Interviu cu Alexandru Tănase: „Am ajuns, după 20 de ani, într-un stat democratic fără democraţie funcţională”

Interviu cu Alexandru Tănase, avocat, ex-președinte al Curții Constituționale

— Dle Tănase, opoziția și mai mulți experți au apreciat comunicatul Comisiei de la Veneția drept un aviz negativ dat proiectului pentru votul mixt, propus de PDM și PSRM. Președintele Parlamentului și alte persoane apropiate guvernării au văzut în această decizie o altă parte a monedei, că „schimbarea sistemului electoral este dreptul suveran și alegerea suverană a autorităților R. Moldova”. Dvs, ca reprezentant al R. Moldova la Comisia de la Veneția, cum vi se pare decizia?

— Să încep cu un detaliu. În primul rând, eu nu reprezint R. Moldova la Comisia de la Veneția. În momentul în care ești delegat, nu mai reprezinți Guvernul, având doar calitatea de expert independent. Mai mult, potrivit regulamentului Comisiei, experții nu participă la discuții și un votează proiectele referitoare la țara care i-a delegat. Prin urmare, prezența mea în Comisia de la Veneția se rezumă la calitatea de expert independent și nu are vreo legătură cu viziunile guvernării asupra proiectelor discutate. În altă ordine de idei, am sprijinit reforma sistemului electoral încă de pe când eram în politică, dar nu acest model. Personal, am fost și rămân adeptul sistemului estonian, la baza căruia stă votul preferențial. Din păcate, prea puțini împărtășesc punctul meu de vedere. Acum, despre Avizul Comisiei de la Veneția. Este o opinie absolut previzibilă. Eram convins care anume va fi poziția Comisiei. Abordările și standardele Comisiei sunt șlefuite de-a lungul anilor și nu se schimbă de la o țară la alta. Sigur, anumite lucruri pot fi nuanțate, dar era previzibilă o atitudine reticentă a Comisiei de la Veneția, când veni vorba despre trecerea de la sistemul majoritar la cel proporționl. Prin urmare, obiecțiile pe care le conține Avizul Comisiei nu sunt noi, ele find preluate în mare parte din Avizul Comisei de la Veneția din 2014. Un element aparte se referă la consensul politic. Comisia de la Veneția nu obișnuiește să se pronunțe pe chestiuni de oportunitate, în schimb, e destul de exigentă față de guvernele care operează asemenea reforme, cerându-le să atingă un consens politic cât mai larg. În cazul R. Moldova, Comisia a constatat lipsa unui consens politic larg și, prin urmare, a recomandat autorităților să nu recurgă la o asemenea reformă, atâta timp cât toți actorii politici, parlamentari, extraparlamentari, societatea civilă, nu ajung la un consens asupra esenței acestei reforme.

— Deci, ăsta e aviz pozitiv sau negativ?

— Nu există așa ceva. Nu este un aviz pe care îl dă comitetul raional de partid sau un aviz pe care trebuie să îl dea Primăria Chișinău: poți sau nu construi o casă. E un aviz ce scoate în evidență o serie de carențe ale proiectului analizat și care, pentru a corespunde standardelor democratice, trebuie eliminate.

— De fapt, în concluzie, ei spun că nu recomandă să se aplice acest sistem…

— Pentru a evita orice speculații, vă citesc exact cum sună această aserțiune a Comisiei: „In light of these concerns and in view of the lack of consensus on this polarising issue, such a fundamental change, while a sovereign prerogative of the country, is not advisable at this time”. Acest text a fost revizuit pe parcursul discuțiilor, inițial fiind mai categoric. Esența acestei constatări trebuie înțeleasă ca o obligație a autorităților ca, înainte de reformarea sistemului electoral, să asigure un dialog consistent cu partidele și cu societatea și să atingă un consens cât mai larg cu părțile interesate. Este evident că, în chestiuni politice de o astfel de natură, e imposibil să atingi un consens total, dar unul extins este absolut necesar.

