Vizita lui Parlicov la Sankt Petersburg: între „capcană și umilință” și „chiar și cu agresorii se poate de vorbit cu capul sus, dacă ai demnitate”
Astăzi, 25 noiembrie, când se împlinesc 1006 zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia, ministrul Energiei din R. Moldova a mers la Sankt Petersburg pentru a se întâlni cu reprezentanții Gazprom. Anunțul despre această vizită a trezit multiple critici în societate.
Multiple voci s-au arătat indignate de faptul că Victor Parlicov „va da mâna cu exponenții unui stat agresor” și au calificat această vizită drept „o capcană și o umiliță”. Alte voci admit că „această vizită poate fi considerată sensibilă”, dar spun că este și o „necesitate tristă”, invocând criza umanitară care ar putea izbucni în regiunea transnistreană, dacă cei de la Gazprom nu vor livra gaze naturale în regiune.
„Bine că nu merge Dorin Recean” și „chiar și cu agresorii se poate de vorbit cu capul sus ,dacă ai demnitate” – mai spun alte voci.
Miercuri, 20 octombrie, s-a aflat că ministrul Energiei, Victor Parlicov, a fost invitat la Sankt Petersburg de către Gazprom. Ulterior, prim-ministrul, Dorin Recean, a confirmat că Victor Parlicov, directorul interimar Moldovagaz, Vadim Ceban, dar și noul director desemnat al Moldovagaz, Dorin Junchietu, merg astăzi, 25 noiembrie, în Federația Rusă pentru a se asigura „că vor fi livrări de gaze naturale pe malul stâng al Nistrului, astfel încât să fie asigurați cu gaze cetățenii de acolo, dar și pentru producerea energiei pe malul drept”.
Premierul a explicat necesitatea ca să meargă și directorul interimar Moldovagaz, Vadim Ceban, dar și noul director desemnat al Moldovagaz, Dorin Junchietu, așa cum „consiliul de observatori, care este controlat de Gazprom, încă nu l-a aprobat”.
Ambii oficiali au declarat că „este un subiect delicat și foarte serios”. Ulterior, Victor Parlicov a venit cu detalii despre agenda vizitei. Acesta a spus că „înțelege că este sensibilă însăși vizita în Federația Rusă, care este țară agresor în cazul Ucrainei, dar acestea sunt opțiunile”. „Ori mergi și discuți, ori nu mergi și discuți. Dacă nu discuți ratezi o posibilitate de a avea un dialog și a rezolva problema”, a menționat acesta. Totodată, Parlicov a menționat că unul dintre motivele principale este păstrarea securității regionale, prin asigurarea că regiunea transnistreană va avea gaze după 1 ianuarie.
„Noi avem un context, și cetățenii noștri sunt acolo. Prăbușirea social-economică a regiunii, în situația în care acolo este și armament și armată rusească, creează riscuri de securitate mult mai mari la nivel regional. Noi suntem interesați de menținerea furnizării de gaze în regiunea transnistreană, cel puțin în această perioadă, ca să ținem spiritele calme. Și aceasta nu este doar poziția mea. Eu vă asigur că exact de același lucru se conduc și cei din Bruxelles și cei din Washington. Nimeni nu vrea acum destabilizarea regiunii transnistrene. Acum nouă poate să ne placă asta sau să nu ne placă, dar furnizarea de gaze în regiunea transnistreană vine din partea Gazprom. Depinde de cum se vor comporta ei în funcție de va fi sau nu tranzit”, a declarat Parlicov.
Totodată, responsabilul a afirmat că și subiectul datoriilor pe care Gazprom le impută malului drept al R. Moldova a fost indicat în invitația la discuții.
