VOX Corupția în R. Moldova. Ce măsuri trebuie să întreprindă autoritățile pentru o luptă mai eficientă cu fenomenul?

Indicele Percepției Corupției 2024 (IPC 2024), lansat la 11 februarie de Transparency International, arată că nivelul global al corupției rămâne alarmant de înalt, iar eforturile de reducere a acestuia slăbesc. 

În fruntea clasamentului IPC 2024, pentru al șaptelea an la rând, cu cel mai scăzut nivel de corupție, se află Danemarca, cu un scor al indicelui de 90 de puncte, fiind urmată de Finlanda (88) și Singapore (84). Țările care au cele mai mici scoruri sunt țări fragile, afectate de conflicte, cum ar fi: Sudanul de Sud (8), Somalia (9), Venezuela (10), Siria (12).

R. Moldova a progresat ușor cu un scor al IPC 2024 de 43 de puncte, plasându-se pe locul 78 din 180 de ţări în clasament (în anul precedent, scorul indicelui a fost de 42 de puncte, R. Moldova fiind pe locul 80). Dintr-o perspectivă mai lungă de timp – ultimii 5 ani, se atestă o creștere a indicelui (2019 – 32, 2020 – 34, 2021 – 36, 2022 – 39, 2023 – 42, 2024 – 43 de puncte). Printre „vecinii de clasament” ai Moldovei sunt Bulgaria, China (cu scoruri ale IPC de 43 de puncte), Albania (42).  Pentru comparație: Estonia a înregistrat un scor al IPC de 76 de puncte, Lituania (63), Letonia (59), România (46), Ungaria (41).

IPC reflectă nivelul corupţiei din sectorul public perceput de către experţi şi oamenii de afaceri, fiind calculat pe o scară de la 0 la 100, unde 0 semnifică corupţie totală, iar 100 – lipsă totală de corupţie.

Ce măsuri trebuie să întreprindă autoritățile pentru a combate mai eficient corupția?

Mariana Kalughin, expertă anticorupție Transparency Moldova

„Indicele percepției corupției pentru anul 2024 ne vorbește despre un oarecare progres în ceea ce privește prevenirea și combaterea corupției. Însă totuși, după mine, în acest progres e vorba de doar un singur punct în comparație cu anul trecut. Deci, autoritățile nu ar trebui să triumfeze,  pentru că, până la urmă, sunt mai multe restanțe pe care trebuie să le remedieze.

Unu la mână, în ceea ce privește documentele de politici publice. Ignorând calitatea acestora, care, evident, ar fi trebuit să fie mult mai bună, e foarte important ca procesul de monitorizare a documentelor de politici publice să fie unul eficient. Asta se referă și la programul național de integritate și anticorupție, dar și la strategia privind asigurarea independenței și integrității sectorului justiției. În ceea ce privește programul, în mod special trebuie să fie constituit grupul de monitorizare, care întârzie, înțelegem că din cauza concursului prelungit privind selectarea reprezentanților societății civile, dar și mediului de afaceri în grupul de monitorizare.

Dacă vorbim despre legile propriu-zise, mai multe proiecte de legi au fost adoptate, dar multe modificări au fost efectuate prin legi care nu au fost suficient justificate prin ignorarea regulilor menite să asigure transparența decizională. În mod special, ne referim la prevederile ce țin de sancționarea infracțiunilor de corupție. Acestea nu puteau să fie promovate și nu ar fi trebuit să fie adoptate fără o analiză a statisticilor care ar dovedi necesitatea imperioasă a intervențiilor. 

În ceea ce privește instituțiile anticorupție, ce vedem noi în mod special, e o colaborare defectuoasă între acestea. Vastele reproșuri ale politicului aduse autorităților anticorupție le decredibilizează și generează senzația că acestea sunt loiale politicului.

În activitatea propriu-zisă de prevenire și de combatere a corupției, deși s-au raportat mai multe cazuri de condamnare a demnitarilor, e vorba de ex-demnitari, în bună parte aceștia vin din opoziție, fie parlamentară sau extraparlamentară. În egală măsură trebuie să fie investigate și sancționate acele nereguli care sunt raportate, inclusiv și public, care se comit și de către reprezentanții puterii care guvernează. În același context, deoarece suntem într-un an electoral și având experiențele anului trecut, ar fi important să fie urmărită și utilizarea ilicită a resurselor administrative în egală măsură.

Pentru a fi asigurată independența, imparțialitatea și integritatea acestora, este importantă revenirea la procedurile de concurs.”

