WatchDog: Gazprom nu a rezervat capacități de transport a gazelor naturale pentru regiunea transnistreană din ianuarie 2025. Ce urmează?
Kremlinul ar putea să folosească „amenințarea unei crize umanitare în stânga Nistrului și a unor destabilizări masive pe malul drept” pentru a spune comunității internaționale „puneți presiune pe Ucraina ca să permită mai departe tranzitul de gaze rusești”. Este opinia expertului asociat al Comunității WatchDog.MD, Eugen Muravschi, despre decizia Gazpromului de a nu rezerva capacități de tranzit prin gazoductul transbalcanic pentru a asigura livrări în stânga Nistrului din ianuarie 2025. În continuare, expertul susține că ar exista trei scenarii posibile, două dintre care implică sistarea livărilor.
Autoritățile de la Chișinău nu au confirmat oficial încă că regiunea transnistreană nu va primi gaze naturale de la Gazprom începând din 1 ianuarie. Anterior Ministerul Energiei a menționat că rezervarea capacității pentru luna ianuarie 2025 trebuie realizată până la data de 16 decembrie 2024, ora 18:00, iar pentru ziua de 1 ianuarie 2025, până pe 31 decembrie 2024, ora 18:00.
Luni, 16 decembrie, a fost ultima șansa pentru Gazprom să rezerve capacități prin conducta transbalcanică pentru luna ianuarie, astfel încât să poată trimite gaze în R. Moldova, pentru stânga Nistrului.
„Ce înseamnă asta? Orice gazoduct are o limită de cât gaz poate fie transportat în orice moment. Companiile care vor să folosească conducta participă la licitații și-și rezervă capacitatea de care au nevoie pentru o anumită perioadă. În general, rezervarea pe o perioadă mai lungă înseamnă un preț mai bun și invers – rezervarea pe termen scurt este mai scumpă.
Gazpromul are un contract prin care e obligat să livreze gaz în Moldova și are două rute pe unde fizic poate trimite gaz în Moldova – fie prin Ucraina, fie prin Turcia și Balcani. Contractul de tranzit prin Ucraina expiră pe 31 decembrie 2024.
Gazprom știa acest lucru și totuși nu a făcut niciun pas să rezerve capacități prin ruta alternativă Turcia-Balcani pentru livrări de gaze către regiunea transnistreană. Nu a participat nici la licitațiile anuale, nici trimestriale și nici lunare. Asta chiar dacă TurkStream, gazoductul dintre Rusia și Turcia, a fost construit inclusiv ca Gazpromul să poată ocoli Ucraina.
Pe tot parcursul anului, compania rusă ar fi putut să ne zică – va livra pe ruta sudică sau nu. Până la urmă, este datoria lor contractuală să livreze acest gaz. Dar Gazpromul a tăcut, intenționat ca să creeze tensiune și incertitudine și să nu permită autorităților moldovenești să facă pregătiri alternative.
De ce nu puteau autoritățile să cumpere oricum gaz sau electricitate în avans? Să ne imaginăm că ar fi contractat cantitățile necesare de pe piață – e aproape sigur că a doua zi Gazpromul ar fi anunțat că va asigura livrările necesare în stânga Nistrului, iar noi ne-am fi trezit cu cantități inutile de energie mai scumpă și am fi căutat iarăși vinovatul.
Pe ultima sută de metri, Gazpromul a spus totuși „da, noi putem livra gaz prin conducta transbalcanică, dar cu o condiție – ca Moldova să recunoască o datorie artificială de 700 de milioane de dolari către Gazprom”. Acea pretinsă datorie a fost infirmată de un audit internațional, dar Gazpromul, firește, nu recunoaște rezultatele auditului.
Este important însă de reținut: Gazpromul a confirmat de facto că nu există impedimente pentru a livra gaz prin conducta transbalcanică. Deci ruta de livrare nu e o problemă, expirarea contractului cu Ucraina nu e o problemă – unica problemă e rea-voința de la Moscova, intenția cinică de destabiliza economic, politic și social R. Moldova cu astfel de crize artificiale. În principiu – nimic nou din partea Rusiei”, a declarat Eugen Muravschi.
Scenariile posibile, potrivit expertului WatchDog.MD
„Sunt câteva posibilități. Unu – Gazprom va rezerva în baza zilnică capacități de transport a gazelor pentru a asigura consumul minim pentru stânga Nistrului, dar nu suficient pentru ca Centrala de la Cuciurgan să producă energie pentru malul drept.
Doi – Gazprom va întrerupe temporar livrările pentru vreo lună, ca să forțeze creșterea prețurilor la energie și tensiuni între malul stâng și malul drept, apoi va relua salvator și mărinimos livrările.
Trei – Gazprom va sista în întregime livrările de gaz către regiunea transnistreană.
