Vox Criza de cadre în școli: ce putem recupera până la începerea noului an școlar?
Suntem la sfârșitul anului școlar, în care problema-cheie a fost (și mai rămâne) deficitul de cadre pedagogice. În școlile din R. Moldova lipsesc circa 7000 de profesori. Ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, susține că situația degradează pe fundalul lipsei de atractivitate a profesiei de pedagog și a rețelei școlare rămase din perioada sovietică. Potrivit lui, în R. Moldova există 100 de școli cu mai puțin de 50 de elevi și 300 – cu mai puțin de 100 de elevi, iar 30% dintre pedagogi sunt pensionari.
Criza de cadre în școli: ce putem recupera până la începerea noului an școlar?
Ghenadie Donos, președinte al Federației Sindicatelor Educației
Situația nu e simplă deloc. Și ajustarea rețelei școlare, și motivarea salarială, plus degradarea în continuare a imaginii pedagogului în societate – sunt probleme la fel de importante. În negocierile cu ministerul, noi pornim de la cerința noastră de bază – să aducem salariul mediu din învățământ la nivelul celui mediu din economia națională. La moment, salariul unui debutant ajunge la circa 10 mii de lei, iar al unui profesor cu experiență – la 14 mii. Credem că punct de pornire pentru a motiva tinerii să meargă în școli este să le oferim un salariu de circa 1000 de euro. Atunci și problema motivării ar fi abordată altfel, și atractivitatea profesiei ar fi alta. Dacă nu, rămânem la acest cerc vicios de probleme – lipsa de motivare, urmată de lipsa prestigiului profesiei și, în consecință, deficitul catastrofal de cadre, cu cea mai gravă urmare a acestor probleme – lipsa continuă a calității educației.
Maria Ciobanu, ex-deputată, profesoară
Degradarea sistemului de învățământ nu e de azi. În primul deceniu de Independență au părăsit școala foarte mulți profesori, alegând calea pribegiei în speranța unui trai decent. Mulți nu s-au mai întors în școală, dar acest lucru nu se prea resimțea, întrucât erau profesori mai mulți decât necesarul. Guvernările au greșit atunci când au crezut că învățătorii pot să se împace cu gândul că statul nu are bani pentru majorarea salariilor. Și să rabde. Dar și răbdarea are limite. Azi, absolvenții de liceu ocolesc facultățile pedagogice, optând pentru profesii bine plătite. Ministrul Educației este în căutarea unei „baghete magice” care să schimbe situația, dar nu a găsit-o și nici nu cred că până în toamnă va găsi-o. De voie, de nevoie, vor fi optimizate instituțiile educaționale. Azi nu poate fi asigurată cu profesori o școală cu 50 sau 100 de copii, de calitate – nici vorbă. Cred că la facultățile pedagogice studenții trebuie să studieze mai multe materii, astfel încât un viitor profesor să poată preda câteva discipline școlare.
Tatiana Cechir, șefa Direcției de Învățământ Cantemir
Ce putem recupera? Problemele-s multe, sistemul s-a învechit, deficitul de cadre este mare.
La noi, din 424 de pedagogi, 84 sunt pensionari, au și peste 72 de ani, dar predau pentru că nu are cine.
Mai salvăm situația și prin angajarea studenților din anul 3-4 de la Universitatea din Cahul, care sunt încadrați în program, salarizați și astfel ne mai descurcăm. Două zile în săptămână ei sunt în școli.
Nu este cea mai fericită situație, dar, oricum, e o soluție pentru recuperarea deficitului de cadre, mai ales în școlile mici, care-s o mare problemă, pentru că duc și lipsă de elevi, și de cadre.
Evelina Parasca, psihologă, gimnaziul din Trușeni
Îmi amintesc azi cum dl Terenti, profesorul nostru de pedagogie, aborda problema pregătirii cadrelor didactice în complex, pe trepte, de la liceu până la nivel universitar, accentul fiind pus pe calitatea profesorului, care să creeze elevilor deprinderi de învățare într-un mod firesc, precum igiena personală zilnică. Așa cum ideile acestui om de știință au fost neglijate în timp, observ astăzi neglijarea și devalorizarea profesională a pedagogilor. Oricine știe ce trebuie să facă un profesor, inoculânduli-se ideea că trebuie să fie docili, să realizeze ordinele și hotărârile ministerului și a tot felului de șefi, care cred că știu totul mai bine decât profesorul la clasă, ce și cum să facă. În opinia mea, ignorarea acestor practici și redarea încrederii cadrelor didactice că sunt valoroși și că opiniile, cunoștințele, experiențele lor contează cu adevărat, crearea unei platforme de comunicare eficientă, de jos în sus, nu doar de sus în jos, ar contribui la consolidarea numărului de pedagogi în școli, altfel, și cei tineri, ademeniți astăzi cu diverse favoruri, vor fugi cum au făcut-o cei mulți până acum.
