VIDEO De la nord la sud. O călătorie prin toate „zonele politice” ale R. Moldova

În prag de alegeri, ZdG a călătorit prin „zonele electorale” ale R. Moldova. Am pornit de la Nord, unde, tradițional, alegătorii votează pentru candidații partidelor de stânga. Am trecut prin Bălți, orașul al cărui primar este Renato Usatîi, dar și prin Orheiul lui Ilan Șor. Apoi, prin zona centrală, unde se votează preponderent candidați de dreapta. A urmat Găgăuzia, care preferă candidații de stânga. Am încheiat traseul la Cahul, un alt votant, în mare parte, pro-european. La final, am lăsat vocile oamenilor pe care i-am găsit dincolo de Chișinău să spună ce gândesc, așa cum, la 11 iulie, votul fiecăruia va vorbi de la sine.

ZdG a ajuns în 13 localități, de la nordul la sudul R. Moldova, ca să discute cu oameni despre promisiunile pentru care vor alege un concurent sau altul, despre ce speră să se schimbe după alegeri și cum văd ei viitorul R. Moldova. Totodată, i-am rugat pe cei cu care am discutat să facă o radiografie a propriilor alegeri politice din ultimii 30 de ani, să ne spună despre ce s-a îmbunătățit sau nu în comunitatea lor, în raionul lor, în statul R. Moldova. 

Am găsit zone depopulate sau îmbătrânite, cu oameni care trăiesc de la o zi la alta, oameni cuprinși de dezamăgire și frământați de dezbinare. 

De cealaltă parte, acolo unde părea să fie divizare, unii vedeau spațiu pentru diversitate, acolo unde unii vedeau justificări pentru corupți, alții știau să demonstreze că lucrurile pot fi făcute transparent, iar acolo unde oamenii spuneau tranșant despre propriii copii plecați peste hotare că nu vor reveni nicicând acasă, lăsau, totuși, la urmă loc pentru „rămâne speranța”. Acestea sunt vocile lor.

Edineț: „Am vrea să se facă mai multe pentru copii…”

• „Ce vor oamenii? Viitor pentru copiii noștri. Restul – să fie pace, sănătate să avem și în Parlament să fie ordine”. 
• „Descurajat de toți. Vă supărați sau nu vă supărați. Iată eu în aceștia am încredere (arată spre nepoți, n.r.). Altfel, totul e scump, vedeți o încălțăminte de asta… Cine pune prețuri? Guvernul cela nu se gândește că acești copii trebuie încălcați, îmbrăcați? Totul e așa de scump – cum la unul matur, așa și la unul mic. Iată ce, nu se gândește la asta nimeni”.
• „În ultimii 30 de ani? Mie mi se pare că s-a făcut, dar câte puțin. Totul dintr-o dată nu se face. Vor fi alegeri și vom vedea ce va fi, ce se va schimba. Dar așa, în fiecare an spunem că spre mai bine, spre mai bine, dar e una și aceeași”. 
• „Aș vrea ca, în primul rând, să facă drumurile în Edineț, anume acolo unde merg copiii… iată chiar drumul nostru prin vale e…. în genere, distrus. În al doilea rând, aș vrea să se facă mai multe pentru copii, măcar la sărbători să le facă niște daruri”.

Râșcani: „Așteptăm o schimbare în bine”

• „Nimeni nu și-a ținut vreo promisiune, nimeni nu atrage atenția la oameni, ei toți sunt doar pentru dânșii, la oameni nimeni nu se gândește. Poate măcar la copiii și nepoții noștri ceva va fi bine, dar la noi nu, deja suntem bătrâni și nu vom mai avea nimic bun”.  

• „O să mă duc să votez. Aștept că se va reuși o schimbare în bine, că vor fi locuri de muncă pentru copiii noștri, că va fi mai ușor la admitere, mai ușor de învățat, că vor avea aici de muncă, dar nu să se ducă peste hotare, pentru că acolo noi suntem doar forță de muncă ieftină. Aici ne simțim acasă. Ce am vrut, unde am vrut, ne-am dus, dar acolo noi suntem doar forță de muncă, nimic mai mult”. 

