Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice: etape premergătoare ratificării
La 1 mai 2022, în R. Moldova a intrat în vigoare Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Republica Moldova a devenit, astfel, al 35-lea stat membru care a ratificat Convenția.
Tratatul internațional a fost necesar R. Moldova, așa cum pledează pentru toleranța zero față de orice formă de violență împotriva fetelor și femeilor, inclusiv a copiilor. Până a fi ratificată Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, legislația R. Moldova a trecut prin mai multe etape de adaptare, etape la care au lucrat instituțiile statului, cu suportul reprezentanților societății civile și comunității internaționale.
La 1 mai 2022, în R. Moldova a intrat în vigoare Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută sub numele de Convenția de la Istanbul. Aceasta urmează după ratificarea de către Parlamentul R. Moldova la 14 octombrie 2021. Până a ajunge la Parlament, prevederile convenției au trecut printr-un proces de lucru, în cadrul mai multor ministere.
Rolul coordonator al acestui proces de pre-ratificare i-a revenit Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Lilia Pascal, șefa Direcției politici de asigurare a egalității dintre femei și bărbați, povestește că s-a muncit atât în cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cât și împreună cu alte compartimente din cadrul altor ministere.
Pașii și rolul ministerelor de resort pentru a realiza acest deziderat
„Prin Legea 45 din 2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, Ministerului i-a revine rolul de elaborare a legislației, de ajustare a legislației în acest context, de coordonare a tuturor mecanismelor de implementare și procedurilor în corespundere cu Convenția de la Istanbul.
„De comun cu colegii de la Ministerul Afacerilor Interne și de la Ministerul Justiției, am elaborat acest proiect de lege în concordanță cu legislația noastră în ceea ce ține de combaterea violenței în familie și combaterea violenței sexuale față de femei”, povestește Lilia Pascal.
Pași de armonizare a legislației în domeniul prevenirii violenței asupra fetelor și femeilor au fost întreprinși și la Ministerul Justiției. Lilia Rusu, șefa Direcției analiză, monitorizare și evaluare a politicilor, Ministerul Justiției declară că prin inițierea unor pași legislativi, s-au creat mecanisme de apărare a victimelor violenței domestice și înainte ca tratatul internațional să fie ratificat.
„Au fost întreprinși pași semnificativi de armonizare a cadrului normativ intern la prevederile contravenționale – pe aspectele de investigare, pedepsire, dar și prevenire. Începând cu anul 2020, Ministerul Justiției a inițiat și promovat mecanismul de monitorizare electronică a agresorilor în familie, prin aplicarea brățării electronice agresorilor la etapa emiterii ordonanței de protecție de către instanța de judecată. Mecanismul a fost pus în aplicare la 1 ianuarie, 2021”, menționează Lilia Rusu.
Rolul societății civile
Ceea ce ține de implicarea reprezentanților societății civile, acestora le-a revenit rolul de „a cere ratificarea convenției”.
„Ratificarea s-a realizat în 2021, ceea ce reprezintă un punct foarte important a unor eforturi de mulți ani de zile, din anii ’90, pentru că organizațiile au fost în procesul de ratificare la toate etapele acesteia, începând de la advocacy în domeniu, începând de la informare despre Convenție, până la proteste. Noi am fost cei care am ieșit în stradă și am cerut ratificarea Convenției. Organizațiile neguvernamentale au lucrat în domeniul drepturilor femeilor și pentru femei, în toți acești ani, de aceea, ratificarea a fost doar o încununare a eforturilor”, punctează Iulia Macarenco, coordonatoare de granturi în cadrul Coaliției Naționale Viață fără Violență în Familie.
Nina Lozinschi, secretară generală a Platformei pentru Egalitate de Gen, enumeră că pe lângă procesul de informare despre prevederile convenției, societatea civilă a trebuit să se ocupe și de combaterea miturilor legate de Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.
„Cel mai important rol pe care l-a avut societatea civilă, populația, dar și organizațiile societății civile, a fost de a duce un pic de lumină și de a explica populației ce înseamnă această convenție, care vor fi avantajele. Totodată, cel mai important rol a fost cel de a combate miturile despre Convenția de la Istanbul. În societate au fost împrăștiate foarte multe controverse, controverse care au fost inventate inclusiv de politicieni, au fost folosite în campania electorală și în spațiul public pentru a denatura în general mesajul și esența Convenției de la Istanbul”, explică Nina Lozinschi.
Confuziile generate în jurul Convenției de la Istanbul s-au axat pe conceptul de gen, căruia ulterior i s-au atribuit „din greșeală sau din rea voință” și termenul de comunitate LGBTQI+. Despre aceasta a menționat și Iulia Macarenco.
„În Convenția de la Istanbul este stipulat despre conceptul de gen, dar nu este despre comunitatea LGBT. Drepturile comunității LGBT cu siguranță sunt importante, dar Convenția de la Istanbul nu este despre asta, dar este strict despre combaterea violenței în bază de gen și a violenței domestice”, punctează Iulia Macarenco.
