Tânăr care trăiește cu HIV: „Cred că noi n-am avut informația despre HIV și n-am fost educați corespunzător”

În ultimii 10 ani, de la 500 la aproape 1000 de noi infecții cu HIV au fost detectate anual în R. Moldova. În aproape 90% din aceste cazuri, HIV se transmite în cazul sexului neprotejat dintre un bărbat și o femeie. În cele 10% din cazurile rămase, HIV se transmite prin reutilizarea seringilor și acelor în cazul drogurilor injectabile, în caz de sex neprotejat între bărbați, în caz de furnizare de servicii sexuale fără utilizarea prezervativului, cu transmiterea de la mamă la copil în timpul nașterii necorespunzătoare sau alăptării, precum și în alte situații. Octavian (prenume schimbat) este un tânăr de 20 de ani și face parte din statistică – el e unul dintre cele 10%. 

Înalt, zvelt, cu trăsături fine, părul aspru, tuns scurt. Octavian vorbește frumos, alege cuvintele cu grijă – vrea să se facă înțeles, mai ales că subiectul discuției noastre nu este unul banal. Octavian povestește despre cum s-a infectat cu HIV, acum un an.

Tânărul nu prea înțelege cum s-a întâmplat. Era pe PrEP, lua pastila responsabil. „Trebuie să iei o pastilă înainte de contact sexual, a doua și a treia zi. Presupun că am ratat una din pastile, nu am luat corect. Când am dat testul la HIV, o fac cu regularitate, am rămas fără cuvinte. Pentru mine, HIV era cel mai strașnic ce mi se putea întâmpla”.

„Trebuie să trăiesc cu asta”

I-a trebuit timp până și-a acceptat statutul. Șocul inițial a fost mare, cu atât mai mult că era sigur că este responsabil de sănătatea sa sexuală și, respectiv, protejat. Pentru confirmarea statutului său pozitiv, după testul rapid, trebuia să meargă la Spitalul de Dermatologie și Maladii Comunicabile (SDMC), unde se fac testele de laborator. „Până a merge la SDMC , la o distanță de două zile de la testul rapid, mă gândeam non-stop că poate a fost un rezultat greșit, poate, de data asta, va fi unul negativ. Nu puteam dormi.” În așteptarea rezultatelor de la laborator, Octavian, după spusele lui, „tremura de frică” – se temea, în primul rând, să nu se afle, să nu ajungă la familie. 

Tânărul a fost susținut și moral, și informațional pe parcursul diagnosticării de angajații Centrului de Informații GENDERDOC-M și ai SDMC – toți îi repetau că statutul HIV pozitiv nu este o sentință, dacă iei tratamentul responsabil și că azi, viața unei persoane care trăiește cu HIV, nu se deosebește de viața unei persoane neinfectate.

Cu toate acestea, „prima luna a fost foarte grea”. „Nu-mi ieșea din cap. Căutam informații pe net, mă întrebam cine ar putea fi persoana care m-a infectat, deși medicul îmi spunea că cel mai important acum nu este cine te-a infectat, ci faptul că trebuie să trăiesc cu asta.”

„De ce eu?”

A trecut prin mai multe etape până și-a acceptat statutul. Chiar dacă a început să-și administreze conștiincios tratamentul, frământările interioare nu s-au oprit. Se întreba obsesiv cum i s-a putut întâmpla una ca asta, de ce anume lui i s-a întâmplat, căuta informații despre cum ar putea să se trateze complet etc. Din tot ce a citit, a înțeles că nu există un tratament definitiv împotriva HIV și că va trebui să-și bea pastilele de-a lungul întregii vieți.

„Nu cred că lumea mă va accepta”

Despre statutul lui pozitiv știu doar câțiva oameni, numărați pe degetele de la o mână. Familia nu știe. Și nici prietenii. Octavian crede că va trăi cu acest secret toată viața sa. Tânărul nu simte că va fi vreodată pregătit să se destăinuie despre statutul său. „Nu cred că lumea mă va accepta”. 

„Eu cred că noi n-am avut informația despre HIV și n-am fost educați corespunzător. Din copilărie, mi-a rămas în cap atitudinea negativă pe care o aveau consătenii față de o persoană din sat care trăia cu HIV. Acesta este cel mai important motiv de ce nu vreau să spun.” 

„E nevoie de studiat mai multe la școală”

Octavian e de părere că societatea noastră nu este gata să accepte și să aibă un comportament adecvat față de persoanele care trăiesc cu HIV și, în general, față de cei care au boli cu transmitere sexuală. Altă frică mare a lui este ca informația despre statutul său ar putea ajunge la medicul de familie din localitatea natală. Ar înceta să mai meargă la părinți și ar bloca toate rețelele sociale, dacă temerile sale se vor adeveri.

L-am întrebat pe Octavian, cum crede, în opinia lui, ce trebuie de făcut ca atitudinea societății față de persoanele care trăiesc cu HIV să se schimbe, ca acestea să nu-și mai petreacă viața în frica de a fi demascați. 

„E nevoie de studiat mai multe la școală. Când eram elev, am avut câteva teme în manualul de biologie, dar treceam de ele. Toată clasa râdea, profesoara nu avea curajul să ne vorbească. Nu vorbeam nici acasă. Eram foarte rușinos, n-am atins absolut niciodată cu mama tema educației sexuale. Mi-ar fi rușine să vorbesc cu mama despre sex, deși înțeleg că e o problemă. Cred că dacă aș fi avut de mic mai multă informație, ar fi fost altfel”.

În prezent, în R. Moldova sunt aproximativ 15.000 de persoane care trăiesc cu HIV. Aproximativ jumătate dintre aceste persoane nu știu că au HIV. Din această cauză, ei nu iau medicamentele necesare și pot transmite HIV altor persoane, cel mai adesea în timpul sexului neprotejat.

Transmiterea HIV poate fi prevenită folosind PrEP. Numeroase studii arată că utilizarea corectă a PrEP protejează împotriva HIV cu 99%. Abrevierea „PrEP” este derivată din limba engleză “pre-exposure prophylaxis”, care înseamnă „profilaxie pre-expunere”. Cuvântul „pre-expunere” înseamnă că această metodă se aplică în avans, în prealabil, înainte de contactul cu HIV, adică până la riscul infecției cu HIV. PrEP este o nouă abordare revoluționară a profilaxiei HIV care previne înmulțirea virusului, iar acei viruși care pot pătrunde în corpul nostru sunt eliminați rapid. Pentru a obține această protecție, persoanele HIV-negative iau zilnic câte o pastilă care conține tenofovir și emtricitabină. În 2015, combinația tenofovir-emtricitabina a fost aprobată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru profilaxia pre-expunere a HIV și este recomandată persoanelor cu risc de infecție cu HIV. PrEP se oferă gratuit în orice instituție medicală din țară, inclusiv la Centrul de Informații GENDERDOC-M.

* Acest material a fost elaborat de Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”