GALERIE FOTO Victimele Holocaustului, comemorate într-un flashmob organizat în scuarul Parlamentului
Victimele Holocaustului au fost comemorate luni, 22 ianuarie, într-un flashmob care a avut loc în scuarul Parlamentului. Acțiunea, organizată de către Ministerul Culturii, inaugurează Săptămâna Memoriei, dedicată comemorării victimelor Holocaustului, conform unui comunicat de presă emis de Legislativ.
Deputații, împreună de alți oficiali și însoțiți de tineri au aprins lumânări în memoria victimelor Holocaustului și au păstrat un minut de reculegere. Prin acest gest simbolic și-au arătat solidaritatea față de suferința trecutului și s-au angajat să păstreze vie memoria celor care au avut de îndurat ororile Holocaustului, se arată în comunicat.
„A fost o tragedie, dar, din păcate, omenirea nu învață din tragediile trecute. Trebuie să comemorăm, să le vorbim copiilor despre faptul că au fost comise aceste atrocități, să ne referim atât la cei care le-au făcut, cât și la cei care au sărit în ajutor și au salvat vieți riscându-și propria viață”, a menționat președintele Parlamentului, Igor Grosu.
Parlamentul Republicii Moldova a condamnat Holocaustul în iulie 2014, adoptând o declarație politică de acceptare a Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului, prezidată de Elie Wiesel. Declarația politică mai condamnă orice tentative de ignorare și negare a Holocaustului și aduce un omagiu victimelor și supraviețuitorilor acestuia.
Anual, la 27 ianuarie este marcată Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Acest lucru a fost decis prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite, adoptată în 2005. În Republica Moldova, Ziua naţională de comemorare a victimelor Holocaustului este marcată anual din 2015, conform unei hotărâri aprobate de Parlament.
Tragedia Holocaustului a atins și R. Moldova. În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2 august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Pe noul teritoriu creat locuiau circa 300 000 de evrei.
Soarta evreilor din Basarabia în timpul Holocaustului a fost una tragică. Odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în fiecare sat a avut loc masacrarea evreilor. Omorârea acestora era însoțită de o cruzime sadică. De exemplu, în Rezina, aproximativ 1 000 de femei și copii au fost arşi de vii în cuptoare de calcar, oamenii au fost îngropați fiind încă în viață sau spânzurați pe cârlige de fier.
Deja în iulie 1941, au început să se formeze ghetourile. Primii 25 000 de evrei sunt expulzați pe teritoriul ocupat de germanii din Ucraina. În timpul ocupației de la Chișinău, naziștii ucid cel puțin 10 000 de evrei. Până în august 1941, în Basarabia s-au format deja 7 ghetouri mari și tabere de concentrare evreiești, unde erau aproximativ 65 000 de evrei. În septembrie 1941 începe deportarea evreilor în regiunea transnistreană. Până în decembrie 1941, aproape toată populația evreiască a ghetoului a fost deportată, condițiile de deportare fiind teribile. Mii de oameni au murit pe drum. Câteva sute de evrei rămaşi în ghetoul Chișinăului și în alte teritorii au fost expulzați la începutul anului 1942.
Câteva zeci de familii au reușit să supraveţuiască cu ajutorul rudelor și prietenilor din România, însă astfel de cazuri sunt rare, spun reprezentanții Institutului Național al Femeilor din Moldova „Egalitate”. Spre deosebire de România, Transnistria și chiar Bucovina, până la sfârșitul anului 1941 – începutul anului 1942 aproape întreaga populație evreiască din Basarabia a fost fie distrusă, fie deportată în stânga Nistrului.
În 2007, a fost adoptată Rezoluția 61/255 a Adunării Generale a ONU, care a cerut tuturor țărilor să respingă orice tentativă de negare a existenţei Holocaustului și să onoreze memoria persoanelor ucise în mâinile naziștilor. De atunci, Organizația Națiunilor Unite, cu sprijinul UNESCO, al Parlamentului European și al organizațiilor interguvernamentale regionale, încurajează evenimente speciale, cum ar fi vizionarea de documentare sau pregătirea materialelor de informare, pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor cu privire la cât de periculoasă este politica de genocid.