— Cum credeți, dacă un stat trece cu vederea recomandările Comisiei de la Veneția, după ce i-a solicitat opinia, ce pericole ar putea exista în relațiile viitoare cu această instituție, sau chiar cu UE?

— Statele membre ale CoE, inclusiv R. Moldova, sunt obligate să respecte recomandările Comisiei de la Veneția. Deși sunt și excepții, chiar dacă rare. Bunăoară, guvernarea comunistă pe vremea lui Voronin a ignorat recomandările Comisiei de la Veneția, emise în privința R. Moldova, privind reducerea pragului electoral. Parțial, le-au respectat, parțial – le-au ignorat, în funcție de interesul politic de moment. Revenind la situația R. Moldova, pentru a înțelege cât mai exact opinia Comisiei, e necesar să ținem cont de felul în care funcționează în ansamblu instituțiile democratice de la noi.

— Să presupunem că autoritățile votează sistemul electoral mixt și fac doar câteva modificări din cele propuse de Comisia de la Veneția. Care vor fi relațiile ulterioare cu Comisia de la Veneția și cu UE?

— Nu știu, eu nu vă pot spune care este relația R. Moldova cu UE, deoarece niciodată nu am lucrat pe dimensiunea relațiilor cu UE. Cât despre relațiile cu Comisia de la Veneția, guvernele trebuie să manifeste bună credință. În general, statele membre ale CoE, cu excepția Rusiei, țin cont de bunele practici în materie elctorală, stabilite de Comisia de la Veneția. Președintele Parlamentului, dl Candu, a avut o alocuțiune în cadrul ședinței plenare a Comisiei, dând asigurări că vor fi implementate punctual toate recomandările din Avizul Comisiei, inclusiv identificarea unui consens privind această reformă.

— Probabil s-a referit la consensul dintre PDM care este la guvernare și PSRM-ul, care, oficial, este în opoziție !?

— De regulă, Comisia de la Veneția vorbește de consens la nivel parlamentar, dar, de această dată, a folosit termenul de „consens larg”. Nu există o definiție clară care ar explica ce înseamnă „consens larg”. Cred că, în condițiile actuale, se cere un consens mai larg decât la nivel parlamentar, iar asta înseamnă că proiectul trebuie discutat atât cu partidele extraparlamentare, cât și cu societatea civilă. La modul ideal, ar fi excelent să se ajungă la punctul în care toată lumea ar spune, de principiu, da. În privința detaliilor, nu văd cum s-ar putea atinge un consens general, or, în politică, nu se prea reușește atingerea unor situații ideale.

— Să prespunem că vor negocia. Ar fi timp pentru implementarea sistemul mixt până la alegerile din 2018?

— Formal, da. Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneția, recomandă operarea modificărilor la legislația electorală cel târziu cu un an până la alegeri. Contează cum vor acționa autoritățile. Din păcate, nu cunoaștem care este agenda politcă în acest sens.

— Ar fi oportun ca proiectul să fie votat și implementat cu doar un an înainte de alegeri?

— Despre oportunități, întrebați-i pe cei care votează. Politicienii decid asupra oportunității. Dacă eram politician, vă spuneam dacă e oportun sau nu. Cât timp nu particip la procesul politic, părerea mea nu contează.

— Cum credeți, de ce se grăbește guvernarea să modifice sistemul electoral?

