Reunirea R. Moldova cu România: între „este un act firesc” și „eu sunt cu Rusia” | VOX
La 27 martie este marcată Unirea Basarabiei cu România. Astăzi se împlinesc 106 ani de la Unirea din 1918. După ce s-a aflat timp de 22 de ani în componența României, în 1939 Basarabia a fost ocupată din nou de Rusia Sovietică, în urma pactului Molotov-Ribbentrop. La 27 august 1991, R. Moldova a devenit stat independent.
Cu ocazia marcării a 106 ani de la Unirea din 1918, Ziarul de Gardă a întrebat mai mulți chișinăuieni dacă și-ar dori reunirea cu România și ce efecte ar produce acest eveniment pentru cetățenii Republicii Moldova.
Iulian Rusanovschi, avocat: Este un lucru firesc (reunirea, n.r.), fiindcă Republica Moldova în istorie nu a existat ca stat decât începând cu 1989 sau 1991, după declarația de independență, exact cum s-a întâmplat în 1817, când Republica Democratică Moldovenească și-a declarat autonomia față de Imperiul Țarist, iar autonomiei i-a urmat reîntregirea țării prin actul de la 27 martie 1918. Deci, finalitatea independenței declarate la 27 august 1991 trebuie să fie revenirea în componența României întregite, fiindcă este o istorie comună care ne leagă, aceeași cultură, aceeași limbă, aceeași tradiție, aceeași religie, suntem un popor în două state și unirea este un act firesc. (…) Unirea cu România nu este o fantasmagorie sau o sperietoare care să ne ridice anumite probleme. (…) Dimpotrivă, întotdeauna o mamă care are patru sau cinci copii dorește ca ei să se înțeleagă bine, să fie uniți, să se înțeleagă ca frații și să revină acasă de fiecare dată. Același lucru se întâmplă și cu Basarabia, care ar trebui să revină acasă.
Valentina Pleșca, lucrătoare în domeniul consultanței: Cred că, în primul rând, ar fi un trai mai decent pentru cetățeni, fiind o țară mai mare, cu mai multe oportunități, cu mai multe locuri de muncă, dezvoltare economică și sigur că, nu în ultimul rând, securitatea – să trăim într-o țară mai sigură și din punct de vedere al vieții.
Simion Vîrtos, pensionar: În primul rând, securitatea statului, problemele economice, sociale și toate celelalte care sunt necesare pentru o țară bine dezvoltată și democratică. (…) Mulți cred că își doresc, poate nu toți, dar majoritatea cred că își doresc și asta (reunirea R. Moldova cu România, n.r.) va fi inevitabil. Mersul istoriei nu poți să-l întorci invers.
Mihai Roibu, pensionar: Suntem o țară, trebuie să fim o limbă, cum altfel? Fiindcă orice altă direcție nu duce nicăieri și vedeți, acești 30 de ani n-au dus nicăieri și în continuare nu vor duce nicăieri. Chiar și în UE nu este atât de simplu de intrat, 27 de țări trebuie să voteze, (R. Moldova, n.r.) îndeplinind unele condiții. Și atunci, singura ieșire este Unirea. (…) În primul rând, o să fim o țară, o să fim un neam, în al doilea rând, ca într-o țară mai mare, vor fi mai multe posibilități și pentru agricultori, pentru toată lumea. (…) Până la urmă, toți vor să trăiască mai bine, dar mai bine înseamnă unire, altă variantă nu există.
Constantin Zacutico, pensionar: Eu tot timpul am fost pentru. Noi ne luptăm să ne unim, dar când o să fie asta, domnul știe. De când am început să ne unim, sunt oameni și pro și contra, și cred că pro sunt mai mulți decât contra, așa mă gândesc eu. (…) Noi suntem români! Dar nu putem să ne alipim de țara mamă, pentru că sunt oameni care zic că ei sunt moldoveni, dar noi suntem români! Beneficii sunt mult mai multe. În primul rând, pentru că România este în UE, noi dacă o să fim, tot o să avem un avantaj din asta. Noi, dacă tindem spre Europa, vedem că România foarte mult ne ajută ca să ajungem și noi unde-i România acum.
Nicolai Olarașu, lucrător în domeniul consultanței: Îmi doresc unire, pentru că suntem un popor, pentru că este mai bine într-o țară cu o economie mai puternică. Evident – economic, evident – din motive de securitate, pentru că este membră NATO și putem să reducem acele sincope pe care noi le avem momentan. Automat, vom avea o legislație europeană, pe care România deja a adoptat-o, noi suntem în proces de transpunere.
