7 aprilie 2009 – o zi care nu trebuie uitată. Spot Amnesty International Moldova la 16 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009
Pe 7 aprilie 2009, mii de tineri au ieșit în stradă la Chișinău pentru a-și exprima nemulțumirea față de alegerile parlamentare, pe care le considerau fraudate. Protestul a început pașnic, dar a degenerat rapid în violențe. Clădirile Parlamentului și Președinției au fost vandalizate, iar reacția autorităților a fost brutală. Ce a urmat în acea noapte și în zilele următoare a fost un atac grav asupra drepturilor omului, se spune într-un spot video publicat de Amnesty International Moldova la 16 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009.
Contextul protestului
Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 au fost contestate de opoziție și de o mare parte a societății. Mulți tineri au simțit că vocea lor nu contează, că votul le-a fost furat. A doua zi, rețelele sociale au devenit principalul mijloc prin care s-a organizat protestul. Pe 6 aprilie, mii de oameni s-au adunat în Piața Marii Adunări Naționale. Pe 7 aprilie, numărul protestatarilor a crescut, iar mulțimea s-a îndreptat spre Parlament și Președinție.
De la protest la represiune
Inițial, protestul a fost pașnic. Tinerii au scandat pentru democrație, împotriva corupției și pentru un viitor european al Moldovei. Dar, în jurul prânzului, situația a escaladat. O parte dintre manifestanți au început să arunce cu pietre și să forțeze intrarea în instituțiile statului. Forțele de ordine au fost depășite, iar sediile Parlamentului și Președinției au fost incendiate și vandalizate.
Autoritățile au reacționat haotic. În loc să identifice și să izoleze elementele violente, forțele de ordine au început o represiune în masă, îndreptată împotriva tinerilor.
Abuzurile și încălcările drepturilor omului
În noaptea de 7 spre 8 aprilie, sute de tineri au fost arestați arbitrar pe străzi, în cafenele, în căminele studențești. Au fost duși în comisariate de poliție și izolați de familii și avocați. Mulți dintre ei au fost bătuți, umiliți și torturați. Mărturiile victimelor descriu scene de o cruzime șocantă: lovituri cu bastoanele, privare de apă și hrană, amenințări cu moartea. Unii au fost forțați să semneze declarații false.
Oficial, Valeriu Boboc e singurul tânăr ucis la 7 aprilie 2009. El a murit în urma bătăilor aplicate de poliție. Familia lui a aflat adevărul abia după ce corpul neînsuflețit a fost exhumat și s-a demonstrat că avea coastele rupte și urme clare de tortură.
Justiția și lecțiile neînvățate
Au trecut mai bine de 16 ani de la acea noapte. Deși unele victime au primit despăgubiri conform deciziilor CEDO, majoritatea polițiștilor implicați au rămas nepedepsiți. Cazurile de tortură și tratamente inumane nu au fost pe deplin elucidate.
7 aprilie 2009 ne-a arătat cât de fragile pot fi drepturile omului atunci când statul abuzează de putere. Libertatea de exprimare, dreptul la protest, dreptul la un proces echitabil – toate au fost călcate în picioare în acele zile. De aceea, este esențial să nu uităm și să cerem justiție.
Această zi nu trebuie să fie doar o pagină de istorie, ci un avertisment. Atunci când tăcem în fața abuzurilor, ele se pot repeta. Amintindu-ne de 7 aprilie 2009, ne amintim cât de important este să apărăm drepturile fundamentale și să nu lăsăm ca astfel de tragedii să se repete.
