VIDEO „A avut nefericirea de a încerca să lucreze legal”: Cum eșuează micile afaceri care vor să activeze onest în R. Moldova 

Cu opt ani în urmă, Vlad Șuleanschi (35 de ani) împreună cu doi foști voluntari americani de la „Corpul Păcii” reveniți în R. Moldova, puneau bazele unei mici afaceri în Chișinău. Deschideau un local, unde au început să vândă bere artizanală și preparate la grătar, dar și să construiască o comunitate.  

Și-au propus să activeze onest și au reușit, în 2019, să înregistreze creșteri semnificative. Au urmat însă pandemia și criza, iar la început de 2022, după un maraton de șase săptămâni, în care și-au pus viața pe pauză, ca să ajute mii de refugiați din Ucraina, localul lor din centrul Chișinăului s-a închis. 

„Uitându-mă retrospectiv la cei opt ani de zile de afaceri în Moldova, eu pot să spun, pur și simplu, că asta nu e cinstit față de mine, ca antreprenor”, spune Vlad. 

Acesta nu este singurul caz în care oameni de afaceri ce se încăpățânează să lucreze onest sunt nevoiți, într-un final, să se închidă. „Smokehouse este un exemplu clasic”, afirmă expertul economic Veaceslav Ioniță. 

Echipa Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, din care acesta face parte, timp de trei ani, a discutat, pentru realizarea unei cercetări, cu peste 500 de companii din R. Moldova, iar concluzia la care au ajuns este rezumatul situației în care s-a pomenit Șuleanschi: „În țara noastră, ești pedepsit dacă vrei să lucrezi legal”. 

Un raport din 2018 al IDIS „Viitorul” arăta că circa 70% dintre persoanele care au afaceri în R. Moldova consideră că cea mai mare problemă a acestui domeniu este corupția, urmată de sistemul financiar subdezvoltat și birocrație. Peste 60 la sută dintre ei au menționat că este mai ușor să-și rezolve problemele din business în mod neoficial. 

Pe de altă parte, nimeni nu a anticipat o pandemie și un război care se desfășoară în vecinătate, iar criza cauzată de acestea i-a lipsit pe cei care se ambiționau să meargă împotriva sistemului de resurse pentru a rezista și a-și continua activitatea economică. 

 „Ei creează așa condiții, ca tu să fii nevoit să rezolvi lucrurile mai rapid”

Vlad își amintește ziua în care a știut clar că va deschide un local în Chișinău: a fost cea mai bună și cea mai înfricoșătoare decizie pe care a luat-o vreodată. „Noi am vrut să deschidem ceva, la început se numea „Startup Cafe”, ca să construim o comunitate și să arătăm că e posibil să faci ceva pentru tineri, e posibil să faci business onest”, afirmă el. 

A urmat un proces complicat, cu multă birocrație. Acum, uitându-se în urmă, Vlad susține că, de fapt, nimic nu s-a schimbat. În cariera sa la „Smokehouse”, afirmă că în 70% de timp se ocupa cu chestiuni legate de birocrație și restul – de business, deși ar fi trebuit să fie invers.

„Un exemplu recent: noi eram implicați într-o berărie unde făceam și livrare de bere. Am pus pe mașina respectivă un semn publicitar, iar, pentru asta, trebuie să plătești o taxă de 90 de lei. Dar ca s-o plătim, noi am irosit 20 de ore lucrătoare a trei oameni din companie, 5 sau 6 drumuri cu mașina și încă 20 de documente perfectate. E absurd, dar cu așa ceva eu mă ocupam des și mult”, adaugă el. 

Pe lângă asta, deși de cele mai multe ori i se cerea indirect mită, de două ori i s-a spus, în mod clar, că trebuie să dea bani. „Ei creează așa condiții, ca tu să fii nevoit să rezolvi lucrurile mai rapid”, mai spune Șuleanschi. 

Ceea ce a încercat el să facă, în schimb, a fost să creeze o aură de protest și rezistență în jurul localului – „de noi nimeni nu se atingea, pentru că știau că, altfel, deschidem gura mare”, zicându-și că, dacă pierd, cel puțin vor pierde frumos. 

