(Video) Scandal în lumea cinematografiei din R. Moldova
Regizorul și scenaristul Igor Cobîleanski a lansat în această dimineață un mesaj video pe pagina sa de facebook, prin care se arată indignat de atitudinea directorului CNC Moldova, Valeriu Jereghi, cerându-și scuze de la colegii cineaști români pentru acțiunile lui Jereghi și asigurându-i că cineaștii din R.Moldova gândesc altfel, decât cel care stă în fruntea Centrului Național de Cinematografie.
Mesajul lui Cobîleanski este lansat în contextul în care, recent, Valeriu Jereghi a expediat în adresa Ministerului Culturii, Educației și Cercetării al RM un demers (detalii aici și aici) prin care denunță activitatea unui grup de cineaști, în frunte cu Dumitru Marian, co-organizatorul Festivalului de Film De Animație Anim’est Chișinău și TIFF , Festivalul Internațional de Film Transilvania.
Ulterior, Dumitru Marian, a venit cu o scrisoare de răspuns public acestor acuzații din partea directorului CNC, explicând cum stau lucrurile de facto:
„Dle Director, în virtutea demersului din 30/11/2017, depus la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării de către Centrul Național al Cinematografiei, semnat de Dvs. în calitate de Director, am fost citat pentru explicații, un lucru normal, de altfel, în relația Finanțator – Beneficiar. E plăcut să vezi că veghează cineva asupra banului public, în vremea economiei de buzunar, a oamenilor mărunți și rău intenționați, cu cheia safeului la purtător.
Problema este, că acest demers este făcut în spiritul practicilor securiste de altă dată și nu are niciun temei legal, ci doar scopul discreditării și intimidării după principiul ”Cine e cu noi, să stea fără grijă, cine nu – păzea!” Am prezentat actele necesare și explicațiile de rigoare și chiar dacă nu sunteți instanța față de care aș avea ceva de raportat, o să încerc să vă explic niște chestiuni, poate revine CNC la activitatea impusă de legea prin care a fost instituit Centrul (inclusiv poziția pe care o dețineți) și interesele breslei.
Astfel, Asociația Obștească ALTFilm este co-organizator al celor două evenimente menționate – TIFF Chișinău și ANIMEST Chișinău, iar poziția de co-organizator, consemnată prin contract, ne obligă să respectăm rigorile impuse de Organizatori (Asociația ESTENEST și Asociația Festivalul de Film TRANSILVANIA). Accesarea fondurilor se face în Republica Moldova prin ALTFilm, rezident fiscal pe teritoriul Moldovei, iar fondurile din România sunt accesate de Asociațiile respective, rezidente pe teritoriul României. Fiecare dintre parteneri este responsabil de respectarea contractelor pe care le semnează (cu înștiințarea și acordul Partenerului) și respectarea strictă a legilor care le reglementează activitatea. E o chestiune de încredere și bună intenție.
Dacă Dvs sau oricine, are dubii în privința legalității acțiunilor partenerilor din România, Vă recomand pe viitor să comunicați direct cu cei vizați, mai ales că menționați pe bună dreptate, în prezența Organizatorilor, la TIFF Cluj (culmea ironiei), acum câteva luni că ”România, alături de Franța sunt doi parteneri importanți ai instituțiilor cinematografiei moldovenești, în curs de formare…”. Demersul prin care invocați în nume de rău și nefondat Asociațiile respective se încadrează exact în fraza Dvs ”…care pot compromite imaginea Republicii Moldova pe plan extern”.
