„BIBLIOTECA DISCORDIEI”: Între „nu dorim să perturbăm activitatea” și „deja s-a găsit un spațiu nou predestinat Bibliotecii”
Statul, prin derogare de la lege, intenționează să ofere gratuit Mitropoliei Basarabiei blocul doi al Bibliotecii Naționale a R. Moldova, drept „un act de restabilire a echității istorice”. În timp ce reprezentanții Bibliotecii Naționale susțin că nu pot strămuta colecțiile de patrimoniu, iar reprezentanții Mitropoliei Basarabiei răspund că nu au de gând să perturbeze activitatea bibliotecii și vor folosi doar spațiile libere (la demisol), un deputat PAS, autorul inițiativei legislative, susține că s-a găsit deja un nou spațiu pentru reamplasarea Bibliotecii Naționale.
Clădirea fostului Seminar Teologic din Chișinău, care a fost naționalizată în perioada sovietică și în care în prezent se află blocul doi al Bibliotecii Naționale a R. Moldova, urmează să fie transmisă, cu titlu gratuit, din proprietatea publică a statului în proprietatea Mitropoliei Basarabiei din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fără drept de înstrăinare. Un proiect de lege în acest sens a fost înregistrat în Parlament, pe 6 martie, de un grup de deputați PAS. Inițiativa a stârnit un val de reacții în societate.
„Cea mai veche carte care se păstrează aici este tipărită în anul 1551”
ZdG a mers la blocul doi al Bibliotecii Naționale unde se află colecții speciale:
– colecția de carte veche și rară, ce cuprinde 30 de mii de exemplare;
– colecția audio, ce cuprinde peste 100 de mii de exemplare;
– Serviciul Arte, care include peste 330 de mii de exemplare;
– Muzeul cărții;
– Direcția cercetare și dezvoltare în biblioteconomie și științe ale informării, cu centrul național de formare a bibliotecarilor.
Veronica Cosovan este șefa secției „Carte veche și rară”. Aceasta ne povestește că aici se păstrează „cele mai vechi și prețioase cărți”, în condiții speciale.
„Cea mai veche carte care se păstrează aici este tipărită în anul 1551. Este vorba despre „Categoriile lui Aristotel”, tipărită la Veneția în limba greacă veche. Este o carte destul de bine conservată și păstrată. Pentru cărțile vechi, cele mai prețioase și valoroase, au fost create cutii speciale din hârtie neacidă, specială. Într-o astfel de cutie se păstrează cartea „Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir, tipărită în 1771 la Frankfurt și Leipzig. Deci, în Biblioteca Națională se găsesc și cărți care au făcut parte din prima bibliotecă deschisă la Chișinău”, enumeră Veronica Cosovan.
„Cărțile nu pot fi transferate în alt spațiu nici în trei luni de zile”
Aceasta spune că pentru păstrarea acestor cărți sunt create condiții speciale.
„Temperatura nu depășește limita de +18, +20 de grade și umiditatea, la fel, se păstrează în niște parametri tehnici stabiliți pentru aceste tipuri de cărți, în jur de 55-60% de umiditate. Biblioteca este dotată cu sistem antiincendiu pe bază de pulbere, anume pentru cărțile vechi și rare. Toate cărțile care se păstrează aici sunt uscate și nu au urme de mucegai, pentru că văzusem deja că se vehiculează pe platformele online că aceste cărți sunt mucegăite și deteriorate foarte tare, fapt care nu este adevărat. Cărțile sunt păstrate în condiții foarte bune”, accentuează șefa secției „Carte veche și rară”.
Veronica Cosovan precizează că „este inadmisibil ca aceste colecții să fie strămutate”.
