VOX De ce este importantă desecretizarea dosarelor cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009?
27 de organizații neguvernamentale și activiști civici au semnat o declarație prin care cer desecretizarea dosarelor cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009, dar și „adoptarea unor mecanisme eficiente de protecție a victimelor torturii”. Declarația a fost publicată de Asociația Promo-LEX în ziua marcării a 16 ani de la protestele violente.
„Justiția care închide ochii în fața adevărului este o justiție complice. În Republica Moldova, la 16 ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009, justiția a eșuat în a-și face datoria”, este menționat în declarație.
În demersul semnatarilor se cere desecretizarea imediată a dosarelor privind evenimentele din 7 aprilie 2009; tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate; adoptarea unor „mecanisme eficiente” de protecție a victimelor torturii; aplicarea fermă a principiului toleranței zero față de tortură; recunoașterea oficială a abuzurilor; instituirea unui mecanism public de raportare periodică privind stadiul investigațiilor; realizarea angajamentelor internaționale și naționale.
De ce este importantă desecretizarea dosarelor cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009?
Andrei Lutenco, director de programe la Centrul de Politici și Reforme
Conform celor mai importante standarde în domeniul drepturilor omului și în domeniul dreptului la informație, încălcările grave nu pot fi acoperite prin secrete de stat. Respectiv, orice fel de informație care constituie o încălcare gravă sau masivă a drepturilor omului nu poate fi acoperită prin secrete și asta spune și legislația noastră. Pe lângă asta, există un alt standard care spune, fiind inclusiv în Convenția Europeană prin acces la documentele oficiale, că, cu trecerea timpului, motivele de a secretiza ceva dispar și cetățenii au dreptul de a cunoaște ce s-a întâmplat, chiar și în cazurile când nu sunt vizate încălcări masive ale drepturilor omului. Deci, din punct de vedere al dreptului la informație, cu siguranță, toate informațiile despre încălcările din acea perioadă, au trecut deja 16 ani, ar trebui să fie făcute publice.
Încă există o cultură a secretizării. La noi, în pofida eforturilor de a schimba legea cu privire la accesul la informații și a îmbunătăți participarea publică, există o rezistență la transparentizare și la deschidere, o teamă a funcționarilor de stat, care nu cred că este justificată, față de cetățeni.
Elena Rățoi, semnatară a declarației, activistă civică
Pentru mine, desecretizarea dosarelor cu privire la evenimentele din data de 7 aprilie ar însemna faptul că societatea va afla adevărul despre ce s-a întâmplat acolo. Eu sunt din generația 7 aprilie. Deși nu am participat atunci la proteste, au participat foarte mulți prieteni și cunoștințe de-ale mele. Pentru noi, tinerii de atunci, evenimentele date au fost o manifestare pașnică, un protest pașnic împotriva unui act de totalitarism, un act de dictatură. Noi consideram atunci că alegerile au fost fraudate și că votul nostru a fost furat, iar tinerii au ieșit în stradă pentru ca să-și exprime nemulțumirea față de acest fenomen și de a cere ca în R. Moldova să existe o libertate a votului, să existe democrație adevărată.
Evenimentele din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 au fost o violare gravă a drepturilor omului. De asta se fac vinovați anumiți oameni. Cine sunt acești oameni? Cine a stat în spatele acestor evenimente? Nu se cunoaște nici până acum și asta este nedrept, în special față de victimele și tinerii care au suferit prin comisariate, care au fost maltratați, torturați, dar este nedrept și față de familiile celor care au avut rude decedate în urma protestelor. Am semnat această declarație, pentru că consider că este foarte important să aflăm adevărul și mai ales că, conform legii, aceste dosare nu reprezintă un secret de stat.
Evghenii Alexandrovici Goloșceapov, jurist, apărător al drepturilor omului, fondator al Grupului de criză din aprilie-mai 2009
Serviciul de Informații și Securitate a fost una dintre instituțiile care au fost implicate activ în evenimentele din 7 aprilie 2009 și care au colectat o mulțime de informații despre aceste evenimente și despre infracțiunile comise: sute de persoane au fost torturate și patru persoane au murit în circumstanțe suspecte. Din câte se știe, SIS a distrus o parte din aceste informații în 2009. Cu toate acestea, multe dintre informații și documente sunt încă disponibile, iar apărătorii drepturilor omului au trimis solicitări către SIS pentru a desecretiza aceste informații, însă SIS a refuzat să facă acest lucru. Comisia Interdepartamentală pentru Protecția Secretului de Stat se comportă, de asemenea, pasiv în rezolvarea acestei probleme.