Vineri, 22 martie, a fost făcută public o scrisoare expediată de Moldovagaz Ministerului Energiei despre vizita de lucru a unei delegații Moldovagaz din luna octombrie. Potrivit documentului publicat de jurnalistul Alexandru Cozer, s-ar fi ajuns deja la înțelegerea ca partea rusă să livreze în continuare gaze pentru regiunea transnistreană. Mai mult decât atât, Gazprom s-a arătat „disponibil” să livreze gaze naturale și malului drept.
Reacțiile în spațiul online nu au întârziat să apară. Expertul Sergiu Tofilat, membru al Consiliului de Observatori la Moldovagaz, a declarat că vede vizita anunțată de Parlicov la Sankt Petersburg drept „o capcană și o umilință”.
„Luni de zile ni s-a vorbit despre „depolitizarea subiectului gazelor”, că „am scăpat de dependenţa de gazele ruseşti”, ca mai apoi să meargă ministrul la Gazprom” afirmă Tofilat.
Tofilat nu vede necesitatea acestei vizite nici pentru unul dintre cele trei subiecte anunțate.
„Gaze pentru malul stâng.
Toată lumea ştie că regiunea transnistreană nu plăteşte pentru gaz. Decizia de a livra gaze pe datorie se ia la Kremlin, iar Miller şi întreg Gazpromul nu hotărăsc nimic. Toţi ştiu asta. Atunci care-i rostul să negociezi cu ei? Care-i mesajul nostru? Daţi-ne gaz pe degeaba?
Autorităţile noastre au anunţat că nu vor obstrucţiona livrarea gazelor către malul stâng, dacă Rusia vrea să le dea gaz pe datorie. Potrivit contractului, Gazprom are obligaţia să aducă gaze la hotarul R. Moldova. Cel mai probabil, după 31 decembrie nu vor mai putea tranzita prin Ucraina. Gazprom nu are decât să se adreseze la Moldovagaz (nu la minister!) şi să ceară modificarea contractului, cu livrarea gazelor la hotarul Ucraina-Rusia. Iată în baza unei asemenea adresări putem discuta cine să transporte gazele prin Ucraina.
Alternativ, Gazprom poate aduce gaze prin Turcia, în regim revers prin gazoductul transbalcanic (Bulgaria-România). Vor să dea gaze, au toate posibilităţile s-o facă, nu avem ce discuta cu ei.
Gazele „pe datorie” se vor termina. Gazprom poate opri livrările în orice moment. Noi trebuie să fim pregătiţi ce facem mai departe, să avem un Plan de reintegrare. Discutăm acest lucru de doi ani. Ce a făcut Guvernul, Preşedinţia şi Parlamentul în acest sens? Ori aşteptăm să dea criza peste noi ca să ne trezim”, scrie Sergiu Tofilat.
Referitor la datoria la gaz, pe care autoritățile R. Moldova nu o recunosc, Tofilat sugerează adresarea în judecată.
„Sunt două căi de soluţionare: tranzacţie amiabilă sau adresarea în judecată. Partea moldovenească nu recunoaşte datoria. Auditul internaţional a confirmat că este nejustificată. În septembrie 2023 s-a anunţat că putem achita doar 8,6 din cele 720 milioane de dolari din pretinsa datorie şi a fost transmis un proiect de acord către Gazprom. Răspuns de la Gazprom nu este. În cazul dat, mergem în instanţă, după cum prevede statutul Moldovagaz – când acţionarii au neînţelegeri, se adresează în judecată (art. 2 p. 29 şi art. 27 p.10 din statut). În loc să numim o conducere normală la Moldovagaz şi să pregătim materialele pentru judecată, alergăm la Gazprom”, explică expertul.
Iar referitor la aprobarea noii conduceri de la Moldovagaz, Tofilat susține că singura soluție este instituirea administrării externe.
