A 52-a vară – doctoriță de familie. În cabinetul Emiliei Gamanji. „Funcția nu-i pe viață. Meseria e pe viață, obrazul e pe viață. Dar funcția… Funcția vine și se duce”
În sistemul medical din R. Moldova, conform Ministerului Sănătății, sunt 36 de medici de familie ce au un stagiu de muncă de peste 50 de ani. Majoritatea activează în mediul rural. Emilia Gamanji se numără printre ei.
La cabinetul ei de la Centrul de Sănătate Taraclia, raionul Căușeni, pacienții fac coadă de 52 de ani. Pe la ușa ei se perindă generații: „Pe unii i-am cunoscut copii, iar acum, ei își aduc odraslele sau nepoții la medicul de familie.”
„Am fost și eu copil”, își amintește ea, „dar, de atunci, am văzut mai multe decât un profesor de la universitate…” Pe la 5 ani, Emilia a primit în dar o păpușă de tărâță de la mătușa ei care învăța medicină la Tighina. „Nu mare, din material umplut cu tărâță. Mi-a adus și o seringă. Și eu, de mititică, făceam injecție la păpușă. În tărâță puteai băga (acul, n.r.) și mi-a plăcut medicina de mititică”, povestește Emilia Gamanji.
În satul Taraclia, Emilia Gamanji a venit în 1973, pe vremea când Centrul de Sănătate era spital și avea „120 de paturi”, iar la chemări mergea cu o căruță. Mai târziu, spitalul pe care a ajuns să-l conducă, s-a închis. „Era greu cu finanțele, era greu cu medicamentele, era situația grea în țară, pur și simplu”, își amintește ea.
„Eu minciuni la pacienți nu le pot spune. Eu le spun direct”
Cabinetul Emiliei Gamanji era cândva parte a maternității. Cu geamuri cât peretele și poduri înalte, „cum se făcea odată”, iarna e frig, iar vara – înădușeală, așa că și-a instalat un aparat cu aer condiționat, menționează ea. Totuși, spune că „e bine”, motivând: „Cabinetul medicului este separat de cel al surorilor medicale. Există secretul medical, taina pacientului.”
„Noi stăm de vorbă. Eu nu-s scumpă la lămuriri. Eu le explic, le spun, fiindcă eu deja îi știu pe fiecare. Știu care ascultă și care nu ascultă. De exemplu, la unii le dau pe trei luni tratamentul, dar celor care sunt mai răi și nu ascultă, le dau pe două luni, ca să vină mai des la mine, să văd ce fac, să-i controlez”, spune doctorița de familie.
„Spuneți să intre următorul” – este cea mai frecvent rostită frază. Așa, rând pe rând, consultă fiecare pacient.
Petrică are peste 60 de ani și este printre primii care-i pășesc pragul, în cârjă, însoțit. Vine din satul vecin, pentru că medicii de acolo sunt în concediu. Streptodermia i s-a întins pe spate și picioare. „Credeam că am râie”, mărturisește bărbatul, așa că timp de o lună s-a tratat în condiții casnice. „Te-ai făcut doctor în Baimaclia, măi Petrică?” – îl întreabă doctorița de familie.
Următorul vrea îndreptare la Căușeni. Al treilea nu a băut pastilele la timp, iar al patrulea nu poate dormi. Între pacienți își fac loc și surorile medicale, că „trebuie de semnat un certificat de deces”.
„Vedeți, aici nu se termină, unul se duce, altul vine, tot așa. (…) Dacă facem, facem să fie efect. Așa, numai că să fie de mântuială… Eu minciuni la pacienți nu le pot spune. Eu le spun direct”, subliniază Emilia.
„Site-urile astea foarte greu funcționează”
Pacienții „neascultători” nu-s singura bătaie de cap a Emiliei Gamanji. Alta sunt „site-urile astea, merg cam greu, se blochează, chiar dacă am calculator nou, o lună are.” Totuși, recunoaște: „E mai ușor de scris rețete, numai ai ales din listă medicamentele și gata.”
„Ne indignează și pe noi întrebarea asta și am pus-o la șeful de la Compania Naţională de Asigurări în Medicină, nu de la Căușeni, la domnul Dodon (Ion Dodon, n.r. ) de la Chișinău. Odată ce pacientul a nimerit la un specialist, de pildă, a venit la mine, eu l-am văzut și nu mă pot descurca sau ceva nu mi-e clar, îl trimit la specialist în raion. Necătând că nu-s toți specialiștii, nu-s, nu-s medici. S-a dus la specialist, specialistul îl vede nu-i dă ceea ce trebuie. Spre exemplu, îi trebuie tomografie computerizată sau rezonanță magnetică, sau doppler, sau alt aparat. «Du-te la medicul de familie». (…) Vine sărmanul om, pe căldura asta, de la Căușeni sau Chișinău.
