VIDEO OXIGENUL CARE SALVEAZĂ VIEȚI: „Noi vedem cum li se luminează fața când primesc oxigen”. Pandemia a crescut de zeci sau chiar de sute de ori necesitățile de oxigen medicinal. Cum fac față spitalele cu instalații vechi de alimentare cu oxigen

Pandemia a dezvăluit o gravă problemă a sistemului medical din R. Moldova – asigurarea insuficientă a instituțiilor medicale cu oxigen. Așa cum noul coronavirus țintește în primul rând plămânii pacienților, deseori, oxigenul devine singurul salvator al acestora. Până la pandemie, în majoritatea spitalelor, pacienții din Terapie Intensivă primeau oxigen prin intermediul unor butelii vechi, încă din perioada sovietică. Pandemia a crescut de zeci sau chiar sute de ori necesitățile de oxigen medicinal. Dotările de altă dată nu mai puteau salva numărul extrem de mare de pacienți gravi. Donațiile externe de măști, concentratoare și generatoare de oxigen au salvat mii de vieți ale unor pacienți ajunși în hipoxie.

La începutul lunii aprilie, curent, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) a anunțat public că 20 de stații de producere a oxigenului, primite prin intermediul proiectului Băncii Mondiale „Răspuns de urgență la COVID-19 în R.Moldova”, vor fi instalate în cadrul unor spitale raionale, municipale și republicane, pentru a facilita aprovizionarea cu oxigen a instituțiilor medicale.

Autoritățile din sănătate au declarat pentru ZdG că 14 generatoare care produc într-o oră 16,8 metri cubi de oxigen costă în total 1 174 670 de euro și vor fi livrate de Întreprinderea cu Capital Străin Eyecom Medical, iar alte șase generatoare care produc într-o oră 54,5 metri cubi de oxigen costă 1 140 000 de euro și vor fi livrate de compania Romedcom. Potrivit MSMPS, „agenții economici au fost contractați, urmând procedura de contractare directă în urma sondării pieței”.

Costul unui singur generator care poate produce 54,5 metri cubi de oxigen este de circa patru milioane de lei, iar al unui generator care produce 16,8 metri cubi de oxigen – de circa un milion 800 de mii de lei. 

Reprezentanții MSMPS afirmă că, până la sfârșitul lunii iulie, curent, toate cele 20 de generatoare vor fi funcționale.

Spitalul Clinic Municipal „Sfântul Arhanghel Mihail” avea, până la pandemie, două rampe de oxigen. „Era foarte greu de lucrat cu două rampe, adică cu 10 butelii”, a menționat pentru ZdG Serghei Mitrofan, inginer la Spitalul Clinic Municipal „Sfântul Arhanghel Mihail”. Acesta spune că a fost instalată încă o rampă, deoarece numărul pacienților care au nevoie de oxigen a crescut mult, odată cu pandemia. Serghei Mitrofan susține că „până la COVID, consumul de oxigen era de 70-100 de butelii, timp de șapte zile, iar pe timp de pandemie a ajuns până la 200 de butelii în 24 de ore”. 

Buteliile — singura sursă de oxigen medicinal

Și la Spitalul Raional Anenii Noi singura sursă de oxigen medicinal sunt buteliile.

„Până la pandemie, se consumau 50 de butelii pe lună. În pandemie până la 50 de butelii în 24 de ore”, povestește Vasile Taraburca, lăcătuș în cadrul Spitalul Raional Anenii Noi. 

Instituția medicală are două rampe, cu o vechime de peste 35 de ani. „Unele rampe sunt din 1985, altele din 1984. Sistemul acesta e învechit. Țeava e subțire, trebuie mai groasă, pentru că nu reușește să transmită oxigenul. În spital folosința e mare”, susține Vasile Taraburca. 

„În astfel de cazuri, se oprește fluxul și nu se duce oxigenul la pacienți”, a menționat Constantin Pîntea, șeful Departamentului inginerie biomedicală al Institutului de Medicină Urgentă (IMU). 

O rampă cu butelii și un rezervor cu oxigen lichid asigură necesitățile IMU

„Stația cu oxigen lichid sau oxigen criogenic este din anul 1990, are deja 30 de ani”, ne-a spus Constantin Pîntea. 

În luna martie 2021, la IMU a fost pus în funcțiune un generator, pe care instituția l-a achiziționat cu 4 milioane de lei, de la compania „Romedcom”, în urma unei licitații. 