„Tot acest patrimoniu trebuie să rămână aici, deoarece acest spațiu este dotat corespunzător. Cărțile nu pot fi transferate în alt spațiu nici în trei luni de zile. Ca să fie transferate în altă parte, acel spațiu trebuie să fie deja dotat corespunzător din punct de vedere tehnic cu toate caracteristicile speciale. Cartea veche nu o poți pune într-o cutie simplă de carton și să o transferi cu un camion, pentru că și o simplă vibrație poate avea un efect distrugător asupra acestor cărți, or noi vrem să le păstrăm și să le avem pentru mai multe generații, ca să le putem transmite lor. Chiar și prin lege, ele deja cad sub incidența Legii privind protejarea patrimoniului cultural mobil, deci aceste cărți trebuie tratate ca atare”, subliniază Veronica Cosovan.
Cosovan susține că a fost șocată când a auzit despre proiectul de lege cu privire la transmiterea clădirii blocului 2 al Bibiliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei.
„Am rămas stană de piatră și chiar m-am gândit – ce facem cu tot patrimoniul acesta? Care va fi soarta lui de mai departe? Aici mai au loc și ateliere de creație pentru copii. Zilnic vin de la 20 până la 100 de copii, fac un tur ghidat al cărții rare și tiparului, li se arată tăblițele de ceară, tăblițele de lut și chiar li se oferă șansa de a scrie cu pana de gâscă, așa cum se scria în Evul mediu. De asemenea, în bibliotecă mai funcționează și Centrul de formare profesională în biblioteconomie și știința informării, care formează bibliotecarii din toată țara.
Văzusem că Mitropolia Basarabiei zicea că noi vom putea folosi în continuare spațiile Bibliotecii, iar Mitropolia va folosi celelalte spații libere pentru a depozita fondul de carte al Mitropoliei Basarabiei. În acest spațiu lucrează peste 20 de persoane și toate spațiile sunt ocupate de către cartea de patrimoniu. Cel puțin noi aici nu am văzut spații libere”, precizează Veronica Cosovan.
„Și o să vrea Mitropolia Basarabiei să lucreze în subsol?”
În cadrul discuției intervine Elena Ivașco din cadrul secției acces general. „Spații libere nu sunt decât la demisol, unde se află încăperile tehnice. Atât. Și o să vrea Mitropolia Basarabiei să lucreze în subsol?”, se întreabă Elena Ivașco.
Potrivit Elenei, în anii 2000, biblioteca era vizitată zilnic de către 500-600 de cititori. Tot ea recunoaște că acum numărul vizitatorilor a scăzut până la 100, „dar aceasta e din cauza erei digitale”.
„Și de acum încolo, ce, noi nu mai existăm, nu mai trebuim?”, se întreabă Elena Ivașco.
ZdG a încercat să poarte o discuție și cu Elena Pintilie, directoarea Bibliotecii Naționale. Aflându-ne în biroul său la data de 13 martie, aceasta ne-a recomandat să venim a doua zi pentru o reacție. Reveniți la 14 martie, directoarea a refuzat să discute cu ZdG.
„Nu vă supărați pe mine, vă rog. Nu pot vorbi. Situația este mai complicată decât pare”, a accentuat Pintilie.
La 10 martie Mitropolia Basarabiei, printr-un comunicat, menționa că „Biblioteca Națională va putea folosi în continuare spațiile aflate în prezent la dispoziția ei, iar spațiile nefolosite vor avea un regim distinct și vor fi folosite pentru depozitarea fondului de carte al Mitropoliei Basarabiei”.
Așa cum ZdG a constatat că spațiile nefolosite de Biblioteca Națională sunt doar cele de la demisol, ZdG a revenit cu un apel către reprezentanții Mitropoliei Basarabiei.
ZdG: Singurele spații libere în blocul 2 al Bibliotecii Naționale sunt cele de la demisol, acolo va fi depozitat fondul de carte al Mitropoliei Basarabiei?
Părintele Arhidiacon Constantin Olariu: „La momentul în care se vor analiza toate aceste lucruri, se va decide asupra acestor spații. În momentul de față, nu știu și nu avem cunoștințe despre cum se va proceda. Noi acum vorbim pe marginea unei inițiative care a fost propusă. Dvs. abordați subiectul ca și cum noi deja suntem proprietari pe acel imobil. Se vor găsi soluții prin acorduri, conform legislației”, ne-a răspuns părintele.