Bălți: „Viitorul vă aparține vouă, tinerilor”

• „În următorul Parlament, să vă spun drept, aș vrea să văd mai mult tineret. Ei au alte gânduri, rezolvă mai ușor problemele, cunosc mai bine ce vor. Viitorul vă aparține vouă, tinerilor”.  
• „Sincer să spun, în toți acești ani, o singură dată am înțeles că au fost oameni la putere – când au venit comuniștii, la acea vreme, anume acei comuniști, și când noi am început să avem gaz, apă, lumină, transport urban, salariile au început să crească. Dar pe urmă… Părerea mea. Eu nu văd politicieni normali la putere. Nu văd. Nici acum nu văd. Și comuniștii nu mai sunt comuniști. Și nu știi, în genere… Toți au pierdut încrederea. Fiecare spune că e împotriva corupției, dar când te uiți, toți tot acolo au nimerit cu picioarele”. 

Sângerei: „Copii deștepți creștem, dar fug toți din țară…”

• „Așteptăm ca acei din Parlament, care au dormit până acum, să mai stea acasă, să doarmă, că-s la pensie toți. N-au ce căuta acolo. Sunt tineri… Vrem o țară prosperă, să înflorească, să stăm cu nepoții și cu copiii acasă. Iată ce ne dorim. Copii deștepți creștem, dar fug toți din țară, fiindcă nu-s stimulați, nu-s salarii de care trebuie. E imposibil să trăiești cu prețurile care sunt azi. Dorim să se gândească la lume, la tineret. De-acum noi, pensionarii, ne-am deprins, noi am trecut prin toate. Suntem deprinși și cu greul. Dar tineretul nu, ei nu rabdă”. 
• „Am vrea să se schimbe puțin viața, să se gândească și la tineri, și la bătrâni, pentru că trebuie create locuri de muncă, nu de rugat Europa să ne dea bani. Trebuie aici să lucrezi oamenii, să fie locuri, salarii bune. Altfel, ce folos că noi vom vota, tineretul va pleca, iar noi, bătrânii… în curând aici nu va mai fi Moldova, ci un mare azil de pensionari”.

Verejeni, Telenești: „De ce nu leapădă scaunele niciunul?”

• „Totul trebuie să se schimbe – de sus până jos. Toți deputații care au fost vechișori – eliberați și să dea drumul la acești tineri, noi. Să facă ceva în țara asta. 30 de ani avem și nimic nu s-a făcut. Nici pensii n-au ridicat, nici locuri de muncă nu s-au făcut, nimic nu s-a făcut pentru țărani, mai ales. De ce nu leapădă scaunele niciunul? Au stat câte 20 și ceva de ani deputați, Diacov a stat atâția ani, Voronin – de când e mâca și bunica a fost deputat. De-acum are peste 80 de ani, ce-i mai trebuie? Șadă acasă, lângă poartă, lângă scaunul de la intrare la apartament. Las să dea voie la cei tineri să lucreze”. 

Orhei: „Vin ai noștri, se duc ai noștri, iar noi rămânem ca proștii”

• „Iaca la noi de-o pildă, dac-o câștigat, de-a doua zi a început să facă. Străzile acestea au fost numai niște ruine, dacă ați văzut. A făcut cât de cât, alții nu-s de acord, mă rog… Se împarte lumea, îs diferite păreri, dar în Orhei e frumos și e făcut bine. E frumos, e curat, de-ar fi toată țara așa curată cum e Orheiul”.
• „S-a reparat din contul Primăriei, naloguri (taxe, n.r.) de la oameni pe pământ și din fondul rutier. Dar niciunul nu a adus să pună din buzunarul lui, să-l amăgească pe omul ista că el a adus… Unde s-a văzut un Șor să fure bani, iar a doua zi să spele asflatul cu șampon? Din buzunarul lui… Nu a făcut nimeni, nu a făcut nimeni nimic. Tot de pe spinarea omului și a țăranului”. 
• „Nu sunt gospodari, pe noi ne doare inima, că la copiii noștri atâtea impozite le opresc și lucrul e de mântuială. Dar gunoiul, râurile, eu stau pe malul unui râu, dau drumul la niște negreață, niște murdărie. Nu-s oameni care stau în Primărie, să vadă, să mai umble, să se mai uite, să iasă din cabinete? Inginerii care fac drumurile mai ies din cabinete, sau nu? Așa e situația… Nu avem încredere în nimeni, numai votăm ce ne spun copiii, că e viitorul lor, dar așa eu nu aș vota pentru nimeni”. 
• „Schimbări numai cu adevărații politicieni, adevărații conducători, dar restu-s la treucă, au alergat la treucă și acum sunt din ce în ce mai mulți. N-au să-ncapă… Eu știu cuvinte foarte bune: vin ai noștri, se duc ai noștri, iar noi rămânem ca proștii. Cu părere de rău este așa”. 

