REPORTAJ Un abuzator sexual de copii, un criminal care a fost recrutat să lupte în Ucraina acum ține prelegeri „importante” în școli

„Dacă va fi nevoie de încă o viață pentru a dovedi că nu este un erou, ei bine… ce pot face?” Povestea unui locuitor din Novosibirsk, abuzator sexual de copii și criminal care a stat după gratii mai puțin de un an, a plecat să lupte în Ucraina, iar acum ține prelegeri „importante” în școli.

La începutul lunii martie 2024, o locuitoare din Novosibirsk, Rusia, a publicat o postare pe rețelele de socializare în care spunea că fostul ei soț, Nikita Semianov, care este și ucigașul tatălui ei, este invitat în școlile din oraș în calitate de „erou al operațiunii militare speciale”. Postarea se încheia cu următoarele cuvinte: „A omorât o persoană – înseamnă că este un criminal. A ucis o mulțime de oameni – înseamnă că este un erou?” Un jurnalist de la Novaya Gazeta Kazahstan s-a deplasat la Novosibirsk pentru a afla detalii din biografia lui Semianov și pentru a încerca să găsească răspuns la această întrebare.

În Novosibirsk e amiază. Deși e luna martie, lângă Liceul nr. 9 zăpada strălucește în lumina puternică a soarelui. La intrarea în liceu poți citi deviza instituției de învățământ: „Realizări”, „Evenimente”, „Succese”, „Dezvoltare”, „Victorii”, „Cunoaștere”, „Familie”, „Tradiții”. Lecțiile s-au terminat și elevii mulțumiți dau buzna afară. Jurnalistul oprește un grup de adolescenți și îi întreabă despre Nikita Semianov, dacă au avut șansa să comunice cu acest „erou”. Un elev înalt, îmbrăcat într-o scurtă neagră, îi explică: „El a fost doar în clasele mai mici pentru a sta de vorbă despre lucruri importante. A fost în clasa unui amic. A vorbit despre operațiunea militară specială.” Băiatul adaugă: „Cred că este o practică bună, așa este și în America. Mergând pe front, omul are ocazia de a se corecta cu adevărat.”

„Aveam 12 ani pe atunci”

La șapte kilometri distanță de Liceul nr. 9, se află o altă instituție de învățământ – Liceul Pedagogic din orașul Novosibirsk, care poartă numele lui A. S. Pușkin. Aici, în anii 2000, a predat Nikita Semianov. După cum s-a dovedit mai târziu, acesta s-a folosit de poziția sa pentru a se întâlni cu fete minore.

„A condus un cerc de chitară în cadrul liceului, a fost profesor de ore suplimentare”, își împărtășește amintirile Polina, prima soție a lui Semianov. „L-am cunoscut când eram în clasa a cincea și mi-a venit ideea să învăț a cânta la chitară. Nu mi s-a părut nimic suspect în momentul acela. Cu excepția faptului că se purta cu toți elevii pe picior de egalitate, înjura liber în clasă, putea să deschidă o fereastră și să fumeze chiar în fața elevilor.”

Când Nikita Semianov a început să predea, avea 18 ani. Elevele sale aveau 12-14 ani. În 2009, Semianov a plecat de la Liceul Pedagogic, dar a continuat să conducă cercul de chitară la el acasă, la o distanță de cinci minute de mers pe jos de la școală. Acum însă, cursurile se transformau de obicei în petreceri. Potrivit Polinei,

„o grămadă de copii se adunau la el acasă și se îmbătau. Nu-i păsa deloc câți ani aveau cei care veneau la el acasă. Jucau cărți pe dezbrăcate și el le ținea isonul. Uneori, petrecerile se transformau într-o adevărată orgie. Eram cea mai tânără la acele petreceri. Aveam 12 ani pe atunci.”

„Ok, omoară-mă”

Toți cunoscuții lui Semianov remarcă carisma acestuia. „Știe să arunce praf în ochii celor din jur”, spune Oksana (nume schimbat), o cunoscută a celei de-a doua soții a lui Semianov. „Prima dată când l-am văzut, mi s-a părut un prieten minunat, grijuliu și ideal. Știa foarte bine cum să creeze o primă impresie bună”, adaugă Alexandra (nume schimbat), care venea și ea la petrecerile comune. „La început, tuturor li se pare că este foarte plăcut să comunici cu el”, adaugă aceasta.

