Istoria Victoriei Pruteanu, cât o lecție de justiție: „Nu știu cum aș fi rezistat după gratii”
Cea mai frumoasă amintire a Victoriei Pruteanu e seara când a putut reveni acasă și și-a luat copiii de la centrul de plasament. Toți se simțeau izolați și speriați. Mama lor risca să ajungă la închisoare, după ce ani la rând fusese bătută și umilită, fără ca autoritățile să intervină în mod categoric pentru a o ajuta.
Cazul Victoriei nu este singular, spune avocatul Vadim Vieru. Dar, anume acesta a scos în vizor faptul că o mare parte din femei ajung în penitenciarul de la Rusca pentru că statul nu le protejează.
Un raport realizat de NORLAM în 2016 confirmă faptul că violența în familie este „un factor important care contribuie la delincvența feminină și care, deseori, nu este altceva decât un răspuns la suportarea îndelungată a actelor de violență”.
Avocata de la Centrul de Drept al Femeilor, Arina Țurcan adaugă că, pe de o parte, sancțiunile pentru agresori sunt foarte blânde. În schimb, în raport cu victimele care ajung să comită o infracțiune, în cele mai multe cazuri, instanța nu constată legitimă apărare, iar pe partea de legislație, mai e o altă problemă: „aceasta nu prevede că instanța ar putea aplica o pedeapsă sub minim”.
Istoria dosarului Victoriei Pruteanu, la cinci ani după sentință
În anul 2016, Victoria Pruteanu avea 23 de ani și cinci copii la întreținere, dintre care doi ai săi și trei surori luate sub tutelă, după ce părinții au decedat. Tânăra risca să ajungă după gratii, în urma unui incident din decembrie 2014, când dorind să se apere de soțul violent, a luat instinctiv de pe masă primul lucru ce i-a nimerit sub mână – un cuțit.
Bătăile și amenințările din partea soțului deveniseră, cu timpul, obișnuință. Victoria a avut două tentative de suicid, iar în urma bătăilor, a pierdut și o sarcină. Deși a reușit să obțină ordonanță de protecție și dăduse la divorț, fostul ei soț își continua amenințările și agresiunile.
Ulterior, procurorul cerea instanței o condamnare a Victoriei de cel puțin 9 ani, iar în cuvântul rostit la finalizarea examinării dosarului – 12 ani privațiune de libertate. La un an de când dosarul ajungea în judecată, prima instanță pronunța decizia: 3 ani și 8 luni de închisoare. Victoria era încătușată chiar în sală, sub ochii celor cinci copii de care avea grijă.
Imaginile cu această scenă au devenit curând virale, iar mii de oameni și-au exprimat solidaritatea cu Victoria, semnând o petiție pentru eliberarea sa. La scurt timp, judecătoarea Mihaela Grosu-Gavriliță, cea care luase decizia de a o condamna pe Victoria a dispus eliberarea sa și trimiterea în arest la domiciliu, până când toți copiii urmau să atingă vârsta de 8 ani.
Dosarul penal a continuat ulterior să fie examinat la Curtea de Apel (CA) Chișinău și la Curtea Supremă de Justiție (CSJ). În noiembrie 2016, magistrații de la CA Chișinău au respins recursul procurorilor, care cereau o pedeapsă mai aspră pentru Victoria și admis solicitarea avocatului Vadim Vieru, executarea pedepsei fiind amânată până când doi dintre copiii inculpatei urmau să atingă vârsta de opt ani.
În aprilie 2017, magistrații de la CSJ au respins recursul depus de avocatul Vadimir Vieru, care solicita casarea deciziei instanţei de apel, cu dispunerea rejudecării de către instanţa de apel, „deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Acesta a invocat în argumentarea recursului că faptei săvârşite i s-a dat o încadrare juridică greşită, că învinuirea nu a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei sau că instanţa de judecată nu a ţinut cont de faptul că inculpata Victoria Pruteanu a fost supusă actelor de violenţă în familie din partea soţului său pe parcursul anilor de căsnicie, și deşi aceasta a solicitat ajutorul autorităţior ea nu a fost protejată de soţul său violent”.