— Problema este veche. Actualul sistem electoral a fost criticat din momentul în care a fost adoptat în 1994. Veți găsi numeroase atitudini critice, deoarece acest sistem, în fond, nu favorizează dezvoltarea partidelor politice ca entități democratice. Am ajuns, după 20 de ani, într-o republică parlamentară fără parlamentarism, într-un stat democratic fără democrație. Și vina, până la urmă, este, inclusiv, a acestui sistem electoral, pe care îl consider total nepotrivit realităților noastre. Fără dubii, sistemul trebuie reformat. În 1994, acest sistem a aruncat din parlament majoritatea partidelor democratice, ceea ce însuma peste 40% din voturi. La alegerile din 2001, comuniștii au obținut majoritatea constituțională doar în urma redistiribuirii mandatelor nealocate. Nici o reformă nu va avea succes, atât timp cât nu va fi reformat sistemul politic. Prin urmare, reforma sistemului electoral este necesară. Urmează ca politicienii să decidă dacă aceasta e oportună acum sau mai târziu. Important e altceva: indiferent de modelul de reformă la care se va recurge, nu trebuie să fie afectată substanța dreptului la vot și funcționarea instituțiilor democratice, astfel încât să fie posibilă alternanța la guvernare, care este un element fundamental al oricărei democrații.

— Dar care sunt cele mai mari pericole ale introducerii sistemului electoral mixt pe care le vedeți?

— PLDM, partidul din care am făcut parte, a câștigat în 2009 datorită promovării a două proiecte politice fundamentale: alegerea directă a președintelui și introducerea sistemului electoral mixt. Pericolele nu derivă din natura sistemului electoral. De regulă, pericolele se ascund în detalii și țin de maturitatea democrației. În Lituania, sistemul mixt este funcțional, în tinp ce în România nu a mers și s-a renunțat la el. Cred că și în cazul nostru pericolele se ascund în detalii. De aceea, Avizul Comisiei de la Veneția trebuie citit cu atenție, deoarece acolo vom găsi toate răspunsurile referitoare la eventualele deficiențe (numărul de tururi electorale, formarea circumscripțiilor, votul peste hotare și în teritoriile ocupate, etc.). Legea trebuie să conțină reguli de joc clare, previzibile, imposibil de manipulat, care le-ar asigura participanților la procesul electoral condiții egale și echitabile de joc.

— Susțineți votul mixt, votul uninominal sau sistemul actual, cu unele îmbunătățiri?

— Eu sunt adeptul votului preferențial, indiferent dacă este mixt sau proporțional. Și asta pentru că alegătorul, prin votul său, poate decide nu doar asupra formațiunii politice care accede în Parlament, dar și direct asupra candidatului. Acest sistem funcționează perfect în Estonia. Cu regret, foarte puțini împărtășesc acest punct de vedere. Moldova are nevoie de o recuplare a elitelor intelectuale la procesul politic. Avem nevoie de meritocrație, ca o contrapondere mediocrității și clientelismului politic. Votul preferențial ar genera partide politice veritabile, și nu SRL-uri, ar genera lideri politici veritabili, capabili să-și asume viitorul acestei țări. Rămân la convingerea că partidele politice sunt instituții cheie ale procesului democratic. Dacă vom avea partide puternice, cu democrație internă veritabilă, acestea vor furniza democrație întregii societăți. Votul preferențial ar fi o soluție în acest sens.

— Votul mixt ar putea avantaja guvernarea care are foarte mulți primari, de exemplu, PD-ul?

— În 2001, PD a avut toți prefecții din R. Moldova și majoritatea primarilor, dar, până la urmă, nu a trecut pragul electoral. AMN a avut o reprezentare substanțială la nivel local. Mai mult ca atât, era formată, în special, din reprezentați ai puterilor locale, dar acest fapt nu i-a ajutat să treacă pragul electoral în 2010. Cred că se exagerează rolul primarilor. Cele două exemple demonstrază că omul este o ființă rațională și nu-l poți manipula chiar așa cum se crede. În cazul sistemului mixt, partidele vor fi forțate să caute oameni mai agreabili, or, pe circumscripție nu vei putea merge cu orice anonim.

— Ar fi de folos în parlament oameni populari, într-un fel, dar care nu cunosc elemente politice, lucruri importante?

— Câți din actualul Parlament cunosc aceste elemente? Câți din actualii parlamentari împărtășesc vreo doctrină? Cu ce se deosebesc între ei? De-a lungul anilor, o bună parte dintre ei au fost prin toate partidele. Răspunsul la această întrebare nu ține de natura sistemului electoral.