(…) Se primește că eu trebuie să stau să fac programări și site-urile astea foarte greu funcționează. Vasăzică, programările la aparate de înaltă performanță nu trebuie să le pună medicului de familie”, consideră Emilia.
„Eu bani nu am luat și, în genere, așa-i al meu, eu să nu depind de pacient”
„Digitalizarea” a ajuns în medicina de familie, potrivit ei, prin 2014. „Am lucrat o perioadă, introduceam pacienții care veneau, cu coduri, tot. Ș-apoi s-a întrerupt, când era Plahotniuc și toți golanii ăștia, lor nu le trebuia, că înseamnă cheltuieli. Și au făcut site-urile astea într-aiurea și ele nu funcționau deloc.”
„Au pus multe așa, parcă sunt niște măruntaie, dar trebuie să le facă medicul de familie. Apoi, nu mai ai când te ocupa cu pacientul. Pacientul iubește ca tu să stai mai mult de vorbă cu dânsul, să discuți. (…) Și omul e mulțumit atunci, zice: «Pe jumătate m-am lecuit după ce am discutat cu dumneavoastră». Când tu ai atâtea, și colo și dincolo, nu mai ai când discuta”, punctează doctorița de familie.
Recunoștința pacientului este „o mare bucurie pentru un medic”. Totodată, Emilia Gamanji condamnă practica de a oferi mită lucrătorilor medicali și spune că este „o insultă”.
„Eu bani nu am luat și, în genere, așa-i al meu, eu să nu depind de pacient. Eu să merg pe drum dreaptă și să nu mă uit că acela mi-a dat ouă, că acela mi-a dat brânză… Oamenii din sat știu asta”, declară doctorița.
„Niciodată, când te duci într-o funcția înaltă, să nu uiți de unde ai pornit, oricum acolo cobori”
Emilia Gamanji are 77 de ani, „sănătatea nu-i cea de altădată”. Așa că a lăsat funcția de șefă a Centrului de Sănătate, dar continuă să profeseze. „Contactul cu oamenii, eu nu pot fără oameni, eu toată viața am comunicat. Mă disciplinează.”
„După ce am lăsat funcția de șefă a Centrului de Sănătate, băieții ziceau: «Mama, stai acasă, lasă, nu te mai duce. Cum? Ai fost șefă și acum te duci doctor de rând?» Dar pe mine asta nu m-a deranjat. De ce? Funcția nu-i pe viață. Meseria e pe viață, obrazul e pe viață. Dar funcția… Funcția vine și se duce. Niciodată, când te duci într-o funcția înaltă, să nu uiți de unde ai pornit, oricum acolo cobori.
(…) Pacienții îmi spun: «Dacă dumneavoastră o să lepădați, noi o să vă venim acasă. N-o să vă dăm pace.» (…) De multe ori zic că eu cedez locul, adică nu mă lupt ca eu să lucrez, dar să vină un tânăr specialist”, mărturisește Emilia.
Unul din trei medici de familie din R. Moldova este la pensie, iar numărul pacienților pe cap de doctor de familie este de regulă mult mai mare decât cel recomandat. Atragerea tinerilor specialiști în mediul rural continuă să fie o provocare. Confruntați cu absența infrastructurii, aceștia preferă, adesea, să rămână în orașe, unde au acces la facilități esențiale.
„Nu vin tineri specialiști, știți, pentru că, în primul rând, el e învățat în condiții de oraș. (…) Tinerii nu vin, că nu sunt condiții de trai, el vrea să vină în confort deodată, să aibă canalizație, dar nu-i, apă caldă nu-i, trebuie să-ți faci casă singur. Noi ne-am făcut casa singuri, am muncit cu soțul, și așa toți medicii, nu ne-a dat statul nimic. Să nu spună brașoave comuniștii, să vină să stea cu mine de vorbă să le spun.
Încă noi când am început a lucra, în 1972, ne mai dădea statul o tonă de cărbuni și nu mai țin minte câte ruble pentru lumină, vreo 6 ruble, vreo 3… Dar când a venit Voronin la putere, a tăiat tot. Noi nu primeam salariul, caloși ne dădeau în loc de salariu. E! chinuri…”, își amintește Emilia Gamanji.
În fiecare an, în a treia duminică a lunii iunie, este marcată Ziua Lucrătorului Medical și a Farmacistului. În sistemul medical din R. Moldova activează aproximativ 60 de mii de lucrători medicali, dintre care circa 12 500 sunt medici.
