„Minerii presei”, din Balcani până la Nistru
„Foarte des există preconcepții că a fi jurnalist de investigație înseamnă a călători, a cunoaște oameni. Noi suntem, de fapt, niște mineri: săpăm prin documente”, spun jurnaliștii de investigație. O fi despre R.Moldova? Sau despre Bosnia și Herțegovina? E despre orice jurnalist care face investigații în state afectate de corupție.
Parțial liberă, afectată de accesul dificil la informații de interes public și tot mai vizibil politizată. Astfel poate fi caracterizată starea presei atât din Republica Moldova, cât și din Bosnia și Herțegovina, țări, care aparent pot fi considerate total diferite, dar care, după cum am demonstrat și în reportajul anterior, au o mulțime de similitudini.
Deși este mult mai divizată etnic și politic, iar structura administrativă este mult mai birocratică decât a Republicii Moldova, Bosnia și Herțegovina se plasează mult mai bine în top-urile internaționale la capitolul libertatea presei.
Spre exemplu, cel mai recent Index al Libertății Presei, pentru anul 2019, realizat de organizația de supraveghere a mass-media „Reporteri fără frontiere” plasează Bosnia și Herțegovina pe poziția 63 din 180 de țări. Pe când Republica Moldova este situată cu 28 de trepte mai jos, pe poziția 91, între Serbia și Gambia.
„Din păcate, politicienii au presă. Avem un număr mare de medii private ai căror proprietari au conexiuni politice directe sau indirecte. Publicitatea, de asemenea, este conectată politicului și acesta este un mod eficient de a fi controlată munca jurnaliștilor”, schițează pe scurt starea presei Leila Bičakčić, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice din Bosnia și Herțegovina.
Centrul de Investigații Jurnalistice este una dintre puținele instituții de presă independente din Bosnia și Herțegovina, care pe parcursul ultimilor 15 ani scoate la iveală schemele de corupție la nivel înalt și ilegalitățile în care sunt implicate funcționari publici.
„Suntem liberi de presiunile pe care le au cei din mediul privat. Celelalte redacții, care preiau articolele noastre, sunt supuse presiunilor. Deci, nici jurnaliștii nu sunt liberi, cum nu sunt liberi nici ceilalți reprezentanți ai societății și nu își pot face serviciul în acord cu standardele profesionale”, precizează Leila Bičakčić.
Cea mai grea parte a muncii jurnaliștilor din redacțiile independente din Bosnia și Herțegovina este accesul la informațiile de interes public.
De 15 ani la Centrul de Investigații Jurnalistice, Renata Radić-Dragić luptă tot de atâta timp pentru dreptul la informațiile de interes public.
Munca ei constă în investigarea subiectelor, colectarea de date, verificarea informațiilor. Biroul ei este plin de mape în care adună răspunsurile la solicitările de informații adresate instituțiilor publice. Pentru că structura administrativă a statului este descentralizată și profund birocratică, informația trebuie solicitată individual la instituțiile de nivelul cantoanelor, Federației Bosnia și Herțegovina, Republicii Srpska, districtului Brčko sau la nivel central. Respectiv, acumularea de date devine un proces destul de anevoios, chiar dacă există legi care asigură accesul la informație. În același timp, chiar dacă o parte dintre rapoartele instituțiilor sunt plasate pe paginile oficiale, informația pe care o conțin este superficială, insuficientă și, uneori, greu de descifrat. Ori nu sunt puține cazurile când în fișierele despre bugetele publice sume mari de bani figurează în dreptul categoriilor denumite „restul” sau „altele”.
„Noi suntem, de fapt, niște mineri: săpăm prin documente”, descrie Renata Radić-Dragić munca jurnaliștilor de investigații.
De cele mai multe ori, această muncă enormă, pe bună dreptate, poate fi utilizată drept rechizitoriu pentru a trimite în instanță demnitarii corupți sau poate constitui bănuială rezonabilă pentru a deschide dosare și a demara investigații penale. Impact după publicarea investigațiilor există, de cele mai multe ori însă, nu este pe potriva așteptărilor.