Nikita Semianov însă racola eleve minore pentru sex. Polina a făcut sex cu el pentru prima dată când avea 13 ani: Semianov a venit acasă beat și a început să o molesteze. Potrivit femeii, ea nu a opus rezistență în acel moment, deoarece nu înțelegea pe deplin ce se întâmplă din cauza vârstei sale. Doi ani mai târziu, au început să se întâlnească și apoi au început să locuiască împreună în casa lui Semianov. Polina își amintește: „Bineînțeles, eram bucuroasă să am parte de așa un crai. Mi se părea că era atât de cool, un afemeiat, sufletul companiei acum este al meu. În plus, era o modalitate de a scăpa de părinții mei, pentru că îmi doream foarte mult să trăiesc independent.”

În ciuda relației cu Polina, Semianov a continuat să molesteze fete la petrecerile sale. Alexandra a venit la una dintre ele cu prietenul său. După câteva ore, acesta s-a îmbătat și s-a culcat. Observând acest lucru, Semianov a chemat-o pe fată afară pentru o discuție, găsind scuza că nu-i era confortabil să vorbească „sufletește” în casă. Cei doi s-au plimbat o perioadă discutând, apoi au ajuns lângă un câine, un ciobănesc caucazian. Dintr-o dată, Semianov a luat-o pe Alexandra de gât, a împins-o în țarcul câinelui și a început să-i rupă bluza, forțând-o să facă sex oral. A amenințat-o că o va omorî dacă n-o va face.

„Eram într-o stare foarte deprimată la acea vreme, iar faptul că voi muri nu părea un lucru tocmai negativ”, își amintește Alexandra.

„A face ceva ce nu voiam părea cea mai proastă perspectivă. Asta i-am spus și lui: «Ok, omoară-mă».”

„Era foarte supărat, iar în acel moment, din casă a ieșit Polina, probabil în căutarea lui. El a chemat-o, a pus-o în genunchi și mi-a spus: «Uite cum se face»”. Alexandra a ieșit din țarcul câinelui, a fugit în casă și l-a trezit pe iubitul ei. Pentru a-i face să plece mai repede, Semianov, care între timp se întorsese în casă, a asmuțit câinele asupra lor.

Cu lacrimi în ochi, aranjându-și părul vopsit în albastru, Polina spune că la un an de la începutul relației lor, Semianov a început să o bată constant. Se străduia să n-o lovească peste față ca bătăile să nu fie vizibile și cel mai des o lovea cu picioarele, o izbea de perete, o biciuia cu o frânghie sau o curea. Violența fizică avea loc cel puțin o dată pe săptămână. Potrivit Polinei, Semianov avea o nevoie permanentă de a-și descărca agresivitatea: putea începe o bătaie pe stradă cu un trecător oarecare, deseori bătea „băieții informali” care veneau în vizită la el. După asta spunea că ei singuri sunt vinovați.

„Îți distrug viața”

Pentru prima dată, Polina a vrut să pună capăt acestei relații în 2013, la un an de la începutul ei. Verișoara lui Semianov, în vârstă de 15 ani, venise la una dintre petreceri. Polina a văzut cum ea și Semianov s-au sărutat, iar mai târziu, „aproape că s-au culcat împreună”. După asta, Polina și-a împachetat lucrurile și s-a întors la mama ei, dar mai târziu a cedat în fața scuzelor lui Semianov și a asigurărilor că acest fapt nu se va mai repeta.

Abuzul fizic însă a continuat. În vara anului 2014, Polina a încercat din nou să plece, dar câteva zile mai târziu a aflat că este însărcinată. Avea 17 ani. Semianov i-a dăruit un inel și s-au căsătorit. În timpul sarcinii, acesta era mai puțin agresiv. În schimb, după nașterea fiicei lor, bătăile au continuat din nou. Într-o seară, Semianov și-a îmbrâncit soția în curte și nu a mai lăsat-o să intre în casă. Ea stătea în fața casei plângând, în timp ce el stătea la beție cu prietenii. Când Polina a încercat să intre, nu i-a plăcut ce a spus, așa că a trântit-o la podea, a lovit-o cu picioarele, i-a spart nasul și a aruncat-o din nou afară.

Alexandra i-a venit în ajutor prietenei, adăpostind-o la ea acasă. După ce și-a dat seama că Polina nu se va mai întoarce, Semianov a intentat un proces de divorț. Polina relatează: „Înainte de a divorța oficial, am venit de mai multe ori, mi-am văzut în liniște fiica. Mi-a promis că voi continua să o văd. M-a rugat doar să nu spun nimic inutil în instanță, altfel procesul va fi foarte lung. Mi-am dat seama că, în principiu, el avea cel puțin o casă și un loc de muncă, așa că poate ar fi mai bine așa. După divorț, am încercat de mai multe ori să iau legătura cu el, întrebându-l când îmi voi putea vedea fiica. El însă striga: «Du-te dracului, n-o să mai vezi copilul. Dacă te apropii de ea, îți distrug viața.» De atunci, niciodată nu mi-am văzut fiica. Au trecut aproape zece ani.”

