Laura Vition, 18 ani, voluntară care lucrează pentru refugiați: „Nouă, tuturor tinerilor, ne este frică de război și teama aceasta va schimba omenirea”

Ne-am întâlnit cu Laura într-o pauză din programul ei zilnic. Vara aceasta este foarte implicată în lucrul cu refugiații. De aproape jumătate de an își dedică timpul femeilor și copiilor care au fugit de războiul din Ucraina și au ajuns în R. Moldova. La început făcea voluntariat oriunde era nevoie, iar acum este angajată a Centrului de Drept al Femeilor.  

O zi obișnuită de școală transformată în… război.

Pentru Laura, ca și pentru toți colegii săi, urma o zi obișnuită la școală, cu franceză și chimie în program, când la Chișinău s-au auzit bombardamentele din Ucraina. S-a trezit cuprinsă de frică. „Ce urmează?” s-a întrebat și a mers la liceu. Apoi a aflat că e război și că în R. Moldova au început să vină refugiați. Obișnuită să facă voluntariat, punând umărul pe unde e nevoie încă de pe la 13 ani, Laura s-a gândit că nu poate sta deoparte.

„Mama mi-a trimis un link unde se spunea că e nevoie de voluntari și nu am stat pe gânduri. M-am înregistrat imediat și am anunțat că sunt gata să fac orice fel de muncă. Îmi era cumplit de frică de război. Și am zis că trebuie să mă implic ca să îmi înfrunt această teamă, ajutându-i pe cei afectați direct.”

Era nevoie de forțe la punctele de trecere a frontierei așa că a mers acolo. În acele zile de februarie era un frig de nu-ți venea să ieși din casă.

Voluntari din intuiție

„Aveam trei perechi de ștrampi și pantaloni, geacă de ski, căciulă și fular și oricum vântul de la Palanca îmi ajungea până la oase. Dar când vedeam cum vin oamenii disperați, unii după alții, dezorientați și pierduți, acesta era ultimul lucru la care mă gândeam. Misiunea noastră era să le spunem „Bun venit în Moldova!”, să le oferim cartele de telefonie mobilă și să îi conducem până la autocarele sau mașinile care să îi ducă mai departe. Dar transport nu era niciodată suficient, iar nouă nu ni s-a făcut niciun fel de instructaj, eram pe cont propriu. Mi-am zis că trebuie să ajut cu toate puterile și capacitățile mele.

A fost un caz în care o mamă și fiica ei erau într-un atac de panică din cauza că iubitul fetei, cu dizabilitate, nu era lăsat să treacă. Ambulanțele aveau calmante doar injectabile și asta le-ar fi speriat și mai tare. Am alergat la o farmacie și am cumpărat pastile, am vorbit cu ele și s-au liniștit, apoi a fost lăsat să treacă vama și iubitul tinerei.

În ziua aceea, m-am încălzit în ambulanța care era acolo. Le sunt foarte recunoscătoare medicilor pentru că m-au primit și mi-au făcut și un ceai.”

Un viitor fără violență

Laura a mers zile la rând la Palanca și la Otaci. Lipsea de la lecții pentru asta, dar a rugat profesorii de la Liceul Gheorghe Asachi să-i accepte absențele și a promis că va recupera toate temele. A fost înțeleasă și încurajată că face ceea ce este corect.

„Foarte mulți tineri s-au implicat în această criză a refugiaților. Cred că la început totul se ținea în mare parte pe tineri și pe entuziasmul lor de a fi utili, iar asta a mișcat lucrurile enorm.”

„În această perioadă am întâlnit foarte mulți tineri care s-au implicat în ajutorarea refugiaților, toți au făcut-o având o mare ură față de război și violență. Nu am văzut pe nimeni să fie indiferent față de această cruzime. Nouă tuturor ne este frică de război și teama aceasta va schimba omenirea. Tinerii de azi sunt toleranți, implicați și înțelegători. Cred că acesta este punctul forte de la care va porni schimbarea și în viitor nu va mai fi violență.”

Libertatea de a fi așa cum vrei

Laura Vition este acum angajată a Centrului de Drept al Femeilor în calitate de consultant-logist. Misiunea ei este să facă legătura între donatori și beneficiari, să transforme resurse financiare în bunuri și servicii de care să aibă parte femeile refugiate și copiii lor. Are doar 18 ani, abia a susținut bacalaureatul, dar implicarea ei și insistența îi impresionează pe colegi.

Munca Laurei este deja remunerată, așa că ea are propriul ei buget pe care îl gestionează singură, își achită serviciile comunale și ieșirile cu prietenii. Pe lângă jobul de la CDF, mai face și traduceri din engleză și rusă și așa își completează necesarul. Și-a dorit să fie cât mai curând independentă financiar, un sprijin pentru părinți, iar din asta se alimentează cu încrederea că tot ce își propune îi va reuși.

Știe că în generația sa sunt multe alte tinere independente și puternice și este convinsă că femeile vor depăși în curând stereotipurile cu care încă se confruntă în societatea noastră. Pe când avea 14-15 ani lucra în programe destinate tinerilor din sate. „Și Chișinăul e un sat, cumva mai mare, dar în comunitățile mici se vede atât de clar faptul că la noi oamenii nu pot trece de stereotipuri, că o fată este condamnată pentru că s-a sărutat cu un băiat și altceva nu mai contează, gata, este numită cu cele mai urâte cuvinte, lumea te judecă după felul cum te îmbraci. Suntem încă limitați, dar cred că generația actuală are un mare potențial, iar femeile își vor asigura libertatea de a se îmbrăca, de a gândi și de a fi așa cum vor ele.”

Vara aceasta, Laura a aplicat la o universitate din Germania unde vrea să urmeze facultatea de drept. Nu are încredere că în R. Moldova, restanțieră în multe privințe la capitolele drepturile omului și justiție, va putea face studii de calitate în acest domeniu, dar spune că are de gând să folosească toate cunoștințele pe care le va obține pentru oamenii din țara sa.

În fiecare an, pe 12 august, este marcată Ziua Internațională a Tineretului, o zi care aduce în față problemele tinerilor, dar și potențialul și implicarea lor în societate.