„Glasul nostru are efect, dar nu suficient sau nu este la nivelul la care noi considerăm că este satisfăcător. Acele eforturi ale noastre care ar trebui să aducă schimbări la nivelul politic, din păcate, se realizează cel mai greu. Acolo e cel mai minim efect. Deci, vorbim de lucruri procedurale. Acolo unde arătăm că undeva, procedural, se poate schimba ceva, înăuntrul instituției, la nivel administrativ, se întâmplă schimbări, dar lipsește hotărârea politică, care ar trebui să fie un echilibru. De fapt, atunci când se observă problema, ea trebuie să se rezolve și la nivel politic”, explică Leila Bičakčić, directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice.
Aceasta aduce drept exemplu o investigație prin care jurnaliștii au demonstrat că uzina de fier din Republica Srpska, care este o entitate de stat, are un număr de angajați mai mare decât necesitățile întreprinderii, iar aceste persoane, de fapt, nu muncesc, ci doar figurează în lista de plată și ridică salarii din bugetul de stat.
„Ceea ce am arătat noi este că rolul întreprinderilor de stat este doar de a scoate bani din buget și că acestea angajează doar persoane loiale partidului dominant”, precizează directoarea Centrului de Investigații Jurnalistice.
După ce povestea a fost publicată, au fost schimbați directorii uzinei, iar poliția financiară a demarat o anchetă, care și până astăzi este în desfășurare.
„La modul general, munca noastră a avut efect”, afirmă Leila Bičakčić.
Acum doi ani, jurnaliștii de la aceeași instituție media au scris despre avocații din oficiu, care erau repartizați fără a exista un oarecare regulament și mecanism de control. După scoaterea la iveală a unor cazuri, s-au inițiat mai multe procese, iar astăzi în Bosnia și Herțegovina există un mecanism automatizat de distribuire aleatorie a avocaților din oficiu care ar trebui să elimine corupția din domeniu.
„Deci, sunt schimbări ca urmare a muncii noastre, dar noi ne dorim să fie și mai multe, pentru că atunci am avea confirmarea că statul într-adevăr are dorința de a lupta împotriva acelor probleme pe care noi de semnalăm”, punctează Leila Bičakčić.
Situația juridică a mass-media din Bosnia și Herțegovina reflectă atât diversitatea etnică, cât și structura administrativă a țării, precum și influența organizațiilor internaționale în procesul de construire a statului. Deși statul garantează libertatea de exprimare, implementarea legilor existente care reglementează libertățile mass-media este încă limitată, în timp ce jurnaliștii au rămas vulnerabili la intimidare și amenințări din cauza climatului politic și economic nesigur.
Potrivit constatărilor organizației „Reporteri fără Frontiere”, climatul politic polarizat, marcat de atacuri verbale constante și retorică naționalistă, a creat un mediu ostil pentru libertatea presei, politicile editoriale care reflectă diviziunile etnice și discursul de ură sunt tot mai evidente, iar jurnaliștii sunt atacați atât pentru originile lor etnice, cât și pentru ceea ce scriu. O problemă este și concentrarea proprietății media, mai ales că proprietatea nu este transparentă.
Într-un raport anterior, organizația constata și că „țara are cele mai liberale legi ale libertății mass-media în lume, dar implementarea lor este reținută de un sistem judiciar saturat”.
În pofida tuturor problemelor care există în Bosnia și Herțegovina, chiar dacă libertatea mass-media este amenințată și există un număr mare de presă părtinitoare, puținele instituții independente și de investigații continuă să rămână piatră de temelie a democrației în acest stat.
Republica Moldova se numără printre țările care au regresat cel mai mult la capitolul libertatea presei în ultimii ani, potrivit acelorași date ale organizației internaționale „Reporteri fără Frontiere”.
Începând cu 2013, situația a degradat constant, astfel încât a căzut de pe locul 55 pe locul 91. Respectiv, fiind un stat cu o democrație în tranziție, își păstrează constant clasamentul internațional de țară „parțial liberă” la capitolul libertatea presei și libertatea de exprimare, iar una din cauze, potrivit experților, este cadrul juridic inadecvat și ineficient pentru activitatea mass-media. De cealaltă parte, nu este de ignorat și fenomenul politizării și concentrării presei.