„Furtuna perfectă”

S-au ținut bine o vreme pe piață: în 2019 aveau 33 de angajați, deveniseră profitabili și discutau despre extindere. Iar Vlad s-a încăpățânat și s-o facă pe chelnerul în localul său, în fiecare vineri, pentru a-și cunoaște mai bine clienții. Dar pandemia a distrus totul. 

„S-a întâmplat un lucru foarte simplu – businessul mic și mijlociu nu a primit suport din partea statului. Noi am încercat să găsim alte posibilități. Localul meu e foarte atmosferic, oamenii veneau aici, se simțeau bine, dar eu nu știu cum să iau toată energia asta din local și s-o vând pe online”, punctează Vlad. 

Pe lângă acestea, au contractat un credit, ca să poată supraviețui, pe care l-au și cheltuit. Însă oamenii deja nu mai veneau în local ca înainte. „Cât a fost pandemia, statul a tot spus să stăm acasă, cum e și corect. Însă când deja totul s-a deschis, nimeni nu a spus „hai veniți să susținem producătorii local”. Așa că de pe data de 1 ianuarie, noi am luat decizia să ne închidem”. 

Vlad recunoaște că a fost o decizie dureroasă și, privind înapoi la tot ce a investit în acești ani pentru a-și construi afacerea, crede că, pur și simplu, asta nu e corect față de dânsul. 

„În acești 8 ani, toți au beneficiat de afacerea mea, cel mai mult statul și, uitându-mă acum la acest loc pustiu, mă întreb, oare cei de la FISC, de la ANSA, ANSP, care m-au hărțuit pe parcursul acestor ani, sunt bucuroși că eu m-am închis? Eu am avut 33 de angajați și ei, probabil, cred că acești oameni s-au dus în alte companii și acum generează bani, dar nu, jumătate au părăsit R. Moldova”, subliniază tânărul. 

După ce au închis „Smokehouse”, Vlad și partenerii săi au încercat să deschisă o altă afacere, dar a început războiul din Ucraina. 

Expertul economic Veaceslav Ioniță spune că ceea ce s-a petrecut cu localul lui Vlad se poate numi „furtuna perfectă”: toate relele care puteau să se abată asupra lui, s-au abătut. 

„În primul rând, lucra într-un domeniu foarte volatil, cel al restaurantelor. A doua problemă e criza, care a lovit nemilos în ei. Și trei, are nefericirea că a încercat să lucreze legal în Moldova. Asta l-a doborât”, susține Ioniță. 

Cea mai epică închidere a unui local 

În acea zi de sfârșit de februarie când începuse războiul, își sărbătorea aniversarea partenerul său de business, David. Cei doi au luat sistemul lor de turnat bere, l-au umplut cu apă și au mers spre punctul de trecere de la Palanca, pentru a ajuta refugiații. Mai târziu, s-au gândit să ofere spațiul din localul pe care l-au închis, pentru a aduna donații și a le repartiza oamenilor din Ucraina care fugeau de război. 

„Întâi, la noi veneau câte 300 de oameni, apoi câte 700, iar în ultima zi noi am avut peste 1800 de oameni. Ne deschideam la ora 10.00, dar în rând oamenii veneau să stea de la ora 7.00. Era foarte complicat moral și fizic să controlezi totul. Dar eu sunt bucuros că noi am făcut asta. 

Noi eram în poziția în care puteam ajuta și am ajutat mii de refugiați în R. Moldova. Tone de produse ieșeau de la Smokehouse în fiecare zi. Și noi glumeam cu David că asta a fost cea mai epică închidere a unui local. Noi ne-am închis arzând”, povestește Vlad. 

Între timp, a primit o ofertă de muncă pe care o consideră foarte bună pentru el și pentru securitatea familiei sale, așa că ziua aceasta de iunie în care discutăm este ultima în care se mai află în R. Moldova. 

„La un moment dat, începi să pui pe cântar lucrurile importante. Eu nu sunt șofer, soția mea este și noi avem o mașină mai veche. Eu cred că mașina e un lucru necesar și că această mașină trebuie să aibă airbag-uri (dispozitiv de siguranță la autoturisme constând într-o pernă dintr-un material subțire și rezistent încastrată în volan și care, în cazul unui impact, se umflă instantaneu, protejând persoanele din mașină, n.r.), eu vreau ca familia mea să fie în siguranță, e ceva firesc. Și când știu că nu pot să-mi permit, dar văd un funcționar public care merge pe Land Rover din 2021, patriotismul meu primește… o palmă. Mă întreb de ce eu lucrez, dar el are? Asta nu-i cinstit”, adaugă Vlad. 