Angajații IMU spun că generatorul pe care îl avea instituția, din 2012, rampa cu butelii și rezervorul cu oxigen lichid nu mai făceau față numărului mare de pacienți, care aveau nevoie de oxigenoterapie.

„Când consumul e mare, presiunea pe instituție se reduce și în cazul dat avem semnale din spital că nu este suficient oxigen, presiunea nu este cea care trebuie în rețea”, ne-a mai spus șeful Departamentului inginerie biomedicală al IMU. 

Cele două stații de la IMU, într-o oră, pot produce fiecare până la 35 de metri cubi de oxigen, cu o concentrație de până la 93%. 

Potrivit lui Constantin Pîntea, „dacă consumul se mărește, crește și fluxul și deja se produc nu 35, dar 40 sau 45 de metri cubi într-o oră, iar în acest caz avem de pierdut din puritate, nu este 90, deja e 80 sau 85, adică concentrația care ajunge la pacienți este insuficientă”. 

„Ambele stații de producere a oxigenului deja fac față cumva și nu suntem dependenți de achiziția oxigenului lichid, noi îl producem, filtrând aerul din atmosferă”, spune specialistul de la IMU.

„Stațiile activează pe bază de energie electrică. Ele produc oxigenul, filtrând aerul atmosferic. Azotul îl aruncă afară, oxigenul îl captează și îl dă prin sistemul de gaze medicale, în instituție. Am avut situația când agentul economic de care suntem dependenți, ca să ne dea oxigen lichid, a ajuns la limita de producere. Un generator de oxigen, cu capacitatea de 35 de metri cubi, e echivalentul a 800 de litri de oxigen lichid, adică aproape o tonă și costă 8500 de lei”, argumentează șeful Departamentului inginerie biomedicală al IMU. 

Din butelie, sub formă lichidă sau produs de generator, oxigenul ajunge în instituție prin aceleași țevi. 

Constantin Pîntea spune că „țevile sunt din inox, dar sunt vechi, instalate încă pe vremea sovietică, acum 30 de ani. Neavând al treilea generator strategic de rezervă, amplasat într-o altă locație, noi ne confruntăm cu un risc major: dacă se sparge țeava de la generator până la instituție, practic nu faci nimic. E strașnic”.

În cadrul proiectului Băncii Mondiale „Răspuns de urgență la COVID-19 în R. Moldova”, pe teritoriul a 14 instituții medico-sanitare, printre care Spitalul Clinic Municipal „Sfântul Arhanghel Mihail” și IMU, urmează să fie instalat câte un generator, care într-o oră va produce până la 54,5 metri cubi de oxigen.  

Generatorul va acoperi 70 de prize suplimentare de oxigen

„E o priză de cuplare rapidă, care se află sub presiune. În ea se conectează dispozitivul de respirație artificială sau se conectează umidificatorul, un borcan cu apă, prin care vine oxigenul”, susţine șeful Departamentului inginerie biomedicală al IMU. 

Totodată, Spitalul Raional Anenii Noi, dar și alte cinci instituții medico-sanitare urmează să primească de la Banca Mondială un generator care, într-o oră, ar produce până la 16,8 metri cubi de oxigen. 

„Instalarea unui generator de oxigen ar rezolva problema costului, acesta fiind de trei ori mai mic. S-ar îmbunătăți aprovizionarea cu oxigen a pacienților, deoarece acum, deseori, presiunea oxigenului scade în sistem”, consideră Alexandru Nastas, directorul Spitalului Raional Anenii Noi. 

„Prețurile sunt foarte și foarte impunătoare”, spune Veronica Țugulschi, șefa Unității Primiri Urgente a Spitalul „Sfântul Arhanghel Mihail”  

„Costul unei butelii de oxigen este de 150 de lei”, susține Serghei Mitrofan, inginer la Spitalul „Sfântul Arhanghel Mihail” 

„Avem datorii la compania care produce oxigen. Plătim și pentru arendă, iar astfel o butelie ne costă 180 de lei”, declară Alexandru Nastas, directorul Spitalului Raional Anenii Noi. 