„Din această ratificare a Convenției, populația are doar de câștigat, și mai ales femeile, fetele și mai ales victime ale violenței domestice în bază de gen”, mai spune Nina Lozinschi.
Ce reprezintă, de fapt, Convenția de la Istanbul și ratificarea acesteia?
Lilia Pascal, reprezentanta Ministerului Muncii și Protecției sociale susține că Convenția de la Istanbul este cel mai important standard internațional de eradicare a fenomenului violenței domestice.
„Convenția de la Istanbul, de fapt, este unicul și cel mai important standard internațional, și mai este numită și „Standardul de Aur” în acest context, de către Consiliul Europei. În cazul în care suntem parte componentă a acestei convenții, țările membre aplică uniformizat aceleași mecanisme și măsuri de protecție, aceleași proceduri, în lupta cu fenomenul violenței. Și mai mult decât atât, au capacitatea și posibilitatea să abordeze fenomenul prin prisma celor patru piloni de bază: pilonul prevenirii, pilonul protecției, pedepsirii și politici integrate. Adică R. Moldova se angajează să prevină fenomenul violenței, să le ofere protecție victimelor și să pedepsească agresorii”, menționează Lilia Pascal.
Despre procesul de prevenire vorbește și Ghenadie Neamțu, șeful Direcției de politici în domeniul ordinii și securității publice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
„Prin prisma analizei ample și monitorizării tuturor cazurilor, noi ne dorim să responsabilizăm actorii din teritoriu, să-i responsabilizăm pe cei care sunt în prima linie și cei care
permanent sunt responsabili de intervenție în cazurile de violență în familie, să putem preveni la faza incipientă cazurile de violență și să nu admitem cazuri de letalitate sau femicid”, susține Ghenadie Neamțu.
Nina Lozinschi , secretară generală în cadrul Platformei pentru Egalitate de Gen, afirmă că prin ratificarea Convenției de la Istanbul, statul R. Moldova se angajează să protejeze victima și să o consilieze din punct de vedere juridic și psihologic.
„Rolul cel mai important în urma ratificării convenției, este de a oferi și mai multă protecție victimelor violenței în bază de gen – fetelor și femeilor care au suferit în urma acestui flagel, iar mai apoi, de a interveni nu doar cu mecanisme de a pedepsi agresorul și abuzatorul, dar și a veni cu servicii suplimentare de care au nevoie femeile și fetele, victime supraviețuitoare a acestui fenomen. Vorbim aici despre servicii juridice, servicii psihologice, care la moment nu există. Nu există lege și instrumentele pentru serviciile psihologice, nu există spații de protecție adaptate pentru victimele violenței, inclusiv pentru victimele violenței sexuale – servicii de care au nevoie, dar nu există deloc, dar prin ratificarea Convenției Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, R. Moldova se angajează să le creeze și să le ofere.
Cum este abordată noțiunea de „gen” în Convenția de la Istanbul?
În Convenție, termenul „gen” este definit drept „concepțiile sociale, care includ roluri, comportamente, activități și caracteristici, pe care o anumită societate le consideră adecvate pentru femei și bărbați”.
Promovează Convenția căsătoria între persoane de același sex?
NU!
În prevederile Convenției nu se abordează problema căsătoriei între persoane de același sex. În Convenție se recunoaște și se incriminează doar căsătoria forțată drept o formă de violență.
Obligă Convenția statele părți să introducă în școli educația privind orientarea sexuală și identitatea de gen?
NU!
Nu, Convenția nu prevede educarea copiilor în materie de orientare sexuală sau identitate de gen. Convenția promovează o educație fără stereotipuri discriminatorii față de femei și bărbați.
Contestă Convenția în vreun fel cultura și tradițiile țărilor?
NU!
Nu, Convenția cere concret statelor părți ca „obiceiurile, cultura, religia sau tradițiile să nu fie considerate în niciun caz justificări ale unor acțiuni violente”.
Se opune Convenția valorilor familiei sau obligă ea statele părți să definească termenul „familie” într-un anumit mod?
NU!
Nu, Convenția nu definește conceptul de „familie” și nu impune statelor părți să definească „familia” într-un anumit mod.
Impune Convenția modificări în constituțiile naționale?
NU!
Nu, Convenția nu vizează modificarea constituțiilor naționale, iar problemele constituționale nu sunt abordate de Convenție.
Acest articol a fost realizat la inițiativa UN Women în cadrul Campaniei „16 Zile de Activism pentru Eliminarea Violenței Împotriva Femeilor și Fetelor” care este o campanie internațională desfășurată anual în colaborare cu autoritățile publice, organizațiile internaționale și societatea civilă. Campania începe pe data de 25 noiembrie, Ziua internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, și se încheie pe 10 decembrie, Ziua Drepturilor Omului, indicând faptul că violența împotriva femeilor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului la nivel mondial.
