Violența în familie. Cum și unde ceri ajutor

În R. Moldova, violența de orice formă și grad este interzisă. Actele de violență trebuie raportate la poliție, la procuratură sau la numărul de urgență 112. Organele de drept vor interveni rapid, vor acumula probe și vor aduce agresorul în fața instanței. În același timp, victima poate solicita protecție și recuperarea prejudiciului cauzat, explică Daniela Josanu, coordonatoarea Serviciului specializat pentru asistența victimelor violenței în familie din cadrul Centrului de Drept al Femeilor (CDF).

Ce este violența în familie?

Violența în familie este o formă de violență în bază de gen, care își are originea în atitudinile și convingerile persistente referitoare la rolurile atribuite disproporțional bărbatului și femeii  în contextul familial și social.

Acțiunile de violență în familie pot avea loc între soți, foști soți sau parteneri intimi, părinți și copii, între alte rude sau afini până la al patrulea grad de rudenie sau persoane în privinţa cărora a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară.

Tipurile violenței domestice

„Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de agresiune care se pot schimba dintr-unul în altul sau pot fi aplicate de agresor în formă combinată. Uneori agresorul folosește diverse tactici de intimidare, privare de resurse financiare, izolare, pentru a-și impune controlul asupra victimei”, precizează Daniela Josanu.

Violența fizică se întâmplă atunci când cineva folosește forța fizică și statutul său de superioritate pentru a-și impune controlul asupra victimei. Aceasta se manifestă prin lovire, trântire, tăiere, tragere de păr, strangulare, muşcare, otrăvire sau oricare altă acțiune care poate aduce vătămări corporale vizibile sau invizibile.

Violența sexuală are loc atunci când cineva folosește forța și statutul său pentru a întreține cu victima un raport sexual sau pentru a întreprinde orice altă acțiune cu caracter sexual, inclusiv în formă perversă, fără a ține cont de dorința victimei. Acest tip de violență se manifestă prin avansuri, aluzii, mângâieri, sărutări, atingeri în locuri intime fără acordul victimei sau atunci când ea este în imposibilitate de a-l exprima.

Violența psihologică este atunci când agresorul, prin conduita sau vorbele sale, ofensează, face victima să se simtă umilită, neajutorată și subordonată. Acțiunile care conduc la această stare pot fi: luarea în derâdere, insultarea, poreclirea sau șantajarea. Uneori, agresorul îi poate interzice victimei să se realizeze profesional sau să comunice cu familia și prietenii.

„Sunt situații când agresorul folosește tactici de intimidare sau pedeapsă precum: distrugerea demonstrativă a obiectelor, afişarea armelor, maltratarea animalelor, privarea de libertate,  inclusiv în locuința comună sau în oficiu, deposedarea de acte de identitate sau privarea intenționată de acces la informație”, menționează Daniela Josanu.

Acțiunile în care un membru al familiei sustrage sau deteriorează bunurile personale ale altuia, îl lipsește de hrană, medicamente, bani, obiecte de primă necesitate, îl impune la munci nedorite sau nocive în detrimentul sănătății, cu scopul de a-și impune voința și controlul,  sunt catalogate ca forme de violență economică.

Violența spirituală se întâmplă atunci când cineva interzice, ridiculizează sau penalizează valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase ale altei persoane, cu scopul de a-i impune un sistem de valori inacceptabile sau de a subestima importanța satisfacerii necesităților moral-spirituale ale acesteia.

Agresiunea poate fi probată prin fotografii, înregistrări video sau audio. Acestea vor ajuta inclusiv la confirmarea identității victimei și agresorului.

Ordinul de restricție de urgență

Ordinul de restricție de urgență este un act care conține un set de măsuri menite să asigure de urgență siguranța fizică și psihică a victimei. Pentru emiterea lui, victima va depune o plângere la poliție sau va contacta 112.

Prin ordinul respectiv, agresorul va fi obligat să părăsească locuința comună pentru o perioadă de până la 10 zile. Acestuia îi va fi interzis să contacteze victima, iar dacă agresorul deține armă, îi va fi interzis să o poarte.

„După ce recepționează plângerea, inspectorul de sector, în baza unui chestionar, acordă victimei întrebări, pentru a evalua gradul de risc și ulterior eliberează ordinul. Acesta este adus la cunoștința agresorului. Dacă agresorul trebuie să își ia anumite lucruri care îi aparțin, iar ele se află în locuință, o poate face doar prin intermediul inspectorului de sector”, precizează Daniela Josanu.

Dacă agresorul nu respectă ordinul, victima este obligată să raporteze la poliție prin apel la 112. Încălcarea ordinului se sancționează contravențional cu arest sau amendă. Victima are dreptul, în perioada de acțiune a ordinului sau în afara acestuia, să solicite eliberarea ordonanței de protecție.

Ordonanța de protecție

Ordonanța de protecție emisă de instanța de judecată prin încheiere judecătorească protejează victima de violența ce poate surveni ulterior. Aceasta obligă agresorul să părăsească locuința comună, chiar dacă el este proprietarul locuinţei, să stea departe de locul aflării victimei și a copiilor și să nu contacteze cu ei sau cu alte persoane dependente de victimă.

Ordonanța obligă agresorul să contribuie la întreținerea copiilor comuni, stabileşte un regim temporar de vizitare a copiilor și poate interzice agresorului să păstreze sau să poarte armă.