Oxigenul salvează vieți 

„Noi vedem cum li se luminează fața când primesc oxigen. Oxigenul este viață pentru ei. În primul rând, ajută la salvarea vieții omului și, în al doilea rând, ne oferă timpul de aur pentru ca toate medicamentele să-și facă efectul. Ne doare că acești pacienți nu sunt monitorizați la domiciliu, nu li se ia saturația cu oxigen și atunci când ajung la spital, ei deja citesc în privirile noastre fenomenul de groază”, spune Veronica Țugulschi, de la Spitalul „Sfântul Arhanghel Mihail”, precizând că și concentratoarele de oxigen sunt salvatoare, doar că „acestea sunt mai mult pentru pacienții aflați în stare medie sau gravă, a căror saturație este minim 85. Dacă e mai mică, ele sunt slabe. Atunci când pacientului îi scade saturația mai jos de 85, el este conectat la sursă centralizată”.

„Odată ce filtrele nu s-au curățat, nu s-au schimbat la timp, gata, concentratorul nu produce concentrația necesară de oxigen. Respectiv, nu ajunge 90-93% la pacient, ci doar 70-80% și tot scade, în funcție de cât de mult sunt afectate”, explică  Constantin Pîntea, șeful Departamentului inginerie biomedicală al IMU. 

Veronica Țugulschi estimează că dacă spitalul nu ar fi beneficiat de o sursă centralizată, „avea să avem o mortalitate foarte mare. Terapia Intensivă depinde numai și numai de oxigenul centralizat”.  

În funcție de starea pacienților, ei sunt supuși ventilației mecanice non-invazive sau invazive. „E un chin peste măsură când îți vine aerul cu presiune mare și tu te îneci în el. Pacientul intră în panică și nu se sincronizează cu aparatul, noi nu avem ce face, trebuie să-l intubăm, altfel îl pierdem. Cât de tare ei se chinuie, ei nu mai pot, spun că noi vrem să murim, lăsați-ne să murim. O băbuță îmi spunea: „Fată hăi, eu din cauza ta nu mor”, povestește Veronica Țugulschi. 

Pacientul cu saturația ZERO  

„Am avut un pacient născut în 1972, ajuns la noi cu saturația zero. Până la 98 s-a ridicat în două zile, dar afectarea pulmonară era de 100%. A fost o formă fulminantă. Dacă nu era oxigenoterapia, acest bolnav nu ar fi supraviețuit”, explică Veronica Țugulschi, de la Spitalul „Sfântul Arhanghel Mihail”. 

Directorul Spitalului din Anenii Noi susține că „70-80% din reușita tratamentului de COVID este oxigenul”. 

„Oxigenul este vital în cazul pacienților cu COVID, problema lor principală fiind hipoxia, asociată afectării pulmonare. Bolnavii deseori ajung la noi cu oxigenare de 40, 50 sau 60%”, spune Ivan Cîvîrjic, medic anesteziolog-reanimatolog la IMU. 

„Deschiderea ferestrei nu mărește concentrația de oxigen în sânge, din păcate, aerisirea încăperii la fel”, completează Veronica Țugulschi, precizând că majoritatea  pacienților care ajung deja au pneumonii bilaterale și, din păcate, cel puțin 50% de plămâni afectați. Acești pacienți mai întâi trec pe la medicul de familie, apoi trec prin ambulanță. Când ajung la noi, îi abordăm ca pe pacienți de terapie intensivă. Febra în COVID nu-i pur și simplu așa, febra în COVID arde pulmonul în sensul direct al cuvântului. Nu trebuie de stat acasă și nu trebuie să ne orientăm doar după saturație, că are 96 – acum este 96, dar peste cinci minute poate fi 60. Atunci e târziu să intervenim, atunci deja intervin măsuri de reanimare care nu ne dau timp pentru nimic, de aceea eu rog foarte mult medicii de familie, echipele de ambulanță care primii ajung la acești pacienți, să-i aducă în staționar. Tratamentul la telefon nu este tratament”. 

„După COVID-19, vom avea ce trata încă foarte mulți ani”

„Pacienții sunt externați cu fibroză pulmonară extinsă. Majoritatea acestor  pacienți au nevoie de recuperare. Pacienții post-COVID mai departe necesită oxigen. La foarte mulți, peste șase luni, după o tomografie computerizată, vedem și boală bronsiectazică, scleroemfizem, sunt complicații urâte, cu care noi va trebui să luptăm foarte mulți ani”, afirmă Veronica Țugulschi, de la Spitalul „Sfântul Arhanghel Mihail”. O concluzie deloc încurajatoare.