericolul ca acestea să-şi facă aici baze de pregătire sau chiar să provoace atentate teroriste.

— De cât timp credeţi că ar mai fi nevoie în această regiune de KFOR?

— Misiunea asta, după părerea mea, se va încheia odată cu intrarea Serbiei şi a Kosovo în Uniunea Europeană, atunci când vor fi excluse hotarele.

— Un lucru care nu se va întâmpla prea curând, din câte se poate observa. Vedeţi unele similitudini între situaţia din R. Moldova şi cea din Kosovo?

— Nu. Conflictul nostru e puţin diferit. Chiar şi din punct de vedere istoric, lucrurile aici au fost diferite. În ce priveşte nivelul de trai, da, există şi aici, ca şi în R. Moldova, probleme proprii ţărilor în curs de dezvoltare.

— Dvs. sunteţi în a doua misiune internaţională, de când activaţi în Armata Naţională. Cum e să trăieşti departe de familie?

— Sunt momente legate de viaţa militară şi trebuie să le acceptăm aşa cum sunt. În prima misiune a fost mai greu. Acum deja e mai uşor. Pentru toţi e aşa. Dar, fiecare zi e legată de îndeplinirea misiunii de serviciu şi timpul uneori trece foarte repede. Pentru mine, primele patru luni practic au zburat. Familia mea a acceptat.

— Dvs. aveţi copii?

— Da, doi.

— Vor să fie militari?

— Cel mai mare visează să fie militar, cel mai mic – nu.

— Dvs. ce-l veţi îndruma să facă?

— Dorinţa copilului este lege. Eu doar l-aş îndruma şi l-aş ajuta.

— S-au născut când eraţi în Moldova sau când eraţi în misiune?

— Primul s-a născut când eram la studii în România şi l-am văzut peste trei săptămâni. Al doilea s-a născut când eram la studii în SUA şi l-am văzut deja peste patru luni.

— Nu regretaţi că, de fapt, din cauza meseriei, nu aţi fost în acele momente acasă?

— Deocamdată nu regret. Vedem ce ne va mai arăta timpul.

— În R. Moldova, meseria de militar are viitor? Cum vedeţi lucrurile, din poziţia pe care o aveţi şi în situaţia de azi din R. Moldova?

— Bineînţeles, în ţara noastră, această profesie trebuie să aibă viitor, deoarece, ştiţi, desigur, că o ţară care nu are grijă de armata ei va avea grijă de armata altui stat. Reieşind din contextul regional şi naţional, ţinând cont de conflictul îngheţat din stânga Nistrului, din punctul meu de vedere este benefic să avem o armată mobilă, bine pregătită şi bine dotată.

— Vă mulţumim.