Peresecina, Orhei: „Odată trebuie să fie și bine”

• „La alegeri voi merge numaidecât, că sunt cetățean al R. Moldova și e datoria mea să particip la crearea unui climat pozitiv pentru țara noastră. Odată trebuie să fie și bine. Speranța moare la urmă. Mă duc numaidecât și în toți anii în am fost și am făcut agitație pentru cei cu mai mare dreptate, dar așa-i situația – nu-i cum vrea omul, câteodată e și altfel”. 
• „Ar fi bine ca în R. Moldova să se schimbe pensiile pentru bătrâni, în primul rând, pentru că e mizerabil și chiar îmi pare rău că așa trăiesc bătrânii. Salariile sunt foarte mici. Vreau să aibă oamenii cu ce trăi, să nu meargă bătrânii pe drumuri și să ceară bani”. 
• „Schimbăm tot sistemul acesta putred. Cineva spunea că oamenii or să vină. Oamenii pot să vină numai atunci când este potențial, când sunt ajutoare  – fonduri, granturi mondiale, europene, americane… Principalul să vadă că noi vrem asta, nu punem bani în buzunar, cum s-au furat până acum. Oamenii trebuie să vadă schimbările și or să vină, desigur. Că acasă tot e mai bine”. 

Băcioi, Chișinău: „Cei care au trăit bine, trăiesc și mai bine…”

• „Vom merge la alegeri, ca să fie o schimbare oarecare, dar nu credem pe nimeni. Nimeni nu a ținut promisiuni, numai vorbe goale și altceva nimic. O plecat peste hotare tineretul și noi am rămas… Asta e toată problema noastră, că nu se face nimic. Promisiuni goale și numai ceartă în Parlament. Altceva nimic”. 
• „Acum îndeplinesc interesele lor mai mult. Încolo – s-a vedea, cum a vota poporul. Degrabă schimbări n-or să fie, cu blocurile acestea care s-au alcătuit. Ce va fi, totuși, până la urmă, nu pot spune. Acei care au dovedit și au prihvatizat, cum spunem noi, s-au mai ridicat oleacă, dar restul – noi spunem că trăim rău, dar nu prea se vede. Cei care au trăit bine, trăiesc și mai bine”. 
• „Așteptăm posibil ceva schimbări acum, dacă lumea va ieși la fel de masiv ca la alegerile care au trecut, eu cred că pot fi ceva schimbări”.

Răzeni, Ialoveni: „Iar pentru noi – speranța, rămâne doar speranța”

• „Până acum au fost amăgeli, dar acum cred că o să fie ceva, o să facă pentru lume ceva. Într-adevăr, ne-au dus într-o eroare, că lumea a fost dezamăgită de toți… Mi-aș dori să fie mai bine decât cum a fost. Dacă a promis așa, atunci așa să facă”. 
• „Noi în fiecare an participăm la alegeri și niciodată nu am zis că nu facem parte din asta. Toată lumea are așteptări bune și toată lumea se gândește la schimbări destul de majore. Reieșind din faptul că suntem tânăra generație, în general, avem multe așteptări și copiii noștri tot au așteptări destul de mari”. 
• „Schimbări cam greu vor fi, fiindcă multe au fost distruse, ca să aduci înapoi la realitate… asta durează. Ele toate lasă de dorit – și-n justiție, și-n educație, și-n majoritatea – unde nu te-ai întoarce, peste tot sunt goluri, trebuie investiții. Trebuiește mult timp, dar tineretul vor toți dintr-o dată să trăiască bine. Cine nu dorește să trăiască bine? De-atâta și toți pleacă. Copilul meu tot e peste hotare – sunt foarte mulțumit, și acasă nu o să vină. Este protejat și de lege, și financiar – el în orice caz nu-și bate capul… Iar pentru noi – speranța, rămâne doar speranța”.