Din punct de vedere energetic, pe malul drept noi stăm relativ bine: rezerve de gaz pentru iarnă avem, iar România este gata să ne ajute cu electricitate dacă se oprește centrala de la Cuciurgan. Iar, la nevoie, cu ajutorul partenerilor din Europa și SUA, vom asigura minimul necesar și pentru populația din Stînga Nistrului.
Pînă la urmă, ce vrea totuși Putin? Pentru că vorbim de decizii politice care se iau la Kremlin, iar Gazpromul e doar o unealtă.
Unul din scopuri cu siguranță e să creeze probleme Moldovei, să tulbure societatea și să faciliteze succesul forțelor pro-ruse la alegerile parlamentare.
Insistența propagandiștilor de la Moscova, Chișinău și Tiraspol ca trebuie să negociem anume cu Ucraina pentru reluarea tranzitului prin țara vecină dă de gândit. Pe de o parte, e o metodă de a muta responsabilitatea pe umerii autorităților de la Kîiv și de a reduce simpatia publicului moldovenesc față de la Ucraina – de parcă noi avem contract nu cu Rusia, dar cu ucrainenii.
Pe de altă parte, poate și o tentativă de șantaj geopolitic mai larg. Kremlinul poate să folosească amenințarea unei crize umanitare în stânga Nistrului și a unor destabilizări masive pe malul drept pentru a spune comunității internaționale „puneți presiune pe Ucraina ca să permită mai departe tranzitul de gaz rusesc”. Pentru Rusia, tranzitul prin Ucraina către Europa este important fiindcă sistemul de conducte ucrainene permite transportarea unui volum de gaze mult mai mare decât ruta transbalcanică. Iar Rusia are nevoie de această capacitate, fiindcă gazoductul transbalcanic nu poate înlocui întreaga rețea ucraineană – pe unde azi mai primesc gaz alte țări europene precum Slovacia. Gazpromul nu-și poate permite să continue să piardă clienți, mai ales după ce a suferit pierderi nete de peste 3,2 miliarde dolari în primele nouă luni ale anului curent.
Așa că această manevră a lui Putin miroase mai degrabă a disperare. Șantajul Rusiei cu livrările de gaz pentru stânga Nistrului e un semn de slăbiciune. E o criză pe care o putem depăși în avantajul nostru. Astăzi nu consumăm gaz rusesc pe malul drept, iar acum avem toate motivele să devenim independenți și la capitolul energie electrică. Va fi poate mai scump o perioadă, dar în schimb nu ne va putea șantaja nimeni – nu va mai decide Putin dacă în casele noastre se aprinde becul sau arde aragazul”, a explicat expertu.
R. Moldova a intrat în stare de urgență în domeniul energetic
R. Moldova a intrat de luni, 16 decembrie, în stare de urgență pentru 60 de zile. Potrivit Guvernului, starea de urgență este dictată de eventuala criză umanitară în regiunea transnistreană și riscuri pentru stabilitatea sectorului energetic în întreaga țară, generate de sistarea livrării gazelor naturale către Tiraspol de către Gazprom.
Potrivit raportului Comisiei pentru Situații Excepționale (CSE), în prezent, capacitatea de import a energiei electrice în țara noastră este limitată la 315 MW prin interconexiunea cu România, insuficientă pentru a acoperi cererea în orele de vârf. Vulnerabilitatea este accentuată de faptul că linia electrică de interconectare Isaccea-Vulcănești traversează teritoriul Ucrainei, ceea ce o face susceptibilă la întreruperi în cazul unor noi atacuri asupra infrastructurii energetice din țara vecină.
Totodată, în lipsa gazelor naturale de la Gazprom, Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES) nu va putea asigura producția necesară de energie electrică în aceleași condiții. Astfel chiar și în condițiile în care va fi acoperit deficitul creat de energie electrică pe întreg teritoriul țării, prețul acesteia va fi afectat semnificativ mai ales pentru locuitorii din stânga Nistrului.
Pe parcursul stării de urgență, CSE va putea adopta măsuri urgente pentru a aloca resurse financiare și a coordona acțiunile necesare în vederea asigurării resurselor energetice, dar și a depășirii consecințelor umanitare ale acesteia.
Instituirea stării de urgență, la solicitarea premierului Dorin Recean a fost aprobată joi, 12 decembrie, după miezul nopții, în plenul Parlamentului. Măsura este necesară în contextul riscurilor majore la adresa securității energetice și a eventualelor efecte de ordin umanitar în stânga Nistrului. Prim-ministrul a punctat că starea de urgență va permite autorităților să gestioneze „riscurile iminente” legate de sistarea furnizării de gaze naturale către regiunea transnistreană de către Rusia și „Gazprom”.
SA „Moldovagaz” a anunțat vineri, 13 decembrie, că a finalizat în proporție de 100% achiziția volumelor de gaze naturale necesare pentru întregul sezon de încălzire octombrie 2024-martie 2025 pentru malul drept al Nistrului.