Nicolae Panfil, director de program, Asociația Promo-LEX

„​​Creșterea scorului IPC la 43 de puncte indică un progres modest, dar insuficient pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor. În lipsa unor măsuri mai ferme în lupta împotriva corupției, procesele electorale recente au agravat, de fapt, fenomenul corupției, transformându-l într-o problemă și mai profundă, adică corupția politică și electorală.

Atunci când politicienii obțin puterea prin cumpărarea voturilor sau utilizarea resurselor administrative, aceștia tind să-și subordoneze instituțiile statului pentru a-și proteja interesele, generând astfel o corupție generalizată. Deși în ultima campanie electorală s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru coruperea alegătorilor, acestea au avut un efect limitat, intervenția tardivă a autorităților și lipsa unui restart real în justiție permițând perpetuarea practicilor vicioase.

În perspectiva alegerilor parlamentare din 2025, este esențial să rupem acest cerc. Avem nevoie de sancțiuni eficiente pentru corupția electorală și politică, de o monitorizare strictă a finanțării politice, dar și de o comunicare proactivă cu cetățenii pentru prevenirea acestor derapaje. 

Un proverb românesc spune că peștele se strică de la cap și din acest considerent, cred că este vital pentru combaterea corupției să ne asigurăm că abordăm corect această problemă, din rădăcină, adică de la cei aflați la putere sau care tind sa ajungă la putere. Dacă vom acționa într-o asemenea manieră, ne vom putea bucura și de creșteri mai mari ale scorului IPC în anii următori.”

Galina Bostan, președinta Centrului de Analiză și Prevenire a Corupției

„Autoritățile ar trebui să execute legile, pur și simplu. Dacă ar face simplul lucru să execute și să implementeze legile, și toate instituțiile să-și facă lucrul lor așa cum trebuie, eu cred că situația s-ar schimba spre bine. Corupția este și atunci când autoritățile publice nu emit certificatele, deși sunt obligate să le emită, când autoritățile publice poartă oamenii pe drumuri, deși ar trebui să lucreze. Toate aceste situații generează acte de corupție și percepția oamenilor că există corupția.

Faptul că statul nu își îndeplinește obligațiile față de propriii cetățeni, la fel, constituie un indiciu pentru oameni în percepția corupției – că lucrurile stau nu chiar bine. Cu părere de rău, uneori,  autoritățile sunt incompetente, nu realizează până la urmă că, de fapt, ei sunt în serviciul cetățeanului și salariul este plătit din impozitele plătite de cetățean.

O soluție ar fi ca fiecare persoană care este numită într-un anumit post de lucru, indiferent că este de conducere sau de executare, să fie o persoană competentă și potrivită pentru postul pe care îl ocupă. Combaterea corupției este o reacție la o ilegalitate, dar noi nu știm câte ilegalități se întâmplă și ele sunt foarte multe în momentul în care percepția privind fenomenul corupției este destul de înaltă.

Asta înseamnă că există mai multă corupție decât organele de urmărire penală sunt capabile să capteze. Organele de urmărire penală nu au cum să capteze întregul fenomen. În momentul în care organul executiv nu este capabil să reacționeze sau reacționează incorect vizavi de cetățean, cetățeanul ajunge în instanța de judecată. Și acolo tot poate, eventual, să se ciocnească cu acte de corupție, în funcție de cultura și integritatea judecătorului. Corupția este mult mai largă decât ceea ce noi în mod curent obișnuim să înțelegem.”

Pavel Cazacu, membru al Grupului de Experți în domeniul Justiției din cadrul Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE)

„Autoritățile pot îmbunătăți lupta împotriva corupției în R. Moldova prin cel puțin 3 măsuri. În primul rând, prin transparență în procesul decizional. Oamenii au mai multă încredere în instituții atunci când se respectă procedurile legale, iar excepțiile și derogările nu se transformă în rutină. Acest principiu e aplicabil tuturor instituțiilor responsabile de combaterea corupției.  De exemplu, discuțiile despre fuzionarea procuraturilor specializate trebuie să fie transparente și bazate pe analize, astfel încât cetățenii să înțeleagă scopul, dar mai ales impactul acestora. 

În al doilea rând, evitarea discursurilor politice fără suport factologic. Discursurile politicienilor, atât ale celor de la guvernare, cât și ale celor din opoziție, trebuie să se bazeze pe fapte. Or, mesajele populiste doar încurcă lupta împotriva corupției în loc să o ajute. În al treilea rând, este vorba despre sentințele finale în dosarele mari de corupție. Societatea așteaptă ca dosarele mari, de rezonanță, de corupție să fie transmise în judecată și respectiv,  să se finalizeze cu sentințe irevocabile. Fără condamnări reale, lupta împotriva corupției este lipsită de eficiență.”