Întunericul lui Marin s-a luminat. A primit produse și i-a fost stinsă datoria pentru alimente
La câteva ore de la publicarea articolului în care am relatat despre condițiile derizorii în care trăiește Marin, băiatul orb din Briceni, acesta a fost vizitat de un om generos. Un tânăr din Chișinău care a dorit să-și păstreze anonimatul, i-a dus lui Marin mai multe produse alimentare și de igienă. Totodată, tânărul a mers cu Marin la magazinul din oraș, i-a achitat datoria de 2000 de lei și a lăsat bani rezervă pentru ca atunci când Marin va avea nevoie, să-i folosească pentru strictul necesar.
Ion, tânărul din Chișinău, spune că povestea lui Marin pe care a citit-o azi în ZdG, l-a marcat enorm și s-a gândit că în aceste condiții de carantină unui nevăzător îi poate fi și mai greu. Chiar dacă Marin locuiește tocmai la Briceni, Ion a avut doar un singur gând: să-l ajut azi.
„Nu am putut rămâne indiferent. Imediat am mers și am cumpărat produse alimentare de primă necesitate, am pornit la drum și în câteva ore am ajuns la Briceni”, povestește tânărul.
După ce a văzut locuința lui Marin cu ochii lui, Ion are și mai multe frământări despre condițiile de trai ale acestui tânăr.
„Marin stă în niște condiții de nedescris, și asistenta socială spune că astea-s condiții normale. N-am cuvinte…”, a comentat Ion pentru ZdG după vizita la Briceni.
L-am telefonat pe Marin după ce ajutorul a ajuns la el acasă. Nu-și găsea cuvintele potrivite. Ne-a spus că e foarte bucuros, mulțumește pentru tot și ne-a dorit sănătate.
„Aveți grijă de voi, păziți-vă de coronavirus”, a mai adăugat Marin. „Uit din gustul mâncărurilor bunișoare, pentru că nu-mi permit să le cumpăr”, spunea el anterior, dar astăzi Marin are produse pentru mai multe zile.
Marin și-a pierdut vederea pe când avea trei ani. După moartea părinților, locuiește singur într-un apartament insalubru în care mișună șoarecii. E vizitat doar de poștașul ce-i aduce pensia, o dată la 30 de zile.Primește doar o alocație de 1600 de lei care nu acoperă coșul minim alimentar.
„În capul meu e mereu noapte, nici măcar chipul mamei nu mi-l amintesc”