„Reprezentanţii Gazprom nu au votat pentru schimbarea conducerii Moldovagaz pentru că ştiu că unii decidenţi politici de la Chişinău îşi doresc să-l păstreze pe actualul preşedinte. Blocajul poate fi depăşit prin instituirea administrării externe la Moldovagaz. Atunci Gazprom va înţelege că nu au încotro şi vor vota. Din acest motiv am cerut înregistrarea proiectului de lege, ca să aflăm cine blochează procesul. La mijloc sunt interese, rămâne să vedem care sunt ele.
Deoarece proiectul de lege nu este încă înregistrat, Gazprom în continuare va refuza numirea unui nou Consiliu de Administraţie. Cu alte cuvinte, ministrul Parlicov nu are poziţii de negociere”, consideră Tofilat.
Irina Tabaranu, jurnalistă la Zona De Securitate, apreciază deplasarea delegației la Sankt Petersburg prin „cinism și ipocrizie”, în contextul războiului din Ucraina.
„Negociem gaz în timp ce Ucraina își dă poate ultimele puteri pe câmpul de luptă? Cât cinism și ipocrizie… O mai mare bătaie de joc de oamenii care sincer au ales calea UE pe 20 octombrie si 3 noiembrie nu poate fi, după ce ați folosit sintagma „război hibrid” si „Rusia stat agresor” pentru a vă scuza toate gafele, anunțați acum, fără pic de demnitate, că mergeți în Rusia să negociați gaz. Pentru că ați fost invitați de Gazprom? Asta să fie adevărata fața a Guvernului PAS și a Maiei Sandu? Asta a fost răspunsul vostru la „v-am auzit și ne vom corecta?” Rusia care atacă cu rachete balistice Ucraina e bună de purtat negocieri? Acum? Voi serios? De doi ani susțineți că suntem independenți de gaz, ce negocieri?”, punctează Irina Tabaranu.
Enumerând alte motive de ce aceste negocieri nu trebuie să aibă loc, Tabaranu afirmă că „Rusia nu își va lăsa armata să înghețe, așa cum se întâmplă de 32 de ani”.
„Încetați sa băgați frica că regiunea transnistreană va rămâne fără gaz și noi fără energie. Regiunea tranistreană este controlată de Rusia și acolo este o armată a acestui stat. Își va lăsa Kremlinul armata să înghețe? Nu!
Gazprom a pompat gaz în regiune fără acordul nostru 32 de ani, fără să ne cheme la negocieri sau măcar să ne informeze, au făcut-o unilateral toți acești ani! Să-și asume tot! Transferă acolo pensii, alocații, salarii la militari și agenți FSB fără să le pese de permisiuni de la noi! Survolează cu drone și rachete spațiul nostru aerian fără negocieri!
Pentru că nu s-a achitat nimeni pentru acest gaz livrat la Tiraspoltransgaz și este o datorie de peste 10 miliarde $, oare negocierea directă de către Guvern a livrărilor în regiune nu va însemna acceptarea acestei datorii”, punctează Tabaranu.
Totodată, jurnalista amintește de ingerința Federației Ruse în procesele electorale din R. Moldova.
„Rusia a pompat sume enorme pentru coruperea alegătorilor în alegerile recente, cum îi putem considera parteneri cu care să stăm la o masă când ei își doresc o Moldova dependentă de ei și departe de UE!
Dacă vă pasă de oamenii din regiunea transnistreană eliminați prezența rusă de acolo nu o fortificați! Gazul gratis e elementul care menține această regiune separată de țară.
Avem nevoie de un plan de reintegrare, nu perpetuarea separatismului”, mai afirmă jurnalista.
Cu o poziție similară a venit și Eduard Digore, conducătorul grupului de inițiativă al Maiei Sandu la alegerile prezidențiale. Digore vede în această vizită „o problemă diplomatică”.
„Din punctul meu de vedere, foarte umil, aceasta vizită nu poate fi tratata – strict din punct de vedere al gazelor, energie sau Moldovagaz etc. Este o problemă, în primul rând, diplomatică”, scrie avocatul.