Cimișlia: „Aș vrea ca DNA-ul cela din România să ajungă oleacă aici”

• „Pensiile am vrea să se mărească, copiii să se întoarcă acasă. Să nu fim singuri. Sperăm lumea să înțeleagă, să aleagă pe cineva care să facă schimbări în țară”. 
• „Cel mai tare mă doare justiția, la noi nu lucrează justiția absolut deloc – tot se vinde, tot se cumpără. Și chiar dacă ceva, numai pe un țăran care vai de capul lui, repede îl găsesc, îl închid și-l pedepsesc. Aș dori să fie lumea mai organizată, să ieșim și, poate, să schimbăm ceva. Am speranțe acolo într-un partid, dar iarăși, să nu mă dezamăgesc… Eu urmăresc politica din 89 și, iată, la acești 70 de ani ai mei, aproape nimic nu s-a schimbat. Toți ne promit, dar când se văd acolo, uită de noi și gata, nu se face nimic. Principalu justiția – aș vrea să fie oleacă de reformă. Într-adevăr aș vrea ca DNA-ul cela din România să ajungă oleacă aici”. 
• „Vai, tare multe aș vrea să se schimbe. În primul rând, să nu fie atâția hoți în țară, dacă or fi mai puțini, mai bine om trăi și noi, poate. Pensiile, în primul rând, am vrea să se mărească. Eu, de pildă, am lucrat pedagog toată viața și primesc acum 1800 de lei. Ar trebui să ne gândim cum votăm. Toți ar fi bine să se gândească pe cine votează, să nu mai fie aceeași hoți, că-s numai hoți în Parlamentul cela, care nu se gândesc la popor…”

Comrat: „Va trăi el, deputatul, din 1500 de lei?”

• „Cum să vă spun? Nimeni nu mai crede pe nimeni, pentru că asemenea anarhie cum la noi nu mai este nicăieri”. 
• „La noi doar nu se gândește nimeni. Nu se uită ce pensie are omul și, în genere, cum omul trăiește din acești bani. Asta chiar mă scoate din sărite. Va trăi el, deputatul, din 1500 de lei? Iată, nu. Vedeți? Despre ce să mai vorbim atunci? De asta sunt total dezamăgită și nu mai cred în nimic”.
• „Au fost câteva valuri de politicieni, după destrămarea URSS – a fost Partidul Agrar, au fost comuniștii, socialiștii, democrații… Fiecare a promis și, probabil, în suflet, au vrut ceva atunci când au promis să îndeplinească, dar în linii mari, acele așteptări pe care le-a avut poporul nu au fost îndeplinite, pentru că poporul continuă să fugă, să plece în căutarea unei vieți mai bune și Moldova noastră minunată nu este pentru ei acel stat care i-ar întoarce, ca ei să trăiască la patria lor”. 

Congaz, Comrat: „Nu avem pentru cine vota”

• „Nu, nu sperăm, nici nu mai votăm, nimic nu se va schimba. Trebuie de dus și pur și simplu de stricat buletinul și gata. Nu avem pentru cine vota. Nici pentru Sandu, nici pentru Dodon. Totul e mai rău și mai rău. Și benzina, și prețurile la produse au crescut, dar de scăzut, nu scad niciodată”.  

Cahul: „Promit multe și nu fac nimic…”

• „Până nu o să facă lege în Parlament ca să le ia la deputați imunitatea și să le micșoreze leafa, cred că tot nu o să se schimbe nimic”. 
• „Cetățeanul simplu din Moldova va trăi bine când or să-i dea de lucru. Să nu aleagă numai partea tinerească să lucreze, dar să lucreze cei în vârstă, care n-au ieșit încă la pensie și nu le dă de lucru. Unde să se ducă, dacă nu le dă de lucru? Spun că nouă tineri ne trebuie, dar acel bătrân ce trebuie să facă? Să se apuce de furat ori de ucis? Răspunsul care e aici? Nu-i niciun răspuns. Așa că pe nimeni nu poți să-i votezi, că ei promit multe și nu fac nimic”.   

Colibași, Cahul: „Cum să nu votăm? Trebuie să votăm”

• „Da cum să nu votăm? Trebuie să votăm. Măcar ne ducem să punem acolo glas pentru lume, să fie mai bine. Ducem jălea la toți, că nu-i avem lângă noi. Ca rândunelele, cum se duc în țări străine, așa o zburat tineretul și au rămas bătrânii în sat. Mâine-poimâine, ne ducem și noi la Domnul și rămân satele pustii”.