Pornografie infantilă pe computer

Înainte de a începe conversația noastră, Oksana cere un pahar cu apă. Încercând zadarnic să-și calmeze tremurul mâinilor, ea povestește cum l-a întâlnit pe Semianov în 2015. El se întâlnea cu o cunoscută de-a ei, Ana. Potrivit Oksanei, după mai multe întâlniri, a început să observe lucruri urâte. O deranjau foarte tare mai ales cuvintele lui Semianov despre Polina, pe care Oksana nu o cunoștea. „Nici măcar nu voi merge în instanță pentru a o lipsi de drepturile părintești. O voi pune pe un lanț în pivniță să moară ca un câine” – așa, potrivit tinerei, Semianov vorbea despre fosta lui soție. Permanent își bătea fiica pentru cea mai mică abatere, iar când încercai să-l oprești, răspundea: „Îmi amintește de maică-sa. Doar pentru asta merită bătaie.”

Când Ana s-a căsătorit cu Semianov și s-a mutat la el cu copilul ei de nouă ani din prima căsătorie, Oksana a început să-i viziteze în mod regulat pentru a se asigura că Ana și copilul ei sunt în siguranță. Într-o seară, Semianov a bătut-o pe Ana. Femeia a decis să plece, dar s-a întors. În altă seară, bărbatul a venit beat acasă și a început s-o certe pe Ana pentru că nu a pregătit cina, spunându-i: „Sunt bărbat, trebuie să-mi dai o bucată de carne ca să nu mă enervez așa de tare.”

În primul an de relație cu Semianov, Ana a găsit pornografie infantilă în calculatorul acestuia. El a început să nege, să spună că nu-i aparține, că era ceva vechi, apoi a șters filmulețul.

Alexandra își amintește că înainte de incidentul cu țarcul câinelui, în timpul uneia dintre petreceri, Semianov a început să discute cu invitații săi despre preferințele lui sexuale. Potrivit tinerei, acesta a deschis în computerul său o mapă cu pornografie infantilă și a spus arogant: „Mi-am găsit și eu una.”

Prietenii acestuia nu l-au judecat: în compania lor era considerat ceva normal să faci sex cu fete minore bete care nu erau în stare să spună „nu”.

L-a ucis și l-a îngropat în curte

În aprilie 2021, Nikita Semianov și fostul lui socru, Alexandr Makarenko, reparau o mașină în garaj. Potrivit Polinei, tatăl ei și fostul soț au păstrat relații de prietenie. Uneori se vedeau, lucrau împreună la construcții.

După o zi de muncă în garaj, Makarenko l-a rugat pe Semianov să-l ducă la casa mamei sale cu mașina. Acesta însă a refuzat. A urmat o ceartă.

În instanță, Semianov a declarat că l-a ucis din întâmplare când s-au luat la harță și că el tot ar fi avut leziuni în urma cărora și-a pierdut cunoștința. Iar când și-a revenit, fostul socru ar fi fost deja mort. Nu a chemat ambulanța, fiind șocat de cele întâmplate. Apoi a găsit o pungă, a pus-o pe capul socrului și a fixat-o cu o bucată de sârmă, dar nu puternic, apoi a pus cadavrul în portbagaj și l-a dus din garaj.

Expertiza medico-legală însă a constatat că mărturiile lui Semianov au fost false.

De fapt, el pusese o pungă pe capul socrului său, o legase cu o sârmă în jurul gâtului și îl strangulase. Semianov l-a dezbrăcat apoi pe Makarenko, l-a dus la el acasă și l-a îngropat în curte, lângă fundamentul casei. Când au început căutările, inclusiv cu implicarea voluntarilor mișcării „Liza Alert”, Semianov a „participat” activ la căutări și chiar a exprimat condoleanțe familiei și Polinei. Potrivit fostei sale soții, acesta l-a ucis pe Makarenko în timpul unei crize obișnuite de agresivitate. În timpul certurilor, Semianov adesea încerca să o sufoce pe aceasta. Avea vânătăi pe gât.

