Mesajul președintei Maia Sandu, la 31 de ani de la începutul războiului de pe Nistru: „Vom continua să depunem eforturi pentru a păstra pacea în țară. Autoritățile fac totul pentru a nu admite tensionarea situației la Nistru”
Pe 2 martie 2023, R. Moldova marchează 31 de ani de la declanșarea războiului de pe Nistru. În capitală, conducerea țării și veteranii au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, de unde au pornit în marșul „Memoriei și Recunoștinței” spre memorialul „Maica Îndurerată”, unde au ținut un moment de reculegere în memoria eroilor căzuți în războiul pentru apărarea integrității și independenței R. Moldova.
„Azi marcăm Ziua Memoriei și Recunoștinței. Îi cinstim pe cei care au luptat pentru apărarea independenței țării noastre. Pe cei care și-au sacrificat tinerețea, sănătatea și chiar viața pentru a apăra independența și integritatea Moldovei, într-un război nedrept și inegal cu armata rusă și cu trupele de mercenari, care au însoțit-o. Suntem alături de rudele eroilor, de părinții lor îmbătrâniți, de văduvele și copiii care au pierdut oameni dragi în luptele de la Nistru.
De mai bine de un an, Moldova trăiește alături de un război cumplit și nedrept, pornit de Rusia împotriva Ucrainei. De mai bine de un an, vedem cum războiul distruge viețile oamenilor în țara vecină și prețuim cu atât mai mult pacea.
Nu am permis până acum capetelor înfierbântate să transforme regiunea transnistreană în scena unui nou conflict. Vom continua să depunem eforturi pentru a păstra pacea în țară. Autoritățile Republicii Moldova fac totul pentru a preveni și a nu admite tensionarea situației la Nistru.
Lecția războiului este grea. Ne forțează să-l privim drept în față. Lucrurile sunt clare. Este limpede că Rusia este agresorul și că Ucraina se apără. Înțelegem cu toții că e criminal să invadezi o țară, să ucizi oamenii ei, să anexezi ilegal teritorii ocupate.
Nu vrem ca războiul să se repete în casa noastră. Niciodată. De aceea, trebuie să ne cunoaștem istoria, să reținem lecțiile ei. Să respingem propaganda dușmănoasă, care ascunde adevărul și întunecă mințile oamenilor. Să ne păstrăm capacitatea de a judeca și de a vedea lucrurile clar. Libertatea noastră este prețioasă – ea merită și trebuie apărată. Doar în libertate, viața omului este protejată”, a declarat președinta Maia Sandu.
Conflictul de pe Nistru a început, oficial, la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”, iar la 27 august 1991 Parlamentul R. Moldova a adoptat Declarația de Independență a R. Moldova, a cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut atunci guvernului URSS „să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.
În acea perioadă, la Dubăsari exista o dualitate a puterii – consiliul orășenesc susținea separarea, pe când consiliul raional susținea autoritățile centrale. Separatiștii își organizaseră formațiuni paramilitare de gardiști, cazaci (veniți din Rusia) și miliție, iar autoritățile legitime erau reprezentate de poliție.
În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci au murit primii polițiști și localnici din Dubăsari.
Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști.
După ce R. Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice și ruse (după 1991), și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată.
În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.
La 21 iulie 1992 R. Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova.
La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Tot aici și-au pierdut viața circa patru sute de cetățeni, iar aproximativ 1200 au fost răniți și traumatizați. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.