— Au fost falsificate alegerile din ultimii 10 ani?

— Manipulate – da, falsificate – nu cred.

— Manipulate? La ce vă referiți?

— Dacă ar fi să vorbim despre alegerile la care am participat și eu, cred că, la urnă, nu s-a falsificat, la numărătoare. În schimb, s-a manipulat prin implicarea factorului administrativ, a poliției, a securității, a banilor… Acum a apărut un element nou, rețelele de socializare, foarte importante, folosite extins, de exemplu, de Donald Trump în câștigarea alegerilor din SUA.

— Credeți că Igor Dodon ar fi câștigat prezidențialele fără sprijinul, fie și tacit, al guvernării?

— Igor Dodon a câștigat alegerile. Orice discuție ipotetică, că ar fi putut, nu ar fi putut, e inutilă. Politica este arta rezultatului. Victoria lui Dodon a fost una obiectivă. Contracandidatul lui avea o experiență politică modestă la acea vreme. Chiar dacă a fost onestă și sinceră în declarații, ea nu avea șanse într-o competiție cu o mașinărie super-sofisticată, hiper-bine finanțată a socialiștilor care, pe lângă toate, avea în spate Moscova. În acele condiții, Maia Sandu a luat un număr extraordinar de mare de voturi, chiar neașteptat de mare.

— Ce șanse sunt, sub aspect constituțional, pentru suspendarea lui Igor Dodon din funcție?

— Nu am auzit ca cineva să pună la cale suspendarea lui Dodon. Ipotetic vorbind, reușita suspendării e determinată de numărul voturilor din parlament. Nu știu dacă astăzi, în Parlament, este numărul necesar de voturi pentru a-l suspenda. Eu nu văd, într-o perspectivă de scurtă durată, suspendarea președintelui.

— Spuneți asta pentru că vedeți o apropiere a PD cu PSRM?

— În politică nu există apropieri sau distanțări, ci interese comune pe care le ating actorii politici. Amintiți-vă care a fost relația PLDM-PD. Au fost chestii pe care le-au votat împreună tacit, fără vreo problemă, iar, la o distanță de două zile, se începea un măcel de nu știai unde să te ascunzi.

— Dar cum vi se pare avizul cerut Comisiei de la Veneția de Igor Dodon, privind extinderea atribuțiilor președintelui?

— Este un aviz interesant. Acesta vizează, în egala măsură, chestiunea referendumului și cea a distribuirii puterii în stat. Spre deosebire de proiectul reformei electorale, toate inițiativele președintelui Dodon au fost avizate critic, fără posibilitatea de a fi reabilitate cumva. De altfel, Comisia de la Veneția a încurajat Curtea Constituțională din R. Moldova să examineze cât mai rapid inițiativa lui Dodon.

— Inițial, despre dvs. s-a spus că veți rămâne pentru încă un mandat la Curtea Constituțională. Apoi că vă veți lansa în politică și veți prelua un proiect unionist. Alte voci au spus că țintiți funcția de primar-interimar al capitalei, după reținerea lui Chirtoacă. Până la urmă, ați fost numit reprezentant din partea R. Moldova la Comisia de la Veneția. Cum ați ajuns aici?

— Aceasta nu este o funcție. Nu cred că, până acum, cineva a știut cine era reprezentantul din partea R. Moldova la Comisia de la Veneția, deoarece această calitate nu are nicio valență politică. Este vorba despre o calitate profesională de expert independent.

— Ce presupune această calitate?

— Participarea la sesiunile plenare ale Comisiei și furnizarea expertizei de ordin juridic.

— Totuși, cine v-a promovat în calitate de reprezentant al R. Moldova?

— Ministrul Justiției. Eu am discutat acest subiect mai demult. I-am spus și dlui Filat la acea vreme, că în această calitate trebuie să fie cineva de la Curtea Constituțională, deoarece Comisia de la Veneția examinează, în principal, chestiuni constituționale. Am discutat acest lucru și cu foștii miniștri ai Justiției, recomandându-le să delege la Comisia de la Veneția pe cineva de la Curte.

