Trăind de gardă Deținut transgender – dublu condamnat în închisoare de către „oamenii cu epoleți”

Ne-a contactat la redacție acum câteva săptămâni. Era proaspăt eliberat din Penitenciarul nr. 6 de la Soroca. Ne-a vorbit emoționat că nu regretă condamnarea sa, deoarece se consideră vinovat de cele comise la o beție acum patru ani, dar că, ajungând în libertate, ar vrea să încerce, eventual, să facă dreptate pentru alți deținuți care, având același statut ca și el, ar putea ajunge în detenție în instituțiile sistemului penitenciar din R. Moldova. Despre sine spune că de la naștere e „și femeie, și bărbat”, iar acest fapt i-ar fi transformat în coșmar cei patru ani de închisoare. Fostul deținut spune că, sub pretextul că astfel i-ar fi garantată securitatea și integritatea fizică, în cei patru ani a fost deținut în condiții greu de suportat –  singur, în celule antisanitare, în care șobolanii erau la ei acasă. 

„Nu s-a gândit niciunul că eu nu mi-am făcut operație pentru că n-aveam ce face cu banii. Eu am fost nevoit. Nevoit am fost”

De pe când era în penitenciar, a scris zeci de scrisori în adresa unor instituții responsabile cum sunt  Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) și Ministerul Justiției (MJ) sau unor instanțe judiciare, invocând că viața unei persoane transgender, atunci când ajunge într-un penitenciar, devine una insuportabilă. „Și nu e vorba de atitudinea altor deținuți, ci de comportamentul «persoanelor cu epoleți». Prin atitudinea lor față de mine, parcă m-au condamnat a doua oară”, spune Igor Brumarețchi, precizând că acesta e numele lui oficial astăzi, chiar dacă, în urmă cu 52 de ani, se născuse de genul feminin. „Nu s-a gândit niciunul că eu nu mi-am făcut operație pentru că n-aveam ce face cu banii. Eu am fost nevoit. Nevoit am fost. Că așa era starea mea de sănătate”, explică Igor transformarea sa, despre care spune că a fost neînțeleasă sau chiar blamată de către „oamenii cu epoleți”, adică de către angajații penitenciarelor.

„Au trebuit să lucreze, nu să râdă… Nu s-a gândit niciunul, măi, ia stai, dar, Doamne ferește, să am eu un copil, ori să am un frate, o soră cu așa ceva și alții să râdă de ei”, punctează fostul deținut, indignat că de-a lungul celor patru ani de detenție, a fost închis într-un izolator disciplinar, unde, potrivit regulamentelor, sunt izolați pe o perioadă scurtă de timp cei care comit infracțiuni în penitenciar.

„Așa și nu am înțeles de ce, dacă e așa cum spuneau, că vor să-mi garanteze securitatea, nu m-au deținut în sectorul nr. 12, care e special pentru deținuții care trebuie protejați de posibile abuzuri?” –  se întreabă Igor, relatând că a tot scris petiții, cereri, explicând că vrea condiții umane de detenție, că ar vrea să muncească, acest drept nefiindu-i interzis prin vreo decizie judiciară, a tot insistat să ajungă în audiență la directorul penitenciarului, dar – fără succes. „Chiar dacă scrii la administrație, nimic nu se hotărăște. Ori trebuie să-ți tai venele, ori trebuie să intri în greva foamei – doar așa poți ajunge să te plângi administrației”, explică fostul deținut, amintind cum chiar el a recurs la o astfel de metodă extremă atunci când guzganii îi invadaseră celula. „Cum m-au văzut însângerat, imediat au vrut să afle ce s-a întâmplat”, spune Igor Brumarețchi.

Cronica discriminării, povestită de victimă

„Eu nu știu exact cum se cheamă tot ce s-a întâmplat cu mine în închisoare. Discriminare? Batjocură? Dar aș vrea să aflu și am de gând să-mi caut dreptate în instanțele din R. Moldova, dar și în cele europene”, spune Igor, aducând în atenție câteva situații care i-au provocat suferință chiar din ziua în care a ajuns în custodia sistemului penitenciar. 

