INFOTECA DREPTURILOR Cazurile de Malpraxis. Cum ne protejăm?
În legislația R. Moldova, lipsește termenul de malpraxis, dar, potrivit Codului Penal, aceasta este încălcarea din neglijență de către un lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței medicale, fiind cauzată vătămarea gravă a integrității corporale, a sănătății sau decesul pacientului.
Malpraxis este eroarea profesională comisă în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând și răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.
De ce numărul cazurilor de Malpraxis este în creștere?
Erorile medicale au loc din diverse cauze, unele fiind în afara capacității de control a medicilor, altele – din cauza problemelor de organizare la nivel de instituție sau a faptului că acestea sunt dotate cu echipament învechit, care cauzează stabilirea unui diagnostic greșit. Orice eroare poate genera recomandarea unui tratament greșit care poate duce la malpraxis. Uneori, erorile medicale se comit din cauza rezultatelor de laborator eronate, alteori din cauza neglijenței, a imprudenței medicilor ori asistenților medicali. Niciun pacient nu are vreo garanție că nu va deveni una din sutele de victime ale unei erori medicale. Din acest motiv, e bine să fim informați. Venim în continuare cu recomandări legale, astfel încât, dacă survine un caz de malpraxis, să aveți probe ca să vă apărați și să solicitați sancționarea persoanelor culpabile de prejudicierea sănătății dumneavoastră.
De la ce trebuie să înceapă un tratament ori o intervenție medicală?
În cazurile de malpraxis, accesul la probele procesului de tratament este o problemă. De obicei, prestatorul de servicii deține toate actele, privind procesul de tratament, dar victimele sunt lipsite de aceste probe, motiv pentru care au probleme în motivarea cazului de malpraxis. Pentru a exclude această dificultate, orice tratament trebuie să înceapă de la o bună informare. Deci, trebuie să fiți informat despre fiecare pas ce urmează să-l întreprindă instituția prin intermediul medicilor pentru a vă reface sănătatea. Dacă nu sunteți informat, adresați cât mai multe întrebări. Orice informație trebuie obținută în formă scrisă. Acest fapt v-ar permite să analizați ulterior tratamentul prescris ori să mergeți la un alt specialist pentru o opinie separată.
Pacienții au dreptul să fie informați despre volumul, tipurile, condițiile acordării serviciilor de sănătate. În mod special, pacienții trebuie să fie informați despre riscurile și despre potențialele beneficii ale fiecărei proceduri, efectele posibile ale refuzului tratamentului, alternativele care există, despre posibilele efecte adverse și despre soluții. Informațiile trebuie prezentate pacientului într-un limbaj clar și accesibil.
Cereți și păstrați copiile epicrizei, investigațiilor, concluziilor
Chiar de la începutul tratamentului, cereți medicului copia intervențiilor medicale, copia actului prin care s-a stabilit diagnoza și tratamentul. Astfel vă asigurați că, în caz de nevoie, nu veți fi nevoiți să pierdeți timp, căutând aceste acte. Dosarul restabilit v-ar permite solicitarea unei expertize medico-legale independente.
În cazul conflictelor între instituția medicală și pacient, victimele ajung în dificultatea obținerii actelor medicale. Totodată, ele nu au nici o garanție că acestea nu vor fi modificate, falsificate, lichidate. Dacă apar bănuieli rezonabile că datele medicale, registrele conțin informații false, victima va solicita expertize pentru a demonstra ilegalitățile, iar această situație ar însemna că procesul civil ori penal s-ar tergiversa. Timpul pierdut ar putea fi fatal pentru pacient.
