Din Kiev, către toată lumea: „Dați-ne arme. Avem nevoie de arme”
Bărbat sau femeie, tânăr sau vârstnic, militar sau civil, la un an de război, toți au cerut lumii arme, înțelegând că doar aceasta este calea spre pace.
La mijlocul lunii februarie ZdG s-a aflat la gara centrală din Kiev și, înaintea unei sirene de alertă antiaeriană, a pus un microfon la dispoziția ucrainenilor, pentru ca ei să vorbească lumii.
Un bărbat îmbrăcat în haine militare, cu un rucsac tot în stil militar și o balaclavă ce-i lasă descoperiți doar ochii, merge într-o nouă misiune. El accentuează că cel mai mult Ucraina, acum, are nevoie de ajutor.
„Avem nevoie de ajutor, ajutor și iar ajutor – atât pentru militarii, cât și pentru civilii din Ucraina. Acum estul Ucrainei suferă cel mai mult. Oamenii din Bahmut au nevoie de ajutor material, cel puțin, un suport verbal măcar și tot e bine. Multe țări ne ajută, se știe acest lucru, dar sunt și țări care susțin inamicul și acesta este un pas greșit”, precizează militarul.
Anna e pensionară, din Kiev. Femeia spune că cel mai mult își dorește ca fiii și nepoții ei să rămână în viață după acest război.
„Vreau ca toată lumea să ne sprijine, căci astfel, copiii noștri care luptă pe front se vor întoarce vii de la război. Și le aducem mari mulțumiri țărilor care ne ajută. Vă mulțumim”, declară pensionara.
Vitalii are 23 de ani. S-a înrolat în armată la două zile de la invazia Rusiei în Ucraina. A lipsit o mică perioadă de pe front, pentru că a fost operat la mână.
„Sperăm ca toată lumea să ne ajute, fiecare cu ce poate, căci nu ne ajung arme și echipamente. Ajutați-ne, ca să devenim învingători cât mai curând”, a specificat tânărul.
Natalia, cu lacrimi în ochi, vrea să transmită „un mesaj de mulțumire către binefăcători”.
„Vreau să mulțumesc întregii lumi care ne ajută și vreau să urez tuturor pace, doar pace. Trebuie doar să trăiești ceea ce trăim noi, ca să înțelegi prin ce trecem”, spune femeia.
Claudia vinde produse alimentare la o tejghea. Povestește că nimeni din familia ei nu a plecat din Ucraina de la începutul războiului.
„Și copiii, și nepoții mi-s aici, nimeni nu a plecat. Noi știm ce înseamnă să dormi în subsol, dar asta încă nu-i nimic. Iată în Mariupol, în Herson e jale mare. Nu au apă, nu au nici lumină, nimic. Nu pot nici să mănânce, nici să se îmbrace mai călduros, dar ce fac copiii în așa condiții? E de groază totul. În care secol trăim?”, vorbește Claudia aproape că strigând.
Femeia face apel către comunitatea internațională.
„Să se trezească mai marii lumii. Gândiți-vă că dacă Ucraina nu s-ar ține împotriva acestei lovituri, toate acestea ar merge mai departe – și în Moldova, și în Letonia, și în Lituania. Tot ce se întâmplă e devastator. Vedeți, da? Câte destine ruinate, câți copiii au rămas fără casă, fără familii, cât tineret pierdut. E groaznic. Războiul e moarte, e distrugere. Războiul e durere și lacrimi. Mare durere”, spune Claudia cu voce tare.
Și ea cere armament pentru Ucraina. „Cei care stau sus să ne dea mai repede arme, ca să învingem acest rău cât mai curând. Cât mai trebuie să suferim? E un coșmar adevărat. Nu mai am cuvinte”, zice ea în timp ce suspină.
Ivan a supraviețuit războiului din Afganistan și speră că va supraviețui și acestui război inițiat de către Rusia. „Ucraina trebuie să trăiască pentru copiii săi”, spune Ivan.
Alexandra, o tânără de 24 de ani, răspunde ferm și scurt.
ZdG: Ce ați cere sau ați spune întregii lumi?
Alexandra: Arme. Atât. Dați-ne arme.
Un bărbat trecut de 50 de ani care poartă ochelari și șchiopătează, dar poartă haine și un rucsac militar, mărturisește că cel mai mult își dorește pace.
„Să avem pace cât mai curând, să terminăm odată cu acest război. Și desigur, să ne tot ajute (celelalte țări, n.r.), dar acest ajutor să ajungă la noi mai repede”, spune bărbatul, cu un nod în gât și șchiopătând, în timp ce își continuă mersul.
Înainte de alerta antiaeriană, am mai întâlnit un bărbat, care ne-a răspuns cu lacrimi în ochi.
„Le doresc tuturor pace și credință în Dumnezeu, să se roage lui Dumnezeu. Vreau ca dușmanii noștri să înțeleagă că noi nu le dorim moarte, nu dorim sângele lor, ne dorim doar pace și liniște. Atât. Mulțumesc”, ne-a spus bărbatul și s-a grăbit să ajungă în adăpostul antiaerian.
Rusia a atacat Ucraina în dimineața zilei de 24 februarie 2022. Au trecut deja 393 de zile de când poporul ucrainean rezistă atacurilor armatei ruse. Peste 8 milioane de ucraineni, aproape 20% din populația țării, au fost nevoiți să se refugieze în alte țări din Europa. Totodată, la un an de când a început invazia rusă în Ucraina, 95% dintre ucraineni cred în victoria ţării lor. Sondajul prezentat de institutul ucrainean „Rating Group” arată că determinarea ţării nu a scăzut după un an de război. Mai mult, 97% dintre ucraineni au încredere în armata lor, faţă de 65% în 2019, iar 90% – în preşedintele lor, Volodimir Zelenski, care în ianuarie anul trecut coborâse la o cotă de încredere de 36%.