„Nu am fost vinovată, eu m-am apărat”. Un judecător de instrucție a constatat că nu există necesitatea executării pedepsei
„Nu am fost vinovată, eu m-am apărat”, spunea Victoria Pruteanu, după pronunțarea sentinței. Și, deși condamnată printr-o sentință definitivă și irevocabilă, Victoria nu a mai ajuns după gratii.
Avocatul său, Vadim Vieru punctează că, dacă nu exista presiunea publică și a mass-media, tânăra ajungea, cel mai probabil, să-și execute pedeapsa în penitenciarul de la Rusca. Însă instanța a luat o altă decizie.
„Judecătorul de instrucție a evaluat anul trecut dacă mai e necesar acest lucru și a decis că executarea pedepsei în continuare nu își are sensul”, explică Vieru.
În prezent, Victoria este alături de copiii săi și își reconstruiește casa. Odată cu viața.
Victoria Pruteanu, la cinci ani după condamnare: „Frica încă era acolo”
Deși nu ar mai vrea, mărturisește că își amintește tot ce s-a petrecut în acele zile de decembrie, care au însemnat un punct de cotitură în viața sa.
„Eu mă adresam și la Poliție, aveam și ordonanță de protecție, ca el să nu vină deloc, să nu se apropie de poartă. Dar o încălca. Îi puneau amendă și oricum era violent. Fata cea mare și surorile mele au văzut toate acestea. Mi-a fost foarte greu…”, oftează ea.
După ce a ajuns la judecată, Victoria se temea cel mai tare pentru copii, să nu rămână pe drumuri. „Ei erau deprinși doar cu mine. Și eu îmi doream ca ei să rămână cu mine. Dacă ajungeam după gratii, nu știu cum aveam să suport toate acestea: să știu că eu sunt închisă, să nu știu unde ei se află. Au fost multe ședințe de judecată, am stat în arest la domiciliu, nu puteam să ies nici până la magazin și fetele cele mici le duceau surorile mele la grădiniță…”, adaugă tânăra.
Chiar și după ce a știut că totul e în spate, Victoria nu s-a simțit liberă. „Aveam în continuare coșmaruri, visam, mă trezeam brusc. Frica încă era acolo. Cu timpul, ne-am mai revenit… Dacă nu te bate nimeni și nu ești fugărită, te simți altfel, nu stai mereu cu frica-n sân, nu trebuie să te gândești unde să alergi, în ce loc să te ascunzi”.
„Nu m-am așteptat la asta, dar m-au ajutat foarte mulți oameni”
Nicio clipă nu s-a gândit că oamenii care vor apărea în viața ei, după ce ajunsese pe banca acuzaților, o vor ajuta atât de mult. Nu s-a așteptat că cei din jur vor fi atât de deschiși.
„Mi-a ars o parte de casă și nu puteam sta acolo, după ce primisem pedeapsa cu arest la domiciliu. Nu aveam lumină, iar ei au venit și mi-au pus pe gratis. Sunt recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat. Eu am schimbat ferestrele, ușile, am luat ce a mai trebuit, am făcut… Nu m-am așteptat la asta, dar m-au ajutat foarte mulți oameni. Aici nu era gard, nici poartă. Am făcut totul noi… Prin casă am pus tapete, cât femeia făcea soba”, mai spune Victoria.
Ea susține că în sat și în jurul său mai sunt femei care trec prin violența în familie și care se tem să se adreseze după ajutor. „Dar nu le-aș sfătui să stea și să rabde, să fie bătute și ele, și copiii. Le-aș sfătui să se adreseze la poliție, la primărie, la asistența socială… Să nu tacă”, conchide femeia.
Avocatul Vadim Vieru susține că exemplul Victoriei a adus în vizor problema lipsei de protecție a victimelor violenței în familie.
