Profilul unei persoane din R. Moldova care trăiește în sărăcie: locuiește într-o localitate rurală, nu are studii și muncește în sectorul agricol
Mai mult de un sfert din populația R. Moldova trăiește în sărăcie absolută și nu-și poate asigura necesitățile minime de bază, iar peste 10% din populație trăiește în sărăcie extremă anunță Biroul Național de Statistică (BNS). Potrivit datelor prezentate pentru anul 2019, majoritatea persoanelor care trăiesc în sărăcie locuiesc în mediul rural, au vârsta de peste 60 de ani sau au o gospodărie cu trei și mai mulți copii, nu au studii, sunt pensionari sau lucrează în sectorul agricol.
În anul 2019, persoanele care au trăit în sărăcie absolută au avut mijloace financiare mai mici decât pragul stabilit al sărăciei absolute, care a constituit în medie pe lună pe o persoană 2095,1 de lei.
În sărăcie extremă au trăit peste 10% din populație, care a dispus de mijloace financiare mai mici decât pragul sărăciei extreme stabilit de 1689,7 de lei pe lună pe o persoană.
Populația rurală este expusă unui risc de sărăcie mult mai mare
Potrivit BNS, populația rurală este expusă unui risc de sărăcie mult mai mare comparativ cu populația din mediul urban. Rata sărăciei în anul 2019 în mediul rural a constituit 34,5% față de 11,2% în mediul urban. Nivelul sărăciei este mult mai mare în regiunea de Sud și constituie peste 40%, în timp ce în municipiul Chișinău acesta depășește cifra de 4%.
Cele mai scăzute rate ale sărăciei s-au înregistrat la gospodăriile formate dintr-un singur membru în vârstă de până la 60 ani și la gospodăriile formate din cuplu familial fără copii cu capul gospodăriei în vârstă de până la 60 ani.
Cea mai ridicată rată s-a înregistrat la gospodăriile formate dintr-un singur membru în vârstă de 60 de ani și peste, precum și la gospodăriile cu trei sau mai mulți copii. Rata sărăciei în gospodăriile monoparentale este mai mare decât în rândul cuplurilor cu copii, dar numărul de observații este relativ mic, astfel încât estimările ar trebui tratate cu precauție, anunță BNS.
Fiecare nivel de educație în plus al capului gospodăriei înseamnă o scădere a ratei sărăciei
Probabilitatea de a fi sărac este mai mică în cazul gospodăriilor cu un nivel mai înalt de instruire al principalului întreținător, menționează BNS. Fiecare nivel de educație în plus al capului gospodăriei înseamnă o scădere a ratei sărăciei, de la 78,3% pentru gospodăriile unde capul gospodăriei are studii primare sau nu are studii, până la 4,6% în cazul gospodăriilor unde capul gospodăriei are studii superioare.
Cele mai vulnerabile la sărăcie sunt gospodăriile unde capul gospodăriei este salariat în sectorul agricol (43,2%) sau beneficiază de alte transferuri, cum ar fi plățile sociale, pensiile alimentare, bursele (46,2%), precum și gospodăriile cu capul gospodăriei fiind lucrător pe cont propriu în sectorul agricol sau pensionar (circa 38% fiecare).
În R. Moldova, Agenda 2030 promovează reducerea durabilă a sărăciei cu cele mai potrivite măsuri de susținere a gospodăriilor cu venituri mici. Aceasta implică crearea politicilor sociale adecvate care trebuie să ajungă la cei săraci și să nu le ofere doar resurse financiare complementare pentru existență, dar să-i abiliteze din punct de vedere social și economic. De asemenea, Agenda 2030 are scopul să reducă vulnerabilitatea celor care pot cădea sub pragul sărăciei prin acces sporit la bunuri imobiliare, resurse și informații.