vox 2 martie – Ziua Memoriei și Recunoștinței. Ar putea contextul geopolitic actual să permită rezolvarea conflictului transnistrean?

Pe 2 martie este marcată Ziua Memoriei și Recunoștinței, în scopul comemorării celor căzuți în conflictul armat din anul 1992 pentru apărarea integrității și independenței R. Moldova. În 2025 se împlinesc 33 de ani de la inițierea acelui război care a dus la separarea R. Moldova și pierderea controlului asupra a 11% din teritoriul R. Moldova. De atunci, soldați ruși patrulează regiunea, iar posturi vamale neautorizate limitează circulația cetățenilor pe cele două maluri ale Nistrului, în timp ce Transnistria este gestionată de o putere nerecunoscută. 

Ar putea contextul geopolitic actual să permită rezolvarea conflictului transnistrean? Ce măsuri ar trebui să întreprindă autoritățile pentru ca problema să fie pusă pe masa discuțiilor privind pacea din Ucraina?

Vitalie Marinuța, președintele Asociației Veteranilor și Rezerviștilor din R. Moldova

Noi întotdeauna sperăm la mai bine și eu cred că premisele pentru soluționarea conflictului dintre R. Moldova și Federația Rusă asupra raioanelor de est ale R. Moldova pot fi soluționate. Actualmente, cred că dacă vom avea o politică echilibrată și o politică îndreptată spre soluționarea acestui conflict, cred că ar fi posibil, implicând, desigur, și partenerii noștri strategici, și Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii.

În primul rând, cred că trebuie să avem voința politică, nu doar declarată, dar și în acțiune. Doi, trebuie să facem tot posibilul ca, alături de întrebarea de bază, adică pacea în Ucraina, să fie la masa de discuții și soluționarea problemei transnistrene. Deci, să avem un dialog mult mai profesional cu cancelariile de bază din Uniunea Europeană și cu administrația Trump.

Desigur, aici trebuie și noi să facem tot posibilul ca să nu permitem regimului separatist să considere că au de câștigat în urma timpurilor actuale sau insecurității în care se află regimul.

Ștefan Bejan, doctor în istorie

Războiul din Ucraina a deschis și noi oportunități legate de rezolvarea conflictului transnistrean. Cert este că rezolvarea acestui conflict nu depinde în totalitate de R. Moldova, dar și de negocierile care vor avea loc la nivel foarte înalt, aici mă refer în UE, Ucraina, Rusia și SUA.

Este foarte important în care coș de cedări va intra R. Moldova și dacă în urma negocierilor și viitoarelor garanții de pace oferite Ucrainei, se va pune problema ca armata rusească să părăsească regiunea transnistreană. Or, noi nu putem să vorbim despre niște garanții de pace pentru Ucraina din moment ce în regiunea transnistreană staționează 1500 de soldați ai Federației Ruse. Prin urmare, aici s-ar deschide noi oportunități.

În același timp, noi vedem și criza gazelor, care a izbucnit la începutul acestui an, care face ca regiunea transnistreană să fie tot mai dependentă de Chișinău, fapt care permite Chișinăului să dețină niște pârghii mult mai importante și cu mai mult curaj poate rezolva acest conflict pe cale pașnică, bineînțeles. 

R. Moldova, la momentul de față, mai ales prin persoana Maiei Sandu, se bucură de o simpatie foarte mare la nivel internațional. Maia Sandu poate discuta de la egal la egal cu Emmanuel Macron, cu premierul Germaniei, dar și alți lideri europeni și să pună în discuție problema regiunii transnistrene, să solicite ca și problema transnistreană să fie discutată.

În același timp, R. Moldova trebuie să conlucreze în tandem cu Ucraina și să facă așa încât  însuși Ucraina să pună această problemă în discuții, pentru că nu pot exista garanții de pace pentru Ucraina în momentul în care aceste trupe staționează în R. Moldova. De aceea, cred că există toată deschiderea pentru rezolvarea acestui conflict și diplomația moldovenească trebuie să fie mai insistentă asupra acestei probleme.

Valentina Ursu, jurnalistă

În primul rând, cred că ceea ce s-a întâmplat în anul 1992 la Nistru și ceea ce se întâmplă după trei ani în Ucraina, mă refer la invazia rusă, găsesc mai multe asemănări, chiar dacă e de proporții mai mari ceea ce se întâmplă acum în Ucraina. A fost un scenariu bine pus la cale de către Kremlin încă în acel an îndepărtat, 1992. 

S-au făcut multe tentative de a fi soluționată problema transnistreană, nu s-a reușit și principalul vinovat rămâne a fi Federația Rusă, pentru că acolo staționează trupe, acolo există depozitul de muniții. Influența Rusiei a fost permanentă. Gazul care s-a oferit gratuit, aproape la un preț simbolic, prin asta ei au încercat să mențină influența lor în stânga Nistrului, dar se poate să aibă influență și în teritoriul R. Moldova. 

Acum, dacă stau să-mi amintesc, în acești 33 de ani nu a fost un moment mai propice pentru soluționarea problemei transnistrene. Chiar dacă am avut și mecanismul de negocieri 5+2, a fost internaționalizată soluționarea problemei, puțin ce s-a reușit și din contra, se crede că mai mult au fost cedări din partea Chișinăului în favoarea regimului de la Tiraspol.

Acum, parcă ar exista o șansă de soluționare a problemei transnistrene, dar nu cred că va fi repede și ușor, pentru că acolo trebuie demilitarizare, decriminalizare, democratizare. Probabil că integrarea europeană ar putea să ajute în acest sens, dar este un efort mare.

Ar trebui să insiste autoritățile cu dosarul transnistrean la pachet cu stoparea vărsării de sânge în Ucraina. Acum, depinde ce interese au și Statele Unite ale Americii. Rusia sigur că nu își diminuează influența, dar vom vedea dacă se ajunge la includerea dosarului transnistrean în aceste negocieri de pace. Unii cred că dacă se ratează această șansă, nu se știe când va apărea următoarea. Trebuie insistență din partea guvernării și poate măcar în al 12-lea ceas, marile puteri țin cont de strigătul Chișinăului pentru rezolvarea acestei probleme.

Ion Costaș, general, fost ministru al Afacerilor Interne (1990-1992)

Problema este una dureroasă și complicată din toate punctele de vedere, așa că nu se rezolvă cu una, cu două.

Trebuie puse în acțiune câteva etape. Prima etapă trebuie să fie recunoașterea de Statele Unite a situației actuale. R. Moldova este pământ românesc, iar România trebuie să se implice complet. Ei nu se implică din cauza că nu au până în ziua de astăzi acolo la guvernare, nu au avut o persoană care ar hotărî problema reintegrării cu R. Moldova.

Rușii au recunoscut demult că Ribbentrop-Molotov e nul, iar pasul trebuia să fie hotărât atunci,  când s-a recunoscut. Țările baltice au rezolvat, noi am așteptat. Am vrut să fim puternici.

Asta trebuie să facă la toate nivelurile Uniunii Europene toți șefii statelor UE, a ONU, a Statelor Unite ale Americii, a Canadei, a altor mari puteri, Japonia, China – să recunoască că suntem o parte componentă, nu doar o bucată, în realitate, o parte a unei țări care se numește România.

Forțele militare rusești care sunt în Transnistria și care deja au 30 de ani și lansează isterie și bagă frica în noi și în guvernanți le permit rușilor să manevreze în continuare. 

Azi e momentul potrivit să discutăm problemele cu Ucraina și să discutăm în paralel și problema reintegrării Republicii Moldova și dispariția Transnistriei ca structură statală.