„Această situație este o dovadă a faptului că, atunci când statul nu intervine, se ajunge la consecințe grave. Deci, din cauza că femeile nu sunt protejate, ajung inclusiv în situația când comit infracțiuni. De asemenea, cazul Victoriei a impulsionat atunci mai multe reforme, inclusiv ordinul de restricție, pentru că a fost un caz mai sensibil”, explică avocatul.
Dincolo de asta, în opinia sa, violența asupra femeilor nu este o problemă legată exclusiv de stat, ci și de stereotipurile care există în R. Moldova. „Noi avem încă o societate paternalistă, unde violența în familie e la ordinea zilei și, ca să scăpăm de aceste stereotipuri, e nevoie să treacă mai mult timp și să fie realizate o serie de acțiuni”, adaugă Vieru.
Un raport al Avocatului Poporului, publicat pe 20 februarie 2020, arată că, în R. Moldova, 63% dintre femei au fost supuse abuzurilor psihologice, fizice sau sexuale cel puțin o dată în viață. În același timp, doar 8,4% dintre ele s-au adresat organelor de drept.
„E un mit că asta se întâmplă doar în familii vulnerabile”
„Cred că am ajuns aici, pentru că am răbdat prea mult”, i-a spus una dintre deținute avocatei de la Centrul de Drept al Femeilor (CDF), Arina Țurcan-Donțu. Organizația respectivă acordă, din anul 2017, asistență juridică și psihologică femeilor de la Penitenciarul Nr.7 Rusca.
„Aproximativ ⅓ din femeile care se află acolo, au ajuns în detenție pentru situații similare cu cea a Victoriei. Atât că ele au primit o pedeapsă reală…
O parte dintre ele s-au adresat anterior la poliție, dar asta nu se ia în calcul. Adică faptul că femeia a fost victimă a violenței în familie și a recurs la acest gest, nu e circumstanță atenuantă, instanța nu îi reduce pedeapsa.
Ceea ce ține de legitimă apărare, aici am putea vorbi, de asemenea, că în așa situații, practic nu se aplică. În cele mai multe cazuri, instanța nu constată legitimă apărare și femeile primesc, în mare parte, 10 ani de închisoare, pentru că merg în procedură simplificată, colaborează cu organul de urmărire penală și instanța le dă o pedeapsă minimă.
Legislația nu prevede că instanța ar putea aplica o pedeapsă sub minim”, explică Arina Țurcan.
În același context, ea completează că, deși în R. Moldova există două tipuri de măsuri de protecție: ordonanța de protecție și, mai nou, monitorizarea electronică a agresorilor familiali, puține dintre victime cunosc mecanismele respective și puține apelează la organele de drept. Iar asta vine din lipsa de încredere față de structurile de ordine.
Pe de altă parte, istoriile celor care ajung în penitenciarul de la Rusca sunt din cele mai diverse – „acolo se află inclusiv femei care aveau un anumit statut în societate”, clarifică Țurcan. „E un mit să se creadă că numai în familii vulnerabile se întâmplă situații similare cu cea a Victoriei”.
Mai multe sesizări pe cazuri de violență în familie în 2020
În anul 2020, autoritățile au fost sesizate în 12.970 de cazuri de violență în familie, cu peste 1100 de cazuri mai multe decât în anul 2019 și cu aproape 2000 de cazuri mai multe decât în anul 2018. Cel puțin, asta arată datele studiului „Evaluarea răspunsului sistemului de justiție penală la cazurile de violență în familie”, realizat în patru regiuni ale țării, de către Centrul de Drept al Femeilor.
În acest an, lansarea campaniei „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen” – care a început la data de 25 noiembrie, de Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeii și se încheie pe 10 decembrie, când este marcată Ziua drepturilor omului, are o conotație deosebită. În această perioadă este marcată și ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la Istanbul). Convenţia recunoaşte fenomenul violenţei împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului, o formă de discriminare și prevede o serie de acțiuni concrete de prevenire.
Victimele violenței domestice pot suna gratuit la numărul 0800500333. Linia fierbinte este funcțională 24/24.