— Deci, se știa că urma să ajungeți acolo, înainte de a pleca de la Curte?

— Am discutat acest subiect cu mult înainte de a-mi încheia mandatul. Puteți consulta pagina Comisiei de la Veneția, ca să vă convingeți că majoritatea membrilor Comisiei sunt actuali și foști judecători constituționali, mai puțin oficiali guvernamntali.

— Vă întreb pentru că, de fapt, contează contextul în care ați știut că plecați la Comisie și dacă știați asta înainte de a pleca de la Curte. Ați plecat de la CCM, într-un fel, supărat pe guvernare și poate nu în cele mai bune relații?

— Nu am fost supărat pe nimeni și am rămas în relații bune acolo unde acest lucru a fost posibil. CCM este una dintre cele mai bune curți din Europa, una dintre puținele instituții din Moldova care funcționează la standarde europene. Potrivit evaluărilor UE, hotărârile CCM întrunesc toate standardele de calitate ale UE. Toate acestea sunt rezultatul reformelor pe care le-am promovat în mandatul meu la Curte. În aceste condiții, am avut așteptarea că îmi voi continua mandatul la CCM. În același timp, e indubitabil dreptul fiecărui guvern de a numi în funcția de judecator constituțional persoanele pe care le consideră mai potrivite. Din moment ce Guvernul actual a avut o altă opțiune pentru această funcție, nu-mi rămâne decât să o accept și să o respect.

— De ce nu ați încercat măcar să luptați, înscriindu-vă în concurs?

— Pentru CCM, legea nu prevede un astfel de concurs. În Moldova, s-a ajuns la absurd cu aceste concursuri. Mâine ne vom pomeni că și miniștrii vor fi numiți prin concurs. În cazul meu, dacă Guvernul ar fi acceptat să-mi reînnoiască mandatul, nu avea decât să emită o hotărâre de Guvern tehnică în acest sens. Deoarece au ales să facă acest concurs, este evident faptul că au avut alte preferințe și este inutil să te opui preferințelor Guvernului, înscriindu-te într-un concurs pentru o funcție în care nu ești agreat.

— Regretați vreo decizie luată la Curte?

— Nu, nu am niciun regret. Probabil că trebuia să fiu mai insistent pe unele subiecte pe care astăzi le văd altfel. La acel moment, credeam că este mai potrivită o atitudine prudentă. Sunt subiecte legate de funcționarea instituțiilor judiciare, unde, dacă aș fi pus astăzi din nou să aleg, aș fi probabil mai insistent în promovarea unor soluții.

— Ați lăsat instituția pe mâini bune?

— Foarte bune. Dl Panțâru este un judecător experimentat, care are un CV impresionant și nu am niciun dubiu privind calitățile lui profesionale și morale. Este o persoană curajoasă și asta foarte mult contează pentru CCM.

— Ați luat vreo decizie la Curte fiind presat sau șantajat?

— Niciodată, nimeni, nu m-a șantajat și nu m-a presat. Nimeni nici nu m-a rugat măcar vreodată într-un fel sau altul. Eu nu sunt tipul de om pe care cineva poate să-l roage ceva. Dacă văd lucrurile într-un fel anume, așa am să le fac. Chiar și dl Filat, cu care am fost colegi de partid, niciodată nu și-a permis așa ceva. Eu am comunicat cu toți, dar nu pe subiecte legate de agenda Curții.

— În martie/aprilie 2013, Filat v-a sunat?

— Am vorbit cu el, dar nu despre dosarul pe care-l aveam pe rol. Decizia din 22 aprilie (prin care i s-a interzis să ocupe fotoliul de premier, n.r.) era previzibilă, mai ales, cunoscut fiind precedentul impeachment-ului ex-președintelui Lituaniei, Paksas, pentru motive similare. Asta o știut-o și președintele Timofti, și toată lumea a știut, cel puțin în mediul juriștilor. Puțin s-a exagerat cu evenimentul surpriză.