Pentru a obține ordonanța de protecție, este nevoie de a depune o cerere de chemare în judecată. În cerere se indică circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care indică asupra necesității aplicării măsurilor de protecţie.

Cererea poate fi înaintată instanței de judecată de către victima violenței în familie sau de către reprezentantul ei legal, de către procuror, polițist sau asistent social în cazul în care victima este în imposibilitate de a depune cererea personal. În cazul copiilor, cererea poate fi înaintată de către unul dintre părinți, de reprezentantul legal sau de autoritatea tutelară.

„Declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice. La şedinţa de judecată, victima poate fi însoţită de o persoană de încredere care să îi ofere sprijin moral”, a explicat Daniela Josanu.

Ordonanța se emite în termen de 24 de ore

Instanța de judecată este obligată să emită ordonanța de protecție în termen de 24 de ore de la primirea cererii. Aceasta va dispune imediat citarea victimei şi a persoanelor interesate, uneori și a presupusului agresor, va contacta poliția şi va solicita informarea agresorului despre procedura iniţiată. De asemenea, instanța va solicita desemnarea neîntârziată a unui avocat care va acorda victimei asistenţă juridică calificată garantată de stat.

Măsurile dispuse prin ordonanța de protecție se stabilesc de către judecător pe un termen de până la 90 de zile, însă ordonanța poate fi prelungită în cazul în care victima se mai află în pericol.

„Pe durata de acțiune a ordonanței, agresorul va purta un sistem electronic de supraveghere. Dacă agresorul depășește raza de 300 de metri depărtare de locul aflării victimei, organele de drept și victima se înștiințează imediat. Astfel, agresorul este ușor localizat și se constată încălcarea de către acesta a ordonanței de protecție”, ne spune Daniela Josanu.

Experta subliniază că încălcarea ordonanței de protecție este o infracțiune și se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunităţii – de la 160 la 200 de ore sau cu închisoare de până la patru ani.

„Pe lângă măsurile de protecție, victimele au nevoie și de un plan de siguranță. Acest plan se referă la siguranța fizică și psihică a victimei și a copiilor săi, siguranța actelor de identitate și a documentelor, a banilor, bagajelor și bunurilor de valoare care aparțin victimei. După ce victima părăsește agresorul, el va încerca să o readucă înapoi în relația toxică și dacă nu va reuși fizic sau emoțional, va încerca să o facă prin lipsirea de acte de identitate, documente sau împiedicând-o să folosească bunurile comune”, punctează Daniela Josanu.

Cum soliciți ajutor?

Victima poate raporta un caz de violență în familie apelând la 112 sau poate depune o plângere la procuratură sau la poliție, la locul de trai sau la locul comiterii faptei. Ea va primi un număr de înregistrare a plângerii, care va confirma că aceasta a fost recepționată.

Victimele violenței în familie beneficiază de asistență gratuită din partea unui avocat în cadrul procesului penal sau contravențional inițiat pe marginea plângerii sale.

Ulterior, cauza de violență în familie este adusă în fața instanței de judecată, care, în baza probelor acumulate, emite o hotărâre judecătorească de condamnare. Agresorul poate fi obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității – de la 40 la 240 de ore, acestuia îi poate fi aplicat arestul contravențional pe un termen de la 7 la 15 zile sau poate fi condamnat la închisoare pe un termen de la 6 luni la 15 ani, în funcție de gravitatea infracțiunii.

Victima poate cere repararea prejudiciului

Victima violenței în familie poate alege să rămână în locuința comună, agresorul fiind obligat să plece, sau poate solicita plasament temporar. Pentru aceasta, ea trebuie să se adreseze serviciului social teritorial sau inspectorului de sector.

Ea poate cere agresorului să i se repare prejudiciul moral, biologic sau patrimonial cauzat în urma acțiunilor violente. Pentru aceasta, trebuie să adreseze o cerere de chemare în judecată, cu indicarea gradului de despăgubire. Prejudiciul moral este orice suferință fizică sau psihică adusă persoanei în urma violenței fizice, psihologice, sexuale, economice sau spirituale, care afectează calitatea vieții ei ulterioare.

În cazul în care, urmare a violenței, corpul victimei a fost desfigurat, se consideră că acesteia i-a fost adus un prejudiciu biologic.

Prejudiciul patrimonial presupune toate cheltuielile pe care persoana afectată de violență le-a suportat sau urmează să le suporte pentru tratamentul medical sau pentru restabilirea bunurilor distruse în urma actului de violență.

„Pentru a solicita repararea prejudiciului cauzat, este important ca agresorul să fie atras la răspundere pentru actul de agresiune, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă”, subliniază Daniela Josanu.

Vătămarea fizică, precum și gradul de vătămare trebuie să fie constatate doar printr-un raport de expertiză medico-legală eliberat de Centrul de Medicină Legală teritorial. Suferința psihică se constată printr-un raport de evaluare psihologică elaborat de un psiholog. Dauna materială poate fi probată prin cecuri, contracte, înscrisuri sau fapte stabilite de către agentul constatator.

Conform datelor poliției, în anul 2022 victime ale acţiunilor violente comise de către agresori în cadrul familiei au fost 2009 femei, 45 de copii și 156 de bărbaţi.

Acest articol a fost realizat grație suportului poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul acestui articol este responsabilitatea Ziarului de Gardă și nu reflectă neapărat opinia USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.