Digore se întreabă ce impact va avea această vizită, a unui oficial de rang înalt al R. Moldova în Rusia și face apel la chibzuință.
„Ce impact diplomatic are o vizită a unui ministru din Guvernul R. Moldova într-un stat agresor, aflat sub sancțiuni internaționale? Cum se încadrează sub aspect diplomatic, întreținerea unor relații cu un stat care a avut cea mai mare ingerință în procesul democratic al R. Moldova, atentând la securitatea acesteia? De ce trebuie să meargă un ministru, pentru a discuta cu un conducător al unei întreprinderi rusești? De ce să nu meargă o delegație tehnică, în locul unei politice? Eu știu că aceasta a fost condiția Rusiei, dar noi avem condiții de pus? De ce Moldova, nu pune o mică condiție, eventuala întâlnire să aibă loc pe un teritoriu neutru? La negocieri, dacă acestea pot fi reale, locul realizării acestora este crucial!
„Demnitatea noastră pentru care am luptat până acuma nu valorează nimic? S-ar putea demonstra, pe termen lung, că această vizită sa fie una dintre erorile cele mai mari ale diplomației moldovenești? Cunoaștem toate elementele ecuației?”, se mai întreabă Digore.
„Va rog, gândiți de zece ori! Stimate dle prim-ministru, stimate dle ministru de Externe, sunteți oameni de stat, vedeți ce faceți, cer să găsiți soluția cea mai bună, care să corespundă unei viziuni la 360 grade, pe termen lung”, accentuează Eduard Digore.
Ziarul de Gardă a solicitat opinia unui expert din exterior. Ana-Otilia Nuțu este analistă de politici publice în energie și infrastructură și fondatoare a Expert Forum România. Experta nu crede că la Sankt Petersburg se va pune în discuție și aprovizionarea malului drept cu gaze naturale, pentru că „nu ar fi posibil tehnic”.
„Din ceea ce urmăresc, înțeleg că se va discuta dacă Gazprom va da în continuare gaz spre regiunea transnistreană sau și ceea ce ține de energia electrică produsă la Cuciurgan. Nimeni nu dorește să fie o criză umanitară în regiunea transnistreană și este decizia Moscovei dacă decide să abandoneze regiunea transnistreană sau nu, așa cum pentru malul drept există alternative, chiar din România, chiar dacă e mai scump.
Am văzut ce s-a întâmplat în 2022, când exista un contract, pe care Gazprom unilateral a decis să nu-l mai respecte și a redus cantitățile livrate, întâi cu 30% în luna octombrie și după aceea, cu 50%. Deci nu prea văd cum ai avea încredere să semnezi ceva în condițiile în care știi că partenerul tău contractual poate să nu respecte obligațiile contractuale și nu se mai pune problema de gaze pentru Chișinău.
Miza, mi se pare acum ce se va întâmpla pe partea de gaz pentru regiunea transnistreană, și pentru această regiune, nu cred că există alternativa reală să poată ei să cumpere gaz din România, așa cum face malul drept, pentru simplu fapt că ei nu au plătit niciodată pentru gazul acela, și nici nu știu cine din România ar vinde gaz pentru ei, fără să primească bani la schimb”.
„Prin această vizită, va înțelege și cetățeanul din regiunea transnistreană că ajutorul vine mai curând din partea Chișinăului, decât din partea Moscovei, și cred că și acesta este un semnal important care trebuie să fie dat”, consideră experta din România.
„Văzusem că delegația merge și pentru aprobarea noii conduceri de la Moldovagaz, lucrurile acestea trebuie discutate, nu prea ai cum să faci altfel, nu trăim într-o lume ideală. Și cred că acum există mai multe pârghii, față de cum avea Chișinăul acum doi-trei ani” mai spune Ana-Otilia Nuțu.
Alexandru Slusari, ex-deputat în Parlamentul R. Moldova recunoaște că gazul rusesc este folosit ca fiind „bâtă politică”, dar „este o necesitate ca Parlicov să meargă la Sankt Petersburg.