— Nici pentru Filat nu a fost o surpriză?

— Cred că nici pentru Vlad Filat.

— Ați fost prieteni, colegi de partid. Cum apreciați situația în care a ajuns aici și cum a ajuns?

— Nu voi răspunde la întrebarea de ce s-a ajuns, cum s-a ajuns. Ma irită când văd cum se dă demonstrativ cu piciorul în el. Cei care l-au îngropat pe Filat sunt tot cei care au încurajat cele mai întunecate parți ale caracterului său. Orice om are porniri nesănătoase, așa că depinde cu cine ești alături. Dacă ai alături un om normal, ți le temperează. Dacă ai alături o pușlama, ți le alimentează. Cei care cel mai mult sar acum la gâtul lui, erau cei care aplaudau în jurul lui când făcea cele mai mari greșeli. Îmi amintesc cum se gudura Ion Sturza în vara anului 2009 pe langa Filat ca sa-l facă premier după ce câștigasem noi alegerile. Ulterior, pe când nici măcar nu era sentința primei instanțe, el îl făcea pe Filat găinar la ProTv. Este o chestie de bun simț.

— Dar cu dl Plahotniuc în ce relații sunteți?

— În nicio relație. Am comunicat cât eram prin Parlament și cam atât.

— Când ați vorbit ultima dată?

— Nu țin minte.

— Nu v-a cerut niciodată ceva?

— Mă faceți să râd. Ce poate să-mi ceară mie omul care controlează puterea politică în stat? Ce pot să-i dau eu lui? Ce am eu și nu are el?

— Vreo decizie a CCM?!

— Proiectul lui politic nu a fost legat de decizii ale CCM. Pur și simplu, anumiți actori politici tot timpul încearcă să găsească explicații simple la lucruri mai complicate. Este foarte ușor să pasezi toată răspunderea pentru propriile ratări pe Plahotniuc. Eu mă consider un om mai mult sau mai puțin informat. Deseori aud tot felul de fabulații despre „mâna lui Plahotniuc” în anumite situații care mă fac să zâmbesc, pentru că nu sunt adevărate. Oamenilor le place să fabuleze. Plahotniuc este de vină că toată energia protestatară din 2015 s-a terminat cu trei corturi goale în Piața Marii Adunări Naționale? Plahotniuc este de vină pentru incapacitatea opoziției de a articula niște proiecte coerente? În politică fiecare are locul pe care îl merită în funcție de capacitățile lui, abilitățile lui și resursele deținute. În politică naivitatea nu este o virtute, ci o prostie.

— Credeți că s-a făcut din Plahotniuc un mit?

— Evident, criticii lui l-au transformat într-un mit: o ființă malefică cu puteri supraomenești.

— Dar e adevărat că el decide tot?

— El este liderul partidului care controlează Guvernul, politica externă și internă a țării și promovează cele mai importante proiecte.

— Vladimir Plahotniuc spune că R. Moldova merge spre Uniunea Europeană. Credeți în sinceritatea acestor afirmații?

— Am de ales? Declarațiile politice nu pot fi testate cu poligraful. Eu nu cred că dl Plahoniuc și partidul pe care îl conduce dorește ca Moldova să revină pe orbita Moscovei. Atunci când pui la îndoială declarațiile cuiva, trebuie să încerci să vezi interesul pragmatic al acestuia. România a fost dusă în UE și NATO de fostul lider comunist Ion Iliescu. Lituania a fost dusă în NATO de ex-președintele Paksas, care a fost demis ulterior prin impeachment. Toți sunt conștienți de faptul că Rusia nu poate oferi absolut nimic Republicii Moldova, în afară de sărăcie, șantaj, război, ocupație militară și intervenții brutale în procesul politic. Opțiunea europeană oferă exact contrariul: acces la resurse financiare, respect față de suveranitatea națională și neimplicare în procesul politic. Atât dl Plahotniuc, cât și restul actorilor politici, înțeleg foarte bine acest lucru. De aceea, eu nu știu cât de sincere sunt afirmațiile, dar cred că interesul lui este să meargă spre o apropiere de lumea occidentală. Politicienii nu ard de nerăbdare să împartă puterea cu nimeni, cu atât mai puțin cu rușii.