În primul rând, această situație încalcă direct prevederile Legii cu privire la secretul de stat, care prevede că nu se atribuie la secretul de stat și nu pot fi secretizate informațiile privind faptele de încălcare a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului. În al doilea rând, autoritățile continuă să păstreze secrete informații care ar putea ajuta la identificarea persoanelor care au ordonat reținerea demonstranților și utilizarea torturii în detenție, precum și la aducerea celor responsabili în fața justiției. În al treilea rând, procedând astfel, autoritățile îi acoperă tacit pe autorii torturii, ceea ce conduce la impunitate. De ce este acest lucru important pentru societate astăzi? După cum știm, dacă un criminal nu este tras la răspundere, el continuă să comită noi infracțiuni. Este ceea ce s-a întâmplat în septembrie 2018, când SIS, împreună cu alte autorități, a expulzat ilegal șapte profesori turci din Moldova în Turcia. Câte infracțiuni ar mai trebui să comită conducătorii și agenții forțelor de ordine înainte ca autoritățile să înceteze să-i mai acopere și să înceapă să pună pe primul loc drepturile și interesele oamenilor?
Olesea Doronceanu, președinta Amnesty International Moldova
Din perspectiva victimei, fiecare vrea să știe adevărul. Eu simt că o bună parte din victimele evenimentelor din 7 aprilie nu au înțeles ce s-a întâmplat. Victima nu a înțeles din care considerente evenimentele au degenerat în proteste în masă și de ce s-au trezit a fi și victimele torturii, dar și potențiali învinuiți pe cauzele de dezordine în masă. Ulterior, din câte cunosc, mai există și percepția impunității. Persoanele aveau nevoie de un răspuns la întrebarea cine a admis tot ce s-a întâmplat. Adică, ei voiau ca o bună parte din „călăii” din 7 aprilie să fie atrași la răspundere. Nu neapărat un ofițer care era îmbrăcat în uniformă, care a aplicat nemijlocit tortura. Ei voiau să înțeleagă cine sunt cei responsabili, factorii politici care au permis aceste acțiuni. Și ei voiau ca și factorii de decizie să fie atrași la răspundere pentru inacțiunile care au afectat drepturile și interesele lor.
Însă faptul că nu a fost atras la răspundere nimeni, n-au putut să identifice persoanele care nemijlocit au aplicat tortura, fiindcă ei erau îmbrăcați în măști, fața era ascunsă, a generat o frustrare. Nu s-a intervenit nici la nivel de procuratură, nici la nivel de judecătorie, atunci când se examina problema aplicării mandatelor de arest. Și, din considerentul că au fost atrase la răspundere doar persoane neimportante, a rămas și percepția că nu s-a făcut dreptate.
Valeriu Ajder, reprezentant legal, „AO Agenția de Cooperare Transfrontalieră și Integrare Europeană”
Desecretizarea dosarelor este foarte importantă, pentru că nu a fost doar un caz care a avut consecințe grave, dar, în primul rând, este un caz de rezonanță foarte mare în societate. Toate guvernele care au fost după acel eveniment au promis că o să facă lumină. În acest caz, evident, nu s-a făcut și apar întrebări. Dar ce se întâmplă la noi în țară dacă absolut toți promit unul și același lucru? E o problemă de importanță majoră și dacă nu vor să o facă publică, înseamnă că au ceva de ascuns. De partea morală, sunt victimele, sunt familiile lor care vor dreptate. Vor un impact mult mai mare la nivel de societate.
Autoritățile încă nu fac publice aceste dosare, pentru că, probabil, ar deranja prea multă lume care încă se mai află prin funcții sau care, poate, au suficientă influență. Evident, eu, ca și toată lumea, aș fi dorit să avem o finalitate în dosarul respectiv. Pentru că doar asta înseamnă cu adevărat că evoluăm ca societate, ca sistem de justiție.
