„Era plină de vânătăi, nu era loc viu pe ea.” Cum (nu) sunt protejate de tortură persoanele cu dizabilități psihosociale din R. Moldova
„Ne-am deplasat la Spitalul de Psihiatrie, unde am depistat-o pe Cristina plină de vânătăi pe față, pe tot corpul practic. Erau niște vânătăi, leziuni care nu puteau să apară, pur și simplu, de la căzătură sau de la propriile lovituri… Martorii au confirmat faptul că Rotari Cristina, din cauza dizabilității pe care o are, refuza să mănânce, să execute careva indicații, ordine date de colaboratorii spitalului. Infirmierii au încercat, prin mijloace de aplicare a torturii, maltratare, lovituri, să-i supună voința după propriul lor plac”, precizează avocatul Alexandru Cebănaș, cel care gestionează din postura de apărător dosarul penal inițiat pe acest caz.
Investigarea faptelor care au avut loc acum șapte ani într-o instituție psihiatrică din R. Moldova trenează deja de patru ani în instanța de judecată. Deși dosarul se află pe masa judecătorilor, examinarea acestuia e abia la etapa ședințelor preliminare, după ce magistrații s-au schimbat deja de două ori.
Cristina Rotari are 27 de ani și s-a născut cu sindromul Cornelia de Lange, o afecțiune genetică ce afectează mai multe părți ale corpului, inclusiv creierul. Respectiv, persoanele care se nasc cu acest sindrom au dizabilitate intelectuală și retard în dezvoltare.
Irina, mama Cristinei, spune că din cauza afecțiunii de care suferă aceasta, este nevoită să se interneze periodic cu ea în instituțiile psihiatrice pentru tratament de întreținere.
„Pentru a-i prelungi grupa de invaliditate, eram obligată, când era mică, să mă internez cu ea o dată la doi ani în spital. Când a trecut de 16 ani, m-am internat încă de două ori cu ea, pentru că devenise agresivă și nu mă mai descurcam de una singură cu ea. A treia oară a fost la mijlocul lunii septembrie 2017”, povestește Irina Rotari.
De această dată, mama nu a mai fost acceptată la Spitalul de Psihiatrie împreună cu fiica sa, chiar dacă e singura care îi înțelege limbajul, întrucât, din cauza afecțiunii sale, Cristina nu poate vorbi și nici nu poate explica prin gesturi ce vrea să comunice. „Directorul general adjunct a venit și mi-a spus că nu e nevoie de mine, să mă duc acasă, să mă odihnesc, că vor fi cu ochii pe ea și că totul va fi bine”, își amintește mama Cristinei.
„Era plină de vânătăi, nu era loc viu pe ea”
Timp de o săptămână totul a fost bine, după care, în timpul vizitelor zilnice pe care le făcea mama tinerei, sub diferite pretexte, Cristina era ținută departe de ea. „De joi până sâmbătă nu am văzut-o. Sâmbătă seara, mama mea a venit să o vadă și a zis că nu pleacă acasă până nu o vede pe Cristina. Când, într-un sfârșit, i-au arătat-o, era plină de vânătăi, nu era loc viu pe picioare. Și le-am spus că nu vor scăpa de mine atât de ușor. Mi-au răspuns că nu voi dovedi nimic. Le-am zis că greșesc. Voi dovedi”, spune femeia.
„În timp ce pacienții care erau internați în același salon cu Cristina au spus că tânăra a fost bătută și legată de pat, reprezentanții instituției insistau că aceasta și-a provocat singură leziunile”, menționează Irina Rotari. Femeia respinge această versiune, subliniind că fiica sa niciodată nu s-a autovătămat.
Irina Rotari a scris o cerere la Procuratură, iar ulterior, a făcut cazul public pe rețelele de socializare, de unde s-au autosesizat avocații de la Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM), specializați în asistarea persoanelor cu dizabilități psihosociale.
„Timp de o săptămână, administrația Spitalului a tăinuit cazul de tortură”
„Ne-am deplasat la Spitalul de Psihiatrie, unde am depistat-o pe Cristina plină de vânătăi pe față, pe tot corpul practic. Erau niște vânătăi, leziuni care nu puteau să apară, pur și simplu, de la căzătură sau de la propriile lovituri”, povestește Alexandru Cebănaș, avocat IDOM.
„Timp de o săptămână, administrația Spitalului a tăinuit cazul de tortură, nu a aplicat protocoalele care sunt prevăzute în astfel de cazuri, nu a anunțat Poliția sau Procuratura, cum este indicat în situații similare”, spune apărătorul. Echipa IDOM a chemat ambulanța și Procuratura. Cristina a fost examinată de experți pentru a-i fi constatate leziunile, au fost expertizați și audiați martorii.
