Guvernul anunță programul oficial al manifestărilor consacrate Zilei Memoriei și Recunoștinței
Activitățile de comemorare a eroilor căzuți în conflictul armat din anul 1992 vor începe duminică, 2 martie, la ora 10:00, prin depunerea de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. La eveniment vor participa președinta Maia Sandu, președintele Parlamentului, Igor Grosu, și prim-ministrul Dorin Recean.
La ora 10:20, cei trei lideri se vor alătura veteranilor războiului de pe Nistru la Marșul Memoriei. Coloana se va forma în Piața Marii Adunări Naționale și va merge pe jos spre monumentul „Maica Îndurerată”, în frunte cu port-drapel și Fanfara Militară, urmată de studenți de la Academia de Poliție care vor duce portretele eroilor căzuți în lupte, militari, reprezentanții BDS Fulger și ai Inspectoratului General de Carabinieri.
„Invităm cetățenii să se alăture marșului din punctul de pornire din Piața Marii Adunări Naționale”, a transmis Guvernul.
La Complexul Memorial „Eternitate”, începând cu ora 11:10, va fi organizat un miting de doliu, iar la 11:30 va fi ținut minutul național de reculegere. După rostirea discursurilor, participanții la manifestație vor depune flori la monumentul „Maica Îndurerată”, iar foștii combatanți vor fi invitați la un „prânz ostășesc”.
Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a publicat o scrisoare expediată de prim-ministrul Dorin Recean mitropolitului Vladimir, conducătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova. Acesta a fost „rugat, în numele Guvernului R. Moldova”, ca pe 2 martie, când în țară va fi marcată Ziua Memoriei și Recunoștinței, „în cadrul săvârșirii liturghiei de duminică, preoții din cadrul Mitropoliei Moldovei să-i pomenească pe cei care și-au dat viața pentru Patrie”.
Astfel, Mitropolia a anunțat că, la solicitarea prim-ministrului țării, „binecuvântează ca, în data de 2 martie, în cadrul Sfintei Liturghii, preoții să înalțe rugăciuni pentru sufletele ostașilor căzuți pe câmpurile de luptă pentru integritatea și suveranitatea Republicii Moldova”.
De ziua Memoriei și Recunoștinței, pe 2 martie, în mai multe localități din țară, vor fi organizate activități de comemorare a eroilor căzuți în conflictul armat din 1992, pentru apărarea integrităţii şi independenţei R. Moldova. Guvernul a aprobat miercuri, 26 februarie, o hotărâre în acest sens.
33 de ani de la Războiul de pe Nistru: Viața de dincolo de moarte
Acum 33 de ani, R. Moldova s-a confruntat cu un război care și până astăzi este considerat nesfârșit. Cei aproape 400 de morți din dreapta Nistrului care s-au ridicat să apere Independența acestui stat trăiesc mai mult în amintirile celor apropiați, chiar dacă pe parcursul anilor au fost ridicate zeci de monumente și obeliscuri în memoria lor. Cei care au trecut prin război rămânând în viață spun cu tristețe: „Sunt ridicate monumente pentru decedați, cei vii fiind lăsați uitării.”
În ajun de 2 martie 2024, ZdG a cunoscut trei istorii ale unor oameni din generații diferite, dar care au tangențe directe cu acel război. Materialul poate fi citit aici.
Războiul de pe Nistru: scurt istoric
Conflictul de pe Nistru a început, oficial, la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”, iar la 27 august 1991 Parlamentul R. Moldova a adoptat Declarația de Independență a R. Moldova, a cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut atunci guvernului URSS „să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.
În acea perioadă, la Dubăsari exista o dualitate a puterii – consiliul orășenesc susținea separarea, pe când consiliul raional susținea autoritățile centrale. Separatiștii își organizaseră formațiuni paramilitare de gardiști, cazaci (veniți din Rusia) și miliție, iar autoritățile legitime erau reprezentate de poliție.
În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci au murit primii polițiști și localnici din Dubăsari.Publicitate
Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști.
După ce R. Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice și ruse (după 1991), și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată.
În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.
La 21 iulie 1992 R. Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova.
La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Tot aici și-au pierdut viața circa patru sute de cetățeni, iar aproximativ 1200 au fost răniți și traumatizați. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.