Drepturile pacientului
Potrivit legii, pacientul are dreptul la asistență medicală gratuită în volum stabilit de legislație, atitudine respectuoasă, umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, dreptul la securitatea vieții personale, integritate fizică, psihică, morală, cu asigurarea discreției privind serviciile acordate, reducerea suferinței și atenuarea durerii, opinie medicală alternativă și acceptarea recomandărilor altor specialiști, asigurare de asistență medicală (obligatorie și benevolă), informații despre prestatorul de servicii, profilul, volumul, calitatea, costul, modul de prestare a serviciilor, examinare, tratament, informații exhaustive despre propria sănătate, metodele de diagnostic, tratament, recuperare, profilaxie, precum și referitoare la riscul și eficiența terapeutică a acestuia, exprimarea benevolă a consimțământului sau refuzului la intervenție medicală, informație privind rezultatele examinării solicitărilor, contestare pe cale extrajudiciară și judiciară a acțiunilor lucrătorilor medicali și a altor prestatori de servicii de sănătate, precum și a funcționarilor responsabili de garantarea asistenței medicale, îngrijire terminală demnă, dreptul la despăgubirea daunelor aduse sănătății.
Consimțământul ori acordul informat al pacientului
Cel mai des, pacienților li se prezintă în grabă un formular și li se arată locul unde trebuie să semneze pentru primirea tratamentului. De obicei, medicul ori asistentul medical îi grăbește pe pacienți să semneze, sub pretextul lipsei de timp. I se spune că are doar două șanse: ori semnează, ori moare. După semnarea documentului, nimeni nu-i explică ce proceduri va urma, ce medicamente i se vor administra în caz de urgență, în caz de situații neprevăzute ori anumite reacții adverse. Când avem un astfel de „model” a semnării consimțământului, trebuie să înțelegem că procedura semnării acestui consimțământ este încălcată. La fel, practica ne arată că, de obicei, pacientul nu primește copia acordului informat, aceasta la fel fiind o încălcare a legii.
Pacientului trebuie să-i fie acordat timp suficient pentru a lua cunoștință de actul prezentat spre semnare, iar asistenții medicali au obligația să răspundă la toate întrebările pacientului într-un limbaj accesibil acestuia.
Ce informații poate solicita pacientul?
Potrivit Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, acesta poate obține copia oricăror date din dosarele sale medicale. Informațiile medicale se prezintă pacientului personal, iar pentru persoanele care nu au atins vârsta de 18 ani și cele declarate incapabile sau cu capacitate de exercițiu limitată – reprezentanților lor legali.
În acordul informat trebuie să fie incluse datele de contact ale unei persoane de încredere, pe cine să o contacteze cadrele medicale pentru a lua o decizie asupra schimbării tratamentului. Instituția medicală, prin intermediul angajaților săi, este obligată să informeze despre tratamentul și manopere persoana ale cărei date de contact sunt indicate de pacient. Nu este suficient să i se spună „semnați, nu avem timp pentru explicații”. Prestatorul de servicii are obligația să identifice o persoană care să explice ce s-a întâmplat și de ce e nevoie urgent să fie aplicată o altă metodă de tratament ori intervenție, care pot fi consecințele dacă nu se intervine pentru schimbarea tratamentului ori intervențiilor medicale.
Pacienții au dreptul să împuternicească altă persoană care ar putea ridica din numele său informația personală pe care o deține prestatorul de servicii medicale.
Cum ne apărăm drepturile?
În dependență de încălcarea care a avut loc din partea prestatorului de servicii, survine și răspunderea. Dacă e o încălcare minoră, răspunderea poate fi una disciplinară ori contravențională. În cazul unei ilegalități care au adus prejudicii majore vieții și sănătății, atunci acțiunile pot fi calificate conform răspunderii penale. Răspunderea civilă poate fi aplicată în toate cazurile.
Răspunderea penală apare în două cazuri: dacă a avut loc o încălcare din neglijență de către medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței medicale care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății ori pacientul a decedat.
În acest caz, pacientul, ori o rudă (dacă pacientul a decedat) trebuie să depună o plângere în adresa organului de drept, pentru a fi pornită o investigație sub învinuirea penală a acțiunilor ori inacțiunilor prestatorului de serviciu medicale, care au cauzat vătămarea gravă a sănătății ori decesul pacientului. În cerere trebuie să fie descrise foarte bine faptele, să anexeze toate probele care le deține si pretențiile față de acțiunile medicilor ori din partea unor alți lucrători medicali. Anume în astfel de cazuri, veți avea nevoie de toate copiile ale tuturor intervențiilor și diagnozelor medicale, motiv pentru care e bine să le acumulați, să le cereți chiar de la începutul oricărei intervenții și să le păstrați în cazul în care,în viitor, veți avea nevoie.