„Desigur că nu este o vizită simplă, pentru că noi înțelegem situația în care se află R. Moldova și relațiile cu Federația Rusă, dar există o problemă și nu este vina lui Victor Parlicov că noi avem această companie – Moldovagaz, care, din păcate, este folosită ca bâtă politică. Și Slusari e de părere că nu mai este posibil ca gazul rusesc să ajungă pe malul drept.
„Din ceea ce am înțeles eu, Parlicov merge la Sankt Petersburg pentru a discuta problema aprovizionării cu gaze a regiunii transnistriene, problema conducerii Moldovagaz și Gazprom vor să discute problema datoriilor după audit, dar despre livrarea gazului pe malul drept, nu am auzit și nu știu cum e posibil aceasta.
Eu nu am nimic împotrivă să plătim mai puțin pentru gaz, deși chiar dacă gazul rusesc e mai ieftin, este totuși o bâtă politică și noi nu o dată ne-am convins de aceasta, dar nici posibil nu este tehnic acum.
Sper că vizita va fi transparentă și nu există planuri ascunse. Cel puțin, eu l-am ascultat pe Parlicov de câteva ori și haideți să vedem ce se va întâmpla. Eu sper că noi nu o să avem nevoie de gaz rusesc nici în ianuarie, nici în februarie, așa cum doi ani, noi am trăit fără gaz rusesc”, spune Slusari.
Totodată, Slusari amintește de vizita sa în Moscova de acum câțiva ani când era vicepreședintele Parlamentului, dar spune că „și cu agresorii se poate de vorbit cu capul sus”.
„Este o necesitate tristă – trist pentru că toți ne dăm seama unde mergem, dar necesar pentru că există câteva probleme. Iarăși, nu este vina ministrului Parlicov că noi avem Moldovagaz pe teritoriul R. Moldova, care este controlat de Federația Rusă. Nu văd nimic umilitor în faptul că merge Parlicov acolo, contează cu ce merge, cum va organiza aceste negocieri, căci și cu agresorii se poate de vorbit cu capul sus și să nu uităm de interesul național. Am fost și eu de două ori la Moscova, alături de socialiști și noi ne-am comportat în mod diferit. Ei s-au comportat ca vasalii, dar cei care eram din partea blocului ACUM au avut comportament decent, totul depinde de comportament.
Chiar dacă sunt rus de etnie, eu niciodată nu m-am comportat ca un vasal pe teritoriul Federației Ruse.
Trebuie să-ți păstrezi decența și demnitatea și să lupți pentru interesul național”, accentuează Slusari.
Analistul politic Andrei Curăraru susține că această vizită „nu anulează statutul Federației Ruse de țară agresoare”.
„Într-adevăr este o vizită care poate fi considerată sensibilă din punct de vedere diplomatic, așa cum nimeni nu a anulat statutul de țară agresoare, iar R. Moldova s-a și aliniat la o serie de sancțiuni în legătură cu Federația Rusă, dar trebuie să vorbim despre situația reală din Transnistria. Fără livrările de gaze din regiune, acolo ar urma o situație de criză, care poate fi utilizată împotriva R. Moldova. Ceea ce trebuie să facă autoritățile R. Moldova este să se asigure că au întreprins toate măsurile ca aceste livrări să nu fie sistate, să nu fie provocată o criză umanitară în Transnistria.
Este o mișcare dificilă, dar este o mișcare necesară în acest sens, or fluxul de gaze naturale către regiunea transnistreană trebuie să fie garantat într-un fel sau altul”, mai consideră Curăraru.
Totodată, analistul politic „apreciază că nu merge Dorin Recean la Sankt Petersburg”.
„Este bine că nu merge prim-ministrul. Ministrul este o figură politică, dar nu este o figură politică de prim rang. Dar oricine va merge acolo, vizita va fi folosită pe post de material propagandistic că R. Moldova își cere scuze de la Rusia și vrea gaz ieftin.