„Atât timp cât acesta stă în închisoare, orașul poate dormi liniștit”

În mai 2021, Semianov a fost reținut. Ultima dovadă în cadrul anchetei a fost o înregistrare video în care se vedea cum criminalul iese din garaj cu cadavrul în portbagaj. După arestarea sa, Semianov a fost interogat timp de șase ore la poligraf. Abia după aceea a fost de acord să scrie o mărturie. În mai 2022, Judecătoria districtului Oktiabrski din Novosibirsk l-a condamnat la nouă ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei într-o colonie penală cu regim strict.

Când Semianov a fost arestat, Polina se afla în închisoare. În 2019, aceasta a fost condamnată la opt ani de închisoare pentru trafic de droguri. Primise drept pedeapsă doar cu un an mai puțin decât fostul ei soț pentru omor. Femeia povestește: „Am început să mă droghez pentru că voiam să uit prin ce am trecut. Aveam un prieten și împreună cu el am decis să distribuim doze. Aveam nevoie de bani. Am lucrat mai puțin de o săptămână – am fost prinși repede.” Când Polina a aflat că Semianov i-a omorât tatăl, a făcut isterie. A fost eliberată de la orice muncă și trimisă la psihologul din penitenciar, care i-a prescris un sedativ. În următoarele zile, în fiecare noapte, Polina avea același vis: tatăl ei își lua rămas bun de la ea după o scurtă întâlnire și îi făcea semn de rămas bun cu mâna.

Când Oksana a aflat că Semianov a fost condamnat, s-a bucurat: „Sinceră să fiu, am respirat ușor când am aflat că a fost condamnat la nouă ani. Pentru că, cel puțin, nu trebuie să ne facem griji pentru fiica Polinei, pentru copilul Anei sau pentru alți copii.” Alexandra adaugă:

„Eram cu toții fericiți că acest bărbat nu va mai face rău nimănui. Atât timp cât el este în închisoare, orașul poate dormi liniștit.”

„Au vorbit mai ales despre război”

În 2023, în temeiul art. 80 din Codul penal al F. Ruse, Polina Semianova a obținut comutarea a jumătate din pedeapsa rămasă pentru distribuirea de droguri în muncă forțată. Iar la sfârșitul lunii februarie 2024, bunica acesteia, mama lui Alexandr Makarenko, cel care a fost ucis, a găsit în grupul VKontakte postarea „Eroi ai Rusiei – Novosibirsk”, în care se specifica: „Pe 26 februarie au fost invitați elevii și profesorii. Oaspete special a fost Nikita Vladimirovici S., un veteran al operațiunii militare speciale, participant la asaltul de la Bahmut (Artiomovsk), cu el am avut recent întâlnire în cadrul Liceului nr. 9. <…>. Elevii au stat de vorbă cu Eroul Rusiei și cu un veteran al Forțelor de Apărare ale Rusiei. Au vorbit mai ales despre război.”

Nikita Semianov, condamnat pentru uciderea socrului său, nu a ispășit nici măcar un an din pedeapsa de nouă ani. În aprilie 2023, el deja semnase un contract și plecase să lupte în Ucraina. Oksana a aflat despre acest lucru vara, de la niște cunoscuți, pe unul dintre care Semianov l-a sunat de la spital, unde era internat fiind rănit a doua oară.

Fata recunoaște: „Am sperat să nu se mai întoarcă de acolo, sincer, am sperat foarte mult.”

Polina a aflat despre plecarea lui Semianov în armată aflându-se în colonie. Fata spune că la început nu a dat prea multă atenție acestei noutăți, era convinsă că acesta nu are „curajul” să plece la război.

În noiembrie 2023, după 11 luni de aflare în colonie și alte șase luni pe front, Nikita Semianov s-a întors la Novosibirsk în noul său statut de „veteran al operațiunii speciale”. Cu șase luni mai devreme, Duma de Stat adoptase o lege conform căreia condamnații mobilizați puteau fi scutiți de răspundere penală „dacă primeau o distincție de stat sau erau eliberați din armată”. S-a precizat că această lege se referă la infractorii care au comis infracțiuni de gravitate ușoară sau medie (omorul este clasificat ca și crimă „deosebit de gravă”). Dar pe 12 martie 2024, Duma de Stat a aprobat un alt proiect de lege în prima lectură. Dacă va fi adoptat, cei condamnați pentru orice infracțiune, cu excepția extremismului, a apelurilor la încălcarea integrității teritoriale a F. Ruse, a justificării terorismului, a cooperării cu o „organizație nedorită” și a abuzului sexual asupra copiilor, ar putea fi eliberați pentru a fi trimiși la război. Crima săvârșită de Nikita Semianov nu se regăsește pe această listă, așa că oameni precum acesta, fiind eliberați din armată, vor fi considerați oameni liberi.

