Sondaj PAȘTELE: între acasă și departe de casă
Paștele este sărbătoarea care adună familii, prieteni, rude în jurul cozonacului sfințit și a ouălor încondeiate. Lumina Învierii este împărțită generos celor dragi, iar gândurile noastre se îndreaptă spre Pace, Sănătate, Dragoste, Viitor. În ajunul acestei sărbători sfinte ne-am gândit la cei plecați, la reprezentanții diasporei noastre și i-am întrebat:
Cum e Paștele între acasă și departe de casă?
Pavel Guțu, artist plastic, Italia
În Italia, sărbătoarea de Paște pentru familii și în special pentru oamenii vârstnici, poartă un profund accent religios, cu slujbe în biserici, frecventarea cărora e considerată în conștiința comunitară aproape obligatorie. Din acest motiv, în Italia, majoritatea normelor morale religioase au devenit și laice. Principalul subiect de Paște îl constituie împodobirea scenelor de PRESEPE (Nașterea lui Isus) acasă, dar și în locuri publice, în centrul tuturor localităților. Toate locurile publice sunt luminate cu lumânări tradiționale și electrice, până la Befana, care coincide cu Paștele Ortodox… La amenajările decorative participă și primăriile, sectorul Cultură și Turism. În zona Valtellina, situată la Est de Lago di Como, la frontieră cu Elveția, acolo unde stau și eu, basarabenii merg la Biserica din Sondrio – capitala provinciei, care ierarhic este a Rusiei, în care slujește preotul ucrainean, Oleg și unde se fac slujbe, la fel ca și în bisericile Patriarhiei ucrainene. Cei care sunt mai aproape de bisericile românești din Lecco sau Val Camonica, merg acolo, însă tendința generală a basarabenilor mai este cea care se aseamănă cu o rătăcire prin timp și prin tradiții – mai preferă bisericile rusești…
Ala Tocarciuc, expertă în sănătate, Elveția
Recent, am fost la o întâlnire cu diaspora din Elveția. Am discutat cu mai mulți tineri care au început de la zero afaceri aici și care spun ferm că nu vor mai reveni în Moldova. Doar poate că la Paște sau în vacanță. Eu încă nu spun așa, pentru că sunt la altă etapă a vieții. Doresc să pot reveni acasă nu doar de Paște, pentru că, ori de câte ori revin, simt o căldură, o afecțiune puternică pentru cei dragi, un sentiment de siguranță și protecție pe care doar ACASĂ pot să îl am. Pe de altă parte, revenirea acasă de Paște îmi aduce și sentimente de nostalgie, de melancolie. Sunt sentimente colorate. Nu reușesc să ajung în acest an acasă de Paște. Dar amenajez aici unde sunt, cu elemente tradiționale și cu liniște în Suflet. Se spune că Paștele pentru fiecare om este acolo unde este el. Lumina din noi contează și mesajul pe care îl purtăm în suflet e important. Dacă eram acasă, coceam pască și cozonac, mergeam la Biserică în noaptea Învierii. Lumina din noaptea Învierii îmi dă speranță mie și oamenilor din jurul meu. Și această lumină are acum o importanță dublă, pentru că trecem prin timpuri complicate. Dacă eram acasă, dimineața am fi mâncat sfințit, am fi spălat obrajii cu ou roșu și am fi avut în familie competiție cu ouă. Anul acesta vom face totul de la distanță. Dar, până la urmă, cred că este foarte important să păstrăm conexiunile umane cu cei de acasă. Le doresc din suflet tuturor să se unească pentru lucruri frumoase. Asta va aduce mai multe beneficii decât dezbinările. Și dacă biserica poate uni oamenii la fapte bune, cred că trebuie să ne bucurăm de aceste oportunități și să le aplicăm cu bună credință.
Natalia Scobioală, Italia
Vorbesc acum despre Paștele de acasă, eu fiind departe de casă. Întotdeauna pentru mine Paștele a fost cea mai importantă sărbătoare. De mic copil așteptam cu nerăbdare Lumina Învierii. Această sărbătoare mi se asociază cu acea curățenie generală în casă, în ogradă și la mormintele celor dragi. Ouă roșii, cozonac, răcituri – toate au o încărcătură emoțională aparte. De trei ani de când sunt în Italia, sunt și anii în care nu am fost prezentă acasă de sărbători. Pentru mine Paștele e despre pomenirea celor morți și despre „Hristos a inviat” adresat tuturor, despre ciocnirea ouălor roșii, despre pasca sfințită și despre întâlnirile cu rudele, prietenii, cunoscuții. Paștele, probabil, este singura sărbătoare care adună moldovenii de prin toate colțurile lumii și îi aduce acasă. Pentru mine e sărbătoarea care unește oamenii. Mi-e dor de Paștele de acasă…