În același timp, în cazul în care nu s-ar fi decis ca Parlicov să meargă, și asta ar putea fi folosit propagandistic și spună că de fapt are de suferit oamenii R. Moldova, în special regiunea transnistreană, din cauza moftului lui Parlicov de a nu merge la dialog”, explică analistul politic.
Totodată, Andrei Curăraru susține că ceea ce contează acum „este ca Parlicov să aibă o prestație transparentă”.
„Am văzut mai mulți lideri europeni ca au efectuat apeluri telefonice către Moscova, l-am văzut chiar pe secretarul general al ONU în dialoguri directe cu Putin, nu cred că R. Moldova își permite luxul să ia poziții atât de dure în acest sens, mai ales că nu se discută probleme de cooperare sau colaborare , ci livrările de gaze. Este o discuție mai degrabă tehnică
Ceea ce este important este ca Parlicov să transmită foarte franc și transparent mesajele care le va primi de la Sankt Petersburg și nu cred că este momentul ca R. Moldova să negocieze un contract mai extins cu Gazprom, având în vedere acel șantaj de gaze pe care l-am avut anterior și reducerea livrărilor, mai degrabă am putea să discutăm aspectele ce țin de datoriile istorice. Această dilemă trebuie să fie soluționată, or s-ar putea să avem mai mari probleme în cazul acelor datorii nerecunoscute, în cazul în care nu negociem cu partea rusă”, mai spune analistul politic.
Pe 1 ianuarie 2025, un contract major care reglementează tranzitul gazului rusesc prin Ucraina se va încheia. Astfel, țările care folosesc ruta de tranzit ucraineană vor fi nevoite să găsească alternative.
Ministrul a punctat că va face „tot posibilul, tot ce depinde de noi ca să ne asigurăm că fluxurile de gaze sunt stabile, consumatorii sunt asigurați și este stabilitate, inclusiv în regiunea transnistreană”.
Pe 18 noiembrie, în timpul unei întâlniri cu reprezentanta specială a UE în procesul de negocieri privind reglementarea transnistreană, Dorota Suliga-Dlouchy, ministrul Parlicov a menționat că Ministerul Energiei a elaborat un plan de iarnă privind aprovizionarea cu energie și gaze în timpul sezonului rece. Acesta conține inclusiv „măsuri pentru scenariul în care concernul rusesc Gazprom va refuza să livreze gaze naturale către regiunea transnistreană după expirarea contractului de tranzit prin Ucraina la 1 ianuarie 2025”.
Kievul declarat, în repetate rânduri, că nu intenționează să prelungească contractul privind tranzitul gazului rusesc către Europa prin Ucraina, motivul fiind invazia Rusiei pe scară largă asupra Ucrainei, care a început în februarie 2022. Cu toate acestea, autoritățile ucrainene au menționat anterior că tranzitul de gaz rusesc către UE poate fi păstrat dacă un consorțiu sau una dintre țările-membre ale Uniunii Europene va „acționa ca agent de tranzit pentru propriile sale gaze” din Federația Rusă.
În octombrie 2021, Gazprom și Moldovagaz au semnat un contract, cu o durată de cinci ani, pentru furnizarea a 3,3 miliarde de metri cubi de gaze anual. Aceste volume urmau a fi distribuite pentru consumul malului drept și cel stâng al Nistrului, însă, la sfârșitul anului 2022, concernul rusesc a redus la jumătate cantitatea de gaze naturale furnizată Republicii Moldova. În prezent, aproximativ 5,7 milioane de metri cubi gaz tranzitează zilnic Ucraina din Federația Rusă, fiind livrat în regiunea transnistreană. Cantitatea necesară de gaze naturale pentru consumul malului drept al Nistrului este procurată de pe piața europeană.