Totuși, este mândru de câteva lucruri pe care le lasă în urma sa la „Smokehouse”: faptul că au fost primul local care a început să vândă bere artizanală și nu au lucrat niciodată cu berării mari, aripioarele iuți pe care le vindeau miercurea și că au ajuns, potrivit recenziilor, în Top 10 localuri din Chișinău. 

„Și mai e sunetul unui local plin, vineri seara. Nu pot să-ți explic cum e asta… Dacă n-ar fi toată birocrația și toate procesele mici care au dus la final, toată viața m-aș ocupa cu asta”, conchide Șuleanschi. 

„Corupția încurajează firmele proaste și omoară firmele bune”

Anterior, și alte mici afaceri din R. Moldova au vorbit despre probleme similare, care, într-un final, i-au dus la închidere. 

Antreprenorul și activistul civic Ion Andronache anunța, la final de 2020, că își închide definitiv mica afacere cu Mini Clătite Olandeze din capitală. El a precizat că, în cele câteva luni de activitate a tricicletei unde-și vindea produsele, ar fi avut parte de presiuni din partea autorităților publice locale și de o atitudine ostilă a celor care gestionează orașul.

„Presupun că spiritul meu civic și critica pe care, uneori, o aduceam funcționarilor de la primărie pe diverse probleme din oraș nu era pe placul lor. Se luau de noi pe rând. Ba poliția cu controale nejustificate, ba vicepretorul sectorului Buiucani împreună cu șefa secției social-economice din aceeași pretură amenințându-ne cu punerea bețelor în roate la activitatea noastră”, spunea Andronache în anunțul său de închidere. 

Mai recent, la sfârșitul lunii mai, o altă afacere anunța că își sistează activitatea. Thierry Ernst și soția sa, Tatiana, au părăsit orașul francez Lyon, pentru a se stabili într-un un sat din R. Moldova – Horodiște, unde au deschis o fabrică de cașcavaluri franceze. În anunțul lor despre stoparea activității fabricii, se spunea că au făcut „pariul nebun de a vinde „fromage” în Moldova”, dar și-au dat seama că cererea este prea scăzută. 

„În plus, legislația și standardele impuse în Moldova structurilor mici, precum a noastră, ne fac activitatea aproape imposibilă. Ne-am luptat până la capăt. Am testat toate canalele de vânzare, dar fără succes. Odată cu dificultățile pe care Moldova le întâmpină de la începutul crizei Covid, vânzările noastre sunt în permanentă scădere”, se mai menționa în anunț.  

Totuși, ulterior, după discuții cu reprezentanți ai statului, ei au revenit cu mențiunea că își vor relansa producția, doar că modalitatea de lucru se va schimba. 

Expertul Veaceslav Ioniță susține că există trei explicații privind eșuarea afacerilor mici în R. Moldova. „Una este generală, micile afaceri nu doar la noi, dar în întreaga lume, foarte repede eșuează. Doi, mai specific, e faptul că noi suntem al treilea an în criză. Această criză i-a pus pe mulți la pământ, oamenii sunt nevoiți să-și lase sau să-și vândă afacerile. 

Al treilea aspect este concurența neloială. Unele companii, unii proprietari reușesc să-și stabilească niște relații speciale cu autoritățile: să plătească mită, să nu plătească impozite. Iar funcționarii statului, luând mită și permițând cuiva să activeze ilegal, aduc două daune țării: bugetul statului nu primește bani și este omorâtă o afacere legală. Corupția încurajează firmele proaste și omoară firmele bune”, explică Ioniță. 

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, pe parcursul anului 2020, au fost create 5 mii de întreprinderi și lichidate 10,5 mii de întreprinderi.

În prezent, întreprinderile mici și mijlocii au un aport de 50% la PIB-ul țării. Media europeană în acest sens este de 57,4%.