„Este un caz ieșit din comun, pentru că însăși victima nu poate comunica nimic, nu o să putem să aflăm de la ea ce s-a întâmplat și cine a bătut-o. Ancheta este nevoită să se bazeze, practic, doar pe acei pacienți care se aflau la tratament în acea secție. Astfel de dosare nu au existat, în care martorii să fie pacienți din psihiatrie, persoane cu anumite tulburări mintale. Deci, martorii au confirmat faptul că Rotari Cristina, din cauza dizabilității pe care o are, refuza să mănânce, să execute careva indicații, ordine date de colaboratorii spitalului. Infirmierii au încercat prin mijloace de aplicare a torturii – maltratare, lovituri, să-i supună voința după propriul lor plac. Adică, ea a fost maltratată”, subliniază Alexandru Cebănaș.
Dosarul, în examinare de patru ani
Avocatul recunoaște că în acest caz, procurorii au acționat operativ și profesionist, fără tergiversări și administrând de urgență probele. În 2020, cauza a fost trimisă în instanța de judecată, unde însă s-a împotmolit. Cinci persoane de la Spitalul de Psihiatrie, majoritatea infirmieri, sunt pe banca acuzaților.
„Dosarul se află în instanța de fond. Practic, după patru ani, suntem la etapa incipientă, la etapa ședințelor preliminare. Între timp, dosarul s-a perindat pe la trei judecători. Primul judecător a examinat foarte multe probe în acest dosar. Ulterior, acest judecător a fost suspendat, iar cauza a fost transmisă altui judecător. Acel magistrat a numit câteva ședințe, dar acestea nu au fost lucrative. Ulterior, și al doilea judecător a fost suspendat, iar cauza a fost transmisă celui de-al treilea judecător”, explică Alexandru Cebănaș.
Irina Rotari, mama victimei, se plânge că ultima ședință a avut loc în luna iunie, iar următoarea a fost fixată abia pentru decembrie 2024. „Ei intenționat trag de timp. Două ședințe pe an? Ce e asta? Eu nu sunt de acord cu așa ceva. Vreau ca vinovații să fie pedepsiți”, spunea femeia.
Persoanele cu dizabilități psihosociale în R. Moldova nu sunt protejate pe deplin
IDOM, din 2010 apără drepturile persoanelor cu dizabilități, în special drepturile persoanelor cu dizabilități mintale și psihosociale. Cazuri de tortură, malpraxis, cazuri de violență există, subliniază Valerian Mămăligă, avocat IDOM. Potrivit lui, cazurile similare celui al Cristinei Rotari pot fi investigate de autorități prin prisma agravantei introduse acum doi ani în Codul penal și cel contravențional, cu privire la discursul și crimele motivate de prejudecată. „În cazul în care acele infracțiuni sau contravenții au fost bazate pe faptul că persoana are o dizabilitate, sigur că această agravantă este binevenită în sensul pedepsirii celor care folosesc această vulnerabilitate a persoanelor de a se apăra”, menționează Valerian Mămăligă.
Apărătorul subliniază că azi, persoanele cu dizabilități psihosociale au prea puține instrumente pentru a raporta cazurile de malpraxis. „Dizabilitatea pe care o au nu le permite să se apere. Ei sunt foarte vulnerabili. Cândva, în R. Moldova exista un fel de Ombudsman în psihiatrie. Respectiv, persoanele se puteau adresa cu ușurință atunci când ombudsmanul venea în vizită la pacienți. Ei puteau să relateze diferite cazuri de violență, maltratare și așa mai departe. Și cazurile date se examinau. Acest mecanism nu mai există acum. Soluția este Mecanismul Național de Prevenire a Torturii, care face vizite în aceste instituții și ar putea să găsească unele cazuri de infracțiuni, de exemplu. Statul nu prea are interes de a se implica în apărarea persoanelor cu dizabilități, în special cu dizabilități mintale, pentru că nu are dividende din asta, nu are nimic de câștigat”, menționează Valerian Mămăligă.
Și Maria Pleșu, ofiţeră principală în cadrul Direcției ordine publică a Inspectoratului Naţional de Securitate Publică, recunoaște că persoanele cu dizabilități psihosociale mai puțin se adresează la Poliție. „Sunt niște persoane care nu au capacitatea deplină de a se exprima, efectiv de a se deplasa spre instituția polițienească, dar, conform legislației în vigoare, fiecare persoană cu dizabilități psihosociale are o persoană de încredere. Noi îndemnăm aceste persoane și toate persoanele care fac parte din grupurile minorităților să se adreseze pentru orice problemă la organele de drept, pentru a li se face dreptate”, menționează Pleșu.
În context, șefa Direcției gestionarea și investigarea cererilor de la Oficiul Avocatului Poporului, Ada Șimon, spune că recent, instituția a contractat un expert care a contribuit la elaborarea unui ghid ce va oferi posibilitatea Oficiului Avocatului Poporului să investigheze cazurile de infracțiuni motivate de prejudecată și să acorde asistență potențialelor victime ale acestui fenomen. „Ulterior, cazurile vor fi documentate și transmise spre examinare autorităților competente”, punctează Ada Șimon.