— Are sau nu dreptate opoziția când spune că R.Moldova este un stat capturat?

— Această afirmație este dintr-un interviu al dlui Jagland (secretarul general al Consiliului Europei, n.r.). Pentru a ieși din starea de capturare este nevoie de descentralizarea instituțională. Eu cred că după alegerile prezidențiale, noi nu mai putem vorbi de o formă de capturare a statului.

— Sunteți jurist! Justiția din R. Moldova funcționează astăzi sau sunt răfuieli politice? Avem dosare mai multe ca niciodată, persoane publice, miniștri – după gratii.

— Timp de cinci ani de zile, toată opoziția țipă: la pușcărie. În societate s-o format o anumită percepție și așteptare, că lupta cu corupția înseamnă să-i bagi pe toți la pușcărie. Eu sunt adversarul pușcăriilor și al măsurilor privative de libertate, aplicate fără discernământ. După ce cinci ani de zile numai la pușcărie s-a țipat, acum puterea nu face nimic altceva decât să satisfacă gustul publicului.

— Din răspunsul dvs înțeleg că politicul controlează justiția.

— Nu, răspunsul meu este că justiția moldovenească nu poate fi reformată. Sunt lucruri care pot fi schimbate și sunt lucruri care nu pot fi schimbate. Orice instituție are o anumită matriță din care nu se poate ieși. În Moldova justiția abia urmează a fi construită.

— Justiția este subordonată politic?

— Justiția moldovenească funcționează după logica sovietică, rămânând un element al mașinăriei represive a statului. Nu contează cine guvernează. Să nu vă imaginați că cineva din judecători primește indicații politice de la partid să-l bage pe unul sau altul la pușcărie. Este o parte a mașinăriei represive a statului, care își face datoria după modul în care este construită. Dacă noi vrem altceva, în Moldova trebuie creată o altfel de justiție, care ar face dreptate și care ar avea la bază valorile europene, și nu valorile sovietice.

— Ce credeți despre reținerea lui Dorin Chirtoacă?

— Nu știu ce să cred. Deocamdată, am auzit doar punctul de vedere al procurorilor. Eu aș vrea să iasă Dorin cu o explicație. El tace și toată lumea se lansează în speculații. Dorin nu trebuia să se înconjoare cu derbedei de tot felul. Nu trebuia să apropie tot felul de escroci, care se vedeau de la o poștă. Am citit în ZdG un interviu cu deputatul Lilian Carp. Eu cred că el a formulat un diagnostic foarte exact al celor ce se întâmplă în jurul primăriei Chișinău.

— Reveniți în politică, aveți planuri de viitor în acest sens?

— În politică, ce aveți în vedere?

— Într-un partid care participă la alegeri, de exemplu?

— N-am niciun plan politic. După cum vedeți, interviul de astăzi se desfășoară la sediul biroului meu de avocați. În politică, lucrurile sunt complicate. Segmentul de dreapta este fărâmițat într-un hal fără de hal și va fi complicat să fie refăcut până la apropiatele alegeri. Același lucru se întâmplă în Ucraina, Georgia, în alte state din regiune. În Moldova, au loc anumite procese politice obiective, natura cărora nu va fi posibil să o schimbăm atât de simplu. Sincer să fiu, nu am prea multe motive de optimism.

— Care este cea mai mare greșeală care ați făcut-o în viață?

— Ca si orice om, probabil am făcut mai multe greșeli, dar nu cred că a venit momentul să fac un clasament.

— Vă mulțumim!

Victor Moșneag, Liliana Botnariuc