Totodată, reprezentantul Mitropoliei Basarabiei a accentuat că nu există intenție de a perturba activitatea Bibliotecii Naționale.
„Biblioteca se mută într-un spațiu adecvat, modern, digitalizat”
Poziția Mitropoliei Basarabiei diferă însă de declarațiile făcute de către deputatul Virgiliu Pâslariuc, unul dintre autorii proiectului de lege cu privire la transmiterea blocului 2 al Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei, cu titlul gratuit. Acesta susține că pentru patrimoniul Bibliotecii Naționale deja s-a găsit un alt spațiu.
„Deja s-a găsit un spațiu predestinat Bibliotecii. Noi am găsit mai demult, însă acum am mobilizat fonduri și este deja în derulare procesul de asigurare a condițiilor în ea (în clădire, n.r.) și se finalizează acest proces, cu rectificări bugetare. Nu vă pot spune exact unde se va afla această nouă clădire, pentru că sunt mai multe proiecte la Minister și anume Ministerul trebuie să dea aviz. Nimic nu se întâmplă până când nu avem garanție că va trece Biblioteca. Plus la asta, Mitropolia a spus că este gata să aștepte atât timp cât vor fi finalizate lucrările”, a precizat deputatul.
„Noi explicăm foarte clar că Biblioteca se mută într-un spațiu adecvat, modern, digitalizat”, susține Pâslariuc.
Virgiliu Pâslariuc a specificat că inițiativa de a transmite blocul 2 al Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei nu a avut la bază legea retrocedării, ci mai degrabă este „un gest de recunoștință către Biserica Ortodoxă Română”.
„Noi nu avem legea retrocedării, fiindcă s-a încercat în spațiul public să se inducă ideea că este o retrocedare, nu este așa. Da, într-adevăr, această clădire a fost în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică, dar iarăși, nu acesta a fost motivul. A fost un gest de recunoștință pentru Biserica Ortodoxă și pentru ceea ce face Mitropolia Basarabiei. Noi vedem că are o misiune foarte puternică, inclusiv și socială. Au proiecte de sprijin social, de aceea, această clădirea le-ar ajuta să continue aceste activități și plus la aceasta ne asigurăm, din partea statului român, că această clădire va fi restaurată, păstrându-i aspectul inițial, ceea ce este foarte important”, a precizat Pâslariuc.
„Era cartierul Mitropoliei Basarabiei și Hotinului”
Ion Ștefăniță, expert în managementul patrimoniului cultural istoric, reconstituie istoricul acestei clădiri.
„În acest perimetru în care astăzi este clădirea Guvernului, era Mitropolia Basarabiei și Hotinului, construită în 1812-1813, odată cu Clădirea Seminarului Teologic care era la colț (blocul 2 al Bibliotecii Naționale, în prezent). La sfârșitul sec.XIX această clădire era într-o stare avansată de degradare, respectiv, reprezentanța Mitropoliei a decis să construiască o altă clădire pentru Seminarul teologic. Deci, suntem în fața proiectului 2 al Seminarului Teologic, care a fost construit în anii ‘90, sec XIX. Construcția a fost finalizată la 1902. Lucrările au fost recepționate de arhitectul orașului – Sirosințchi, respectiv, sub penița arhitectului Ilkașov din Sankt Petersburg, a fost ridicată această clădire. În spiritul locului, a Chișinăului, așa cum a fost proiectat perimetrul urban dintre strada Seminarului, strada Pușkin, Alexandrovskaia și strada Kiev – actualmente strada Bănulescu – Bodoni, Pușkin, bulevardul Ștefan cel Mare și str. 31 august, era cartierul Mitropoliei Basarabiei”, explică Ștefăniță.
„Astăzi, clădirea are doi proprietari – Universitatea Tehnică, este aripa din spate a clădirii, iar în cea din față este gestionat deja blocul 2 al Bibliotecii Naționale a R. Moldova – fondul de carte rară care se păstrează iată în acest spațiu. Este monument istoric și de arhitectură de categorie locală, inclus în Registrul municipal al Monumentelor, deci are statut de protecție”, precizează el.