„Prima dată, când mi-au făcut percheziții la lucrurile mele, eram într-o cămeruță. Erau medici, erau «domni cu epoleți». Toți știau că eu sunt de două genuri – masculin și feminin. Și doamna doctor a zis să-mi dau pantalonii în jos – «să vedem». I-am dat… Iar ea mi-a aruncat în față: «Fuuu, apoi eu nu mai mănânc azi.» Vă închipuiți cum îmi era mie pe suflet după aceste vorbe?
Al doilea caz, când trebuia să mă duc în cabinetul medical… Către toți au strigat: «Brumarețchi, mergi la ginecolog», dar puteau să spună că sunt chemat la medic. Cum mi-a fost când toți condamnații au început să râdă? Râdeau și râdeau.

Au fost și situații în care îmi deschideau ușa la baie, tot cei «cu epoleți». 

Altă dată, la apel, dimineața, unul, tot «cu epoleți», de la spate, îmi zice: «Noroc, Natașa.» Și toți condamnații iarăși au râs, dar râsul lor era cauzat de vorbele «oamenilor cu epoleți» și asta e jignitor”.

Despre episodul legat de invazia guzganilor în celula sa spune că, în afară de frica pe care o avea de aceste rozătoare, a fost stresat și neplăcut surprins de nepăsarea angajaților pe care i-a sesizat despre această problemă și tot au amânat să intervină, guzganii continuând să intre în celulă prin gaura de la WC.  

Răspunsul ANP:  „A fost deținut de unul singur, fără a-i fi lezate careva drepturi”

La solicitarea ZdG, ANP a răspuns afirmând că „Igor Brumarețchi a beneficiat de tratament bazat pe principiul egalității, fără a fi înregistrate devieri de la actele normative care reglementează activitatea Sistemului Penitenciar.” În răspunsul expediat de ANP în adresa ZdG se mai spune că „în penitenciarele în care s-a deținut, numitul a avut acces la toate activitățile disponibile din cadrul instituției, fiind inclus în programe corecționale de schimbare comportamentală indicate în planul individual de resocializare, cât și în activitățile ocupaționale a timpului liber (frecventarea bibliotecii, frecventarea bisericii instituției, acces conform graficului în sala de sport) conform cererii. Totodată, Igor Brumarețchi, la solicitarea sa în scris, pe perioada detenției a fost deținut de unul singur, fără a-i fi lezate careva drepturi. Suplimentar, vă informăm că numitului i-au fost acordate/create condiții materiale de deținere care corespund standardelor de întreținere a condamnaților, fiind respectate normele obligatorii, astfel încât detenția să nu-i creeze stări emoționale negative. La întrebările ce fac referire la cazurile de discriminare față de numit, vă relatăm că acestea nu și-au găsit confirmarea.” 

ZdG a sesizat Avocatul Poporului și Centrul de Informații „GENDERDOC-M” cu privire la cele  relatate de Igor Brumarețchi, urmând să revenim cu informații despre acțiunile întreprinse de aceste instituții.

În loc de P.S.

A fost eliberat acum o lună. Când a revenit, a găsit casa devastată de hoți și câinele mort. Nu a stat fără treabă nici o singură zi. Muncește ocazional peste tot unde e nevoie de brațe de muncă. Sigur că și-ar dori un loc de muncă stabil, mai ales că, deși nu are studii, are experiență de muncă în construcții, în agricultură, dar și la îngrijirea bolnavilor. Chiar și așa, își vede viitorul incert: „Mai departe în viață? Nu știu, cum m-a ajuta Domnul. Vreau ca ANP să răspundă pentru toate. Pentru ce ei acoperă asta? Te deții cu totul altfel, dar ei scriu de parcă te deții în aur.”
— Dacă societatea ar fi avut altfel de atitudine față de persoanele ca dvs., dacă din adolescență, din copilărie, ați fi beneficiat de asistență, de consiliere psihologică, credeți că ați fi putut evita comiterea acelei crime? 

— Cred că se putea ca să mă oprească. Că n-au văzut că eu, crescând fără părinți, am început a face o greșeală, două, nu și-au zis: „Ia stați oleacă”. Puteau să mai ia, să zică: „Hai, poate, la un centru de reabilitate, poate trebuie un tratament ceva…”