„Ştim că ne veghezi. Vom respira noi şi pentru tine”. Scrisoarea emoționantă a unor copii care și-au pierdut mama – asistentă medicală, în lupta cu COVID-19
În R. Moldova, primul deces al unui cadru medical, în urma complicațiilor de la COVID-19, a fost înregistrat pe 27 martie 2020. În total, până acum, peste 100 de medici și lucrători medicali și-au pierdut viața în lupta cu coronavirusul. Altfel, dincolo de cifrele pe care le auzim periodic, se află oameni de toate vârstele, care au rămas fără cei dragi alături.
Publicăm astăzi scrisoarea a trei copii care și-au pierdut mama în luna mai, 2020. Mama lor se numea Snejana Poștaru, avea 41 de ani și activa în secția Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Raional Cahul. Scrisoarea este semnată de sora mai mare Cezarina Poștaru, care acum îi are în grijă pe sora și fratele său mai mici.
„Sper că scrisoarea noastră te găseşte bine, fiindcă noi chiar nu suntem deloc bine. Nu ştim cum să facem faţă pierderii tale. Nu ştim cum să vindecăm o rană care nu se vede. Nu ştim cum să fim „noi” fără tine. Nici nu ne-am putut imagina cât de pustie va fi lumea fără tine. După ce tu ai plecat, noi am rămas singuri, izolați şi triști.
Nu putem face nimic altceva decât să ne gândim la viaţa noastră. Ni se spune că trebuie să te lasăm în pace, dar asta nu se va întâmpla niciodată. Nu putem şi nu vrem să renunţăm la tine.
Ne gândim întruna că n-o să-ţi mai auzim vocea spunându-ne „Bună dimineaţa”, că n-o să-ţi mai vedem cana lângă ale noastre, că n-o să-ţi mai vedem haina pe scaun. Ne gândim întruna că acum nimeni nu va mai observa cum ne roadem unghiile când suntem stresați şi cum nu auzim nimic când suntem concentrați.
N-am ştiut niciodată că suntem capabili să iubim atât de profund, atât de absolut şi atât de tare. Nu-ţi putem mulţumi îndeajuns că ne-ai făcut să realizăm cât de capabili suntem, dar, sinceri să fim, n-o să putem umple niciodată vidul creat de moartea ta. Locul pe care tu l-ai avut în viaţa noastră e acum pustiu şi ne-ai lăsat cu o inimă frântă în mii de bucăţi. Nimeni nu poate înţelege cât de mult ne iubeam, câte planuri şi visuri aveam. Nimeni nu poate umple golul din sufletul nostru, fiindcă nimeni altcineva nu va putea înţelege chestiile mărunte pe care tu le înţelegeai fără să ţi le spunem. Şi nimeni nu merită să ocupe acel loc, fiindcă nimeni nu e… TU.
Nu vom înceta niciodată să te iubim, să ne fie dor de tine şi să te vrem înapoi. Te vom căuta în fiecare curcubeu şi-n fiecare stea de pe cerul nopţii. Ştim că ne veghezi şi vom respira noi şi pentru tine. Vei fi mereu cea mai frumoasă parte din noi şi vom preţui până la moarte viaţa pe care am trăit-o împreună.
Sper ca, atunci când şi viaţa noastră se va termina, tu să fii ultima noastră imagine pe care o vedem pe acest tărâm şi tot tu să fii primul suflet care ne întâmpină dincolo”.