Respectiv, linia editorială a multor lideri mass-media se corelează strâns cu interesele politice și de afaceri ale proprietarilor lor – o problemă care a fost vizibilă în special în campania pentru alegerile parlamentare din 2019. Independența și calitatea jurnalisticii și concentrarea proprietății mass-media sunt provocări majore.
Ori, astăzi în Republica Moldova există două forțe politice care și-au construit în timp adevărate holdinguri de presă, prin intermediul cărora își promovează imaginea și realizează interesele. Este vorba despre presa afiliată Partidului Democrat din Moldova, aflat la guvernare timp de patru ani, până în iunie 2019, și despre presa afiliată actualei formațiuni care deține puterea în stat, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, condus, din culise, de președintele țării Igor Dodon.
De altfel, susține expertul media Victor Gotișan, media din Moldova se confruntă cu aceleași probleme practic din 1991 încoace: politizare excesivă, care nu face altceva decât să divizeze breasla jurnaliștilor; instituții de reglementare controlate politic (CA, de exemplu); concentrare excesivă și lipsa transparenței proprietății în cazul beneficiarilor finali; un grad mare de manipulare și dezinformare; cadrul legal defectuos; lipsa accesului la informație; atacuri și intimidări în adresa jurnaliștilor; și multe, multe altele, menționate an de an în rapoartele organizațiilor internaționale (Reporteri fără Frontiere, Freedom House, etc.) și naționale (Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, etc.).
„Dar, toate aceste provocări sunt comune nu doar Republicii Moldova, ci și întregii regiuni și spațiului post-sovietic.
Practic toate țările URSS se confruntă cu aceleași probleme, iar asta se trage de la faptul că, nu există încă o cultură a mass-media și aceste țări nu au o tradiție în ceea ce privește democrația ca atare”, afirmă expertul Victor Gotișan.
„La începutul anului 2020, constatăm, de fapt, aceeași situație ca acum un an, atunci când la putere era un alt partid, dar tendințele sunt aceleași. Partidul Socialiștilor, care acum și-a asumat guvernarea, are aceleași tendințe de a concentra sau monopoliza instituțiile media, în special când vorbim despre radiodifuzori, posturi de televiziune. În ultimele luni am avut noi licențe, acordate unor noi posturi de televiziune care transmit în mare parte conținut străin, din Federația Rusă.
Deci, este un semnal de alarmă, pentru că noi, societatea civilă, organizațiile de media am încercat să diminuăm acest fenomen. Acum constatăm că, de fapt, nu s-a schimbat nimic”, explică situația Nadine Gogu, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent din R. Moldova.
De vreme ce majoritatea mediei este concentrată în mâinile politicienilor sau actorilor apropiați clasei politice, este semnalată și ingerința acestora în conținutul editorial.
„Lucrurile, din păcate, nu se schimbă în bine”, constată la subiect directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, care precizează că tendința este proprie, evident, și pentru piața publicității, caracterizată prin monopol și înțelegeri de cartel.
„Asta, la fel, influențează independența media, pentru că în condițiile în care o instituție media nu are suficientă publicitate să activeze, aceasta depinde financiar de anumiți actori politici”, susține Nadine Gogu.
O problemă, care pe parcursul anilor, deși a fost semnalată constant de jurnaliștii de investigație din Republica Moldova, continuă să fie o barieră și o povară financiară pentru media independentă este accesul la informație.
În timp, deși au fost create baze electronice de date care oferă informații despre firme, imobile și terenuri, taxele pentru accesarea serviciilor au crescut, iar obținerea datelor din arhiva companiilor a devenit o procedură anevoioasă și scumpă.
Paralel, există o luptă continuă pentru responsabilizarea autorităților și taxarea acestora în cazul în care încalcă dreptul jurnaliștilor la informația de interes public. Această luptă înseamnă judecarea cu instituțiile de stat, litigii tergiversate și obligarea acestora prin hotărâre judecătorească de a furniza informațiile.