„Nimeni nu este veșnic”
Ștefăniță susține că încă în 2010 a semnalat despre problemele existente în cadrul acestui edificiu și consideră că „prin schimbarea proprietarului se soluționează fisurile cu care se confruntă edificiul”.
„Pe linia istoriei, pe linia timpului, proprietarii mereu s-au schimbat. Nimeni nu este veșnic. Spiritul locului s-a schimbat, inclusiv și proprietarii. De asta, personal, eu nu sunt împotriva transmiterii, pentru că este importantă buna întreținere a monumentului. Noul proprietar, noul administrator să fie cu atitudine responsabilă față de acest obiectiv, să păstreze toate normele de conservare preventivă și măcar o dată la 10 ani să prevadă câte un proiect de restaurare. Încă în 2010, când eram la Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, am semnalat că sunt fisuri de verticală și respectiv, clădirea ar avea nevoie de un proiect de consolidare, de restaurare și acest lucru trebuie să îl facă statul R. Moldova. În cazul în care statul nu are această posibilitate, să o facă cel care o va prelua în gestionare, adică noul proprietar, dar eu sper că acest monument va cunoaște o istorie fericită și să ajungă în sec. XXI, XXII ca o moștenire culturală, ca o identitate și memorie urbană”, mai specifică Ion Ștefăniță.
„Cel mai probabil, va fi transformată în bloc administrativ, noi nu vom mai avea acces la clădire”
La câteva zile după ce proiectul de lege a fost înregistrat în Parlament, Asociația Bibliotecarilor din R. Moldova a inițiat o petiție în sprijinul Bibliotecii Naționale a R. Moldova. Până miercuri, 15 martie, petiția a adunat peste două mii de semnături. Una dintre semnatare este și Aneta Dabija, cofondatoarea Asociației Obștești „Salvăm Chișinăul”. Dabija precizează că semnarea acestei petiții semnifică atât sprijinul pentru activitatea Bibliotecii Naționale, cât și dorința „ca oamenii de rând să se poată bucura de acest monument istoric”.
„Petiția a pornit în sprijinul bibliotecii și împotriva faptului că sunt încălcate mai multe legi. Este important să păstrăm clădirea istorică a Bibliotecii Naționale ca bun al statului nostru. În momentul în care ea trece în proprietatea altei entități și în special, care cel mai probabil va fi transformată în bloc administrativ, noi nu vom mai avea acces la clădire. Iar asta este un lucru regretabil, pentru că face parte din principiile internaționale cu privire la monumentele istorice, că noi ca oameni, ca cetățeni, avem dreptul să utilizăm aceste bunuri.
Mai mult, în timp, aceste bunuri pot deveni locuri foarte atractive, pot fi incluse din nou în circuitul social, urban, chiar și economic al unui oraș. Din momentul în care clădirea va deveni un simplu bun administrativ al unei entități, noi nu vom mai avea posibilitatea aceasta. Așa cum am scris și în petiție, de mai mult timp se discută despre crearea unui cartier cultural în zona străzii 31 August, mai ales că noi avem aici mai multe instituții culturale – Muzeul de Arte, Muzeul de Istorie, Artcor. Este o zonă perfectă pentru a crea un cartier cultural și iată că clădirile Bibliotecii Naționale ar putea fi parte a acestui cartier, mai ales că ele deja au această funcție socială. Din momentul în care această clădire nu va mai fi un bun public, noi nu vom mai avea această posibilitate”, explică Dabija.
„Avem multe exemple în Polonia, în Țările Baltice, în care clădirile istorice au fost transformate în bunuri cu adevărat atractive pentru oameni. Este păcat, pentru că noi nu avem atât de multe bunuri culturale ca să putem renunța atât de ușor la ele. Eu înțeleg într-un fel oarecare această decizie, însă cred că putea fi găsită o altă soluție. Este un bun istoric prea important pentru societatea noastră și este important ca noi să-l utilizăm. Din acest considerent credem că ar trebuie să fie al nostru”, a precizat Aneta Dabija.