???? am muncit mult sa facem TIFF la Chisinau, ne-am chinuit sa facem rost de finantari, desi au fost departe de a acoperi costurile, am mers mai departe, am facut mai mult anul acesta, fata de anul trecut, au fost si proiectii gratuite, cu care eu una nu sunt de acord, pentru ca mi se pare firesc ca publicul sa respecte munca celor care fac filmul, chiar daca platesc o suma infima, e firesc sa platesti ceva, atunci cand primesti ceva. In plus cand platesti un bilet altfel respecti actul artistic, altfel te comporti in timpul vizionarii si altfel poti avea pretentii vizavi de calitatea proiectiei a organizarii etc. Noi am facut acele proiectii gratuite, in aer liber, tocmai pentru a trezi interesul ( de altfel scazut) al publicului din Chisinau) fata de film. Biletele s-au vandut doar la proiectiile in cinema. Si acelea nu pot fi gratuite, daca dorim sa educam un public, care sa vina la film tot timpul anului. Atunci niciodata filmele pe care le va produce Moldova nu vor avea un public, nu vor putea fi exploatate. Filmele nu se pot face fara public. Iar publicul se creaza in timp! Iar CNC ar trebui in egala masura sa lupte si pentru acest lucru!Noi nu ne vom da batuti, asa cum n-am facut-o in Romania, cand festivalurile noastre au fost in pericol, am mers mai departe si am creat niste evenimente de marca si un public care le asteapta cu nerabdare.
Vlad Ilicevici, directorul executiv Anim’est România: Anim’est Chisinau a supraviețuit cumva 7 ediții până acum, aducând din ce în ce mai multe animații, evenimete conexe, prezentări, workshopuri (aprox 50 de copii participă anual la worksopurile dedicate și fac pentru prima oară în viața lor animații). Aș vrea să mulțumesc instituțiilor locale care ne-au susținut până acum – Primăria Chișinău, Ministerul Culturii, Moldova Film si toate celelalte, fără de care festivalul ar fi fost imposibil și inexistent. Și totodată să menționez că festivalul este făcut cu finanțări externe Republicii Moldova într-o proporție mult mai mare. În majoritate românești, dar și europene, americane sau japoneze. Problema vânzării biletelor este cu siguranță o falsă problemă, din mai multe puncte de vedere. Orice festival serios, de cultură, trebuie să aibă un sistem de acces, cel mai des bazat pe bilete/abonamente, pentru a oferi o responsabilitate în plus spectatorului. E valabil peste tot în lume, nu numai la Anim’est și TIFF. Avem dealtfel și tot felul de gratuități la festivaluri, cu care sunt doar în parte de acord, din aceleași motive cu Oana. Și anume pentru că responzabilzarea audienței e aproape imposibilă, în lipsa unui sistem de acces bazat pe bilete. În încheiere aș mai vrea doar să adaug că atât Anim’est-ul, cât și TIFF-ul, sunt convins, este făcut de niște oameni care se zvârcolesc în fiecare an să facă rost de finanțări, să rezolve probleme logistice și de personal aproape irezolvabile, să se descurce cu un micro-buget, în același timp încercând să dezvolte proiectul – pentru că, nu-i așa, ce nu evoluează, dispare. ȘI poate cea mai dificilă luptă pe care o ducem în fiecare an fiecare dintre noi este una personală, internă – oare chiar are sens să facem proiectele astea? Și apoi, da, găsim tone de sens, ne adunăm toate resursele de energie pe care le mai avem și mergem mai departe. ȘI asta chiar dacă entuziasmul este totuși un capital epuizabil. Și ce îl erodează cel mai mult, domnule Jereghi, sunt fix genul ăsta de gesturi, atitudini, reavoință, ignoranță, frustrare răutăcioasă, limitare birocratic – conceptuală, lipsă de înțelegere a contextului și altele asemenea, de care ne lovim cu toții, tot timpul. Am reușit să scriu o epistolă. Vă mulțumesc tuturor pentru înțelegere și ne doresc mult succes nouă, ăstora care se dau cu capul de pereți ca să meargă lucrurile mai departe! Să fie bine, măcar la un moment dat!
Contactat telefonic de ZdG, Valeriu Jereghi a promis să revină cu o reacție de răspuns pe data de 20 decembrie, după amiază, deoarece se află într-o vizită la București.