„Atunci când este vorba de o anumită informație care este necesară pentru investigarea subiectelor, inclusiv de corupție, funcționarii fac tot posibilul să nu ofere aceste informații sau le oferă într-o perioadă foarte îndelungată, sau oferă informație foarte generală și jurnaliștii deseori sunt puși în situația și să plătească pentru anumite baze de date. Costurile se ridică la cifre foarte mari. Este o problemă pe care o discutăm de ani de zile. În ultimii ani au fost elaborate și amendamente la legislație pentru a redresa cumva situația, pentru a face activitatea jurnaliștilor mai facilă, dar nu s-a întâmplat nimic, pentru că, și acum ajungem la cadrul legal, există încă multe proiecte de lege care ar trebui îmbunătățite”, punctează directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent.
În prezent, mai multe ONG-uri de media și juriști pregătesc un proiect de lege care propune o nouă abordarea asupra accesului la informație. Mai exact, este vorba despre schimbarea legislației astfel încât cererile de acces la datele cu caracter personal de interes public să fie examinate în baza Legii privind accesul la informație și nu în baza Legii privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum se întâmplă în prezent.
„Venim cu propunerea de a oferi acces gratuit jurnaliştilor la toate sistemele informaţionale în care sunt date cu caracter personal de interes public. Propunem ca termenul de examinare a acestor cereri să fie de cel mult zece zile din momentul înaintării”, a declarat în cadrul unei dezbateri recente publice Sergiu Bozianu, preşedintele ONG-ului Asociaţia pentru Protecţia Vieţii Private.
În pofida acestor probleme, presa de investigații continuă să scoată la iveală corupția și ilegalitățile. Impact, la fel ca în Bosnia și Herțegovina, există, doar că nu pe măsura așteptărilor și nu la nivel politic.
„Eu cred în puterea unei investigații jurnalistice, impactul pe care îl poate avea asupra societății. Dacă nu aș crede asta, nu aș face jurnalism de investigație. Evident că sunt destule situațiile când avem senzația că ne batem cu morile de vânt. Mai eles în cazul „gulerelor albe” din anchetele noastre, care sunt destul de imune la orice expunere publică a ilegalităților pe care le comit, chiar și în cazurile în care publicăm probe incontestabile. Cel mai recent am simțit asta în perioada „statului capturat” de clanul Plahotniuc, deși nici acum lucrurile nu stau mai bine”, susține jurnalista de investigație Olga Ceaglei, care spune că în experiența sa de jurnalist de investigație au fost cazuri când drept impact al articolelor s-au făcut schimbări în legislație, s-au reformat instituții sau au fost desființate unele.
„Sunt și destule cazurile când, în urma unui articol bine documentat, organele de drept au pornit anchete penale, care s-au soldat cu condamnări sau „și-au amintit” de dosare prăfuite”, precizează jurnalista.
Spre exemplu, după ce Rise Moldova a publicat, în iunie 2019, investigația „Ministerul Interceptărilor”, care arată cum în ultimii ani autoritățile au desfășurat o adevărată campanie de interceptare și filare a opozanților guvernării democrate, procurorul general de atunci a anunțat anchetă pe fiecare caz în parte, Comisia parlamentară pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică a organizat „audierea subdiviziunilor specializate în activitatea specială de investigații”, iar la aproape două săptămâni de la publicare, șeful procuraturii specializate din cadrul Procuraturii generale, sub paravanul cărora ar fi fost efectuate interceptările, și-a dat demisia.
Igor Dodon în vacanță pe insulele Maldive 
Igor Dodon în Dubai
Cele mai recente anchete ale Ziarului de Gardă, singurul ziar de investigații din Republica Moldova, arată cum, odată cu ascensiunea politică a lui Igor Dodon și a Partidului Socialiștilor din R. Moldova, oameni din anturajul prezidențial, în frunte cu fratele, cumnata, finii, nașii, cumătrii sau colegii de facultate ai cuplului Galina și Igor Dodon au dezvoltat și au fortificat afaceri și averi de milioane. Într-un alt episod, Ziarul de Gardă publică o serie de fotografii din vacanțele de lux ale președintelui. Jurnaliștii demonstrează că în ultimul deceniu politicianul Igor Dodon, conturile căruia în această perioadă au fost alimentate, oficial, doar din bugetul de stat, s-a odihnit în zone exotice precum Maldive, Seychelles sau Dubai, destinații pe care și le-a permis în timp ce făcea achiziții și un credit de un milioane și jumătate de lei. Președintele a invocat că toate vacanțele au fost plătite din venituri legale și declarate sau au fost achitate de rude și prieteni.