„Nu mă îndoiesc deloc de faptul că războiul l-a făcut pe Semianov și mai violent. Există o psihopatie în el. Nu poate să înțeleagă emoțiile umane sau să considere important altceva în afară de propriile lui nevoi”, susține Alexandra.

„Mi-e frică de el”, recunoaște Oksana. „N-am încălcat legea, duc o viață obișnuită. Dar din cauza lui, viața mea a devenit mai restrictivă. De ce ar trebui să trăiască liber, să meargă pe la școli și să se întâlnească cu copiii, când oamenii obișnuiți suferă din cauza lui? El de la bun început a fost o bestie, a devenit și mai rău, dar este considerat un erou.”

Personalul bibliotecii din Novosibirsk, care poartă numele lui Garin-Mihailovski, unde Semianov venea și discuta cu copiii, a șters imediat postarea după ce pe rețelele de socializare au început să apară informații despre trecutul „eroului”.

Angajații bibliotecii spun că l-au văzut doar fugitiv, dar a lăsat o impresie bună, a fost extrem de politicos și a zâmbit mult. Întrebările corespondentului de la Novaya Gazeta Kazahstan și informația despre condamnarea instanței i-au bulversat: „Când a apărut știrea, am avut o stare de șoc total. Înainte de a veni dumneavoastră, nu ne venea să credem, credeam că nu este adevărat. Ne-ați întristat cu totul.”

Lamentându-se pentru faptul că organizațiile de veterani nu verifică suficient de bine antecedentele persoanelor pe care le au în grijă, un bibliotecar se întreabă: „Cum este posibil ca un criminal să fie eliberat atât de repede și să se poată plimba liber pe străzi? Cine a autorizat acest lucru? Bineînțeles că suntem împotrivă la așa ceva. Am dori să-i vedem pe criminali doar în închisoare. Nici măcar nu pot fi trimiși pe front. Ce se întâmplă dacă le vine ceva în cap și încep să-i atace pe propriii camarazi? Cine a decis asta?”

„Din punct de vedere moral, totul este în regulă, nu vă faceți griji”

Semianov a lăsat fără răspuns solicitarea de a comenta acuzațiile. Totuși, a răspuns altor jurnaliști că „nu-i pasă prea mult de opinia publică și lasă autoritățile competente să se ocupe de acuzații”, dar a venit și cu amenințări: „Voi refuza să comentez orice și nu vă recomand să publicați.”

Reprezentanții Departamentului Educație al Primăriei din Novosibirsk au răspuns la întrebarea jurnalistului de la Novaya Gazeta Kazahstan: „Organizarea de evenimente comune cu cetățenii sau cu organizațiile publice ține de competența unei organizații educaționale. <…> Nu au existat plângeri din partea cetățenilor cu privire la organizarea și desfășurarea reuniunii menționate. Competența Departamentului Educație al Primăriei orașului Novosibirsk nu include înregistrarea cetățenilor eliberați din locurile de detenție, a participanților la operațiunea militară specială, a cetățenilor care sosesc în orașul Novosibirsk.”

Liceul nr. 9 nu a răspuns la solicitare.

Iulia Jarkovskaia, administratoarea organizației publice „Asociația Eroilor Ruși” din Novosibirsk, a declarat pentru publicația NGS că Semianov nu mai prezintă o amenințare: „Dacă a comis vreo infracțiune în trecut, acum are documente privind grațierea pentru eroism în cadrul SVO (operațiune specială, n.r). Acest departament este susținut de președintele Federației Ruse. Nikita crește singur un copil care a fost abandonat de mama lui și se prezintă drept un voluntar activ. Deci, din punct de vedere moral, totul este în regulă acolo, nu vă faceți griji.”

Polina Semianova, care a fost abuzată sexual de Nikita Semianov, forțată în adolescență să facă sex în grup, bătută cu brutalitate, amenințată cu moartea, căreia acesta i-a luat copilul și pe tatăl căreia l-a strangulat în garaj, declară cu calmitate: „Sinceră să fiu, sunt îngrijorată pentru viața mea. Dar, din moment ce am început această campanie, nu mai are rost să-mi ascund numele. Dacă va fi nevoie de încă o viață pentru a dovedi că (Nikita Semianov ) nu este un erou, ei bine… ce pot face?”

Redactare și adaptare: Olga BULAT