Totodată, dacă nu aveți acces la actele medicale, în cazul urmăririi penale, rolul de acumulare a probelor îi revine organului de urmărire penală.
Dacă se va constata vinovăția penală a personalului medical acestea riscă o pedeapsă cu închisoarea de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Depuneți o plângere și în adresa Ministerului Sănătății. Această autoritate poate iniția o investigație internă și, în funcție de rezultatele investigației, poate să impună doar sancțiuni disciplinare. Chiar dacă aceasta nu e cea mai severă pedeapsă, aceasta poate servi o probă suplimentară în cauza penală ori civilă a persoanei vătămate.
Acțiunea civilă poate fi depusă în cadrul procesului penal pentru a fi examinată odată cu procesul penal, dar poate fi depusă și separat de plângerea penală, direct în instanța de judecată.
Acțiunea civilă depusă separat de cea penală poate fi examinată într-un termen mult mai restrâns decât dacă s-ar examina odată cu procesul penal. Deseori, chiar dacă inculpatul este sancționat penal, instanțele de judecată trimit victimele să examineze acțiunea civilă separat de cea penală, cu alte cuvinte, acestea impun victimele să mai piardă câțiva ani pentru a demonstra într-un alt proces prejudiciile materiale, morale, cheltuielile de judecată suportate, dar fiecare caz este individual și fiecare persoană este în drept să decidă care procedură i se potrivește mai bine.
În cazurile penale, acumularea probelor revine organului de urmărire penală, iar în cauze civile, rolul părților este unul foarte important.
Ce putem cere într-un proces civil?
Constatarea că a avut loc o ilegalitate și repararea prejudiciului suportat. În cazurile vătămărilor integrității corporale, vătămării sănătății, ori a decesului, pe lângă prejudiciul patrimonial și al celui moral, poate fi solicitată o despăgubire separată pentru vătămare, or, legea prevede încasarea prejudiciului biologic. Vătămarea sănătății cuprinde în sine și vătămarea sănătății mintale, dacă aceasta se manifestă printr-o maladie sau o stare care necesită asistență.
Legislația civilă prevede că autorul prejudiciului are obligația să compenseze persoanei vătămate salariul ori venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacității de muncă, precum și cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătății, cheltuieli de tratament, de alimentație suplimentară, de protezare, de îngrijire (asistentă medicală, bonă), de cumpărare a unui vehicul special și determinarea salariului nerealizat. Legea prevede și încasarea prejudiciului moral, dacă victima a avut suferințe psihice sau fizice.
Criteriul de apreciere a mărimii prejudiciului moral
Mărimea prejudiciului moral e stabilită de instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice ori fizice cauzate persoanei vătămate, circumstanțele cauzării prejudiciului, gradul de vinovăție a pârâtului. Se va lua în considerare cum compensarea prejudiciului moral poate aduce o satisfacție echitabilă victimei. Legea nu prevede o anumită sumă minimă ori maximă, totul e la discreția instanței de judecată. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența prejudiciului patrimonial.
Ce facem dacă victima a decedat?
În cazul decesului victimei, rudele acesteia pot solicita investigarea penală și sancționarea penală sau civilă a persoanei care se face vinovată de acțiunile ilegale care au cauzat decesul pacientului. În cazul decesului persoanei ca urmare a vătămării sănătății, prejudiciul patrimonial cauzat la momentul decesului devine prejudiciul patrimonial al succesorului defunctului.
Prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului pacientului se va repara rudelor ori persoanei care, la momentul decesului, se aflau într-o relație deosebită cu persoana decedată.
În ambele proceduri, penală sau civilă, legea prevede posibilitatea de contestare a deciziilor, hotărârilor instanțelor superioare celor care au emis decizia cu care nu sunteți de acord. E important să nu lăsați aceste cazuri nedeclarate, deoarece lipsa sancțiunilor duce la multiplicarea cazurilor de malpraxis.