Nicio entitate cu abilități de anchetare nu a inițiat vreo verificare, iar lipsa unor asemenea reacții, consideră analistul politic Victor Ciobanu, constituie un semnal că instituțiile statului nu sunt funcționale.
„Nu vedem o reacție adecvată. Desigur, nu ne așteptăm la reacții prompte sau cu viteza luminii, pentru că înțelegem că orice investigație trebuie să fie probată. Iar investigația jurnalistică și investigația procurorului sunt, totuși, categorii diferite. Dar, vedem că nimic nu s-a întâmplat nici în anii precedenți, atunci când organele procuraturii și celelalte, cu abilități de investigații, erau sub tutela democraților, nici acum, când deja la guvernare sunt socialiștii. Se cam repetă istoria. Deocamdată nu vedem niciun fel de reacții din partea acestor organe. Am spus și anterior, acesta va fi testul pentru proaspătul procuror general al Republicii Moldova: dacă va avea curaj și verticalitate să poată nu doar deschide dosare contra actualei guvernări, dar și să le ducă la bun sfârșit. Acesta va fi cel mai concludent test că procurorul este independent”, este de părere analistul politic Victor Ciobanu, care mai precizează că lipsa unor reacții constituie un simptom al unui stat nefuncțional.
Analistul politic mai spune că taxarea politicianului, în cazul articolelor despre averea și vacanțele președintelui, o va face cetățeanul, atunci când merge la vot. În același timp, analistul subliniază că de multe ori investigațiile presei independente ajung la un număr restrâns de persoane, deoarece în Republica Moldova există un număr mare de publicații și posturi tv subordonate politic care nu le mediatizează.
„Munca jurnalismului de investigație este importantă, dar este mediatizată insuficient, pentru că avem puține mass-media independente. Sunt doar câteva posturi tv independente, iar restul sunt holdinguri. Unul a rămas de la guvernarea precedentă, celălalt, deja în devenire, este al actualei guvernări și cred că va depăși, ca dimensiuni, holdingul Partidului Democrat din Moldova. Atunci când tot spațiul informațional este acoperit de propagandă și dezinformare, respectiv, nu putem aștepta ca cetățenii să reacționeze într-un fel sau altul la anumite investigații jurnalistice”, punctează analistul politic Victor Ciobanu.
Potrivit indicelui perceperii corupției pentru anul 2019, elaborat de Transparency International, și estimărilor, R. Moldova și Bosnia și Herțegovina au fost „campioane” negative în topul statelor pentru transparență, ambele înregistrând un declin rapid al transparenței.
La rândul său, expertul media Victor Gotișan consideră că rezolvarea problemelor este, pe cât de simplă, pe atât de greu de înfăptuit.
„Vă imaginați ce s-ar întâmpla dacă am avem o mass-media publică de calitate și profesionistă, sau un Consiliu Audiovizual independent și în afara politicului?
Societatea civilă și organizațiile de media trebuie să lupte în continuare pentru edificare unui sector media sănătos, pentru legi calitative și în pas cu timpul și necesitățile, pentru neimplicarea politicului în sector, etc.
Cetățenii să gândească critic, să susțină mass-media independentă și să consume fapte, nu opinii. Opiniile să și le facă singuri, în baza faptelor.
Donatorii internaționali să continue să susțină și finanțeze proiectele media independente, pentru că doar astfel acestea pot supraviețui într-o țară în care piața de publicitate este monopolizată de două companii mari care au conexiuni cu partidele politice de la guvernare (PDM, PSRM).
Iar, guvernările să înțeleagă, odată și pentru totdeauna, că, fără o presă liberă și independentă nu ai cum să construiești o societate democratică”, punctează expertul.
