5+2 = 4 martie?
După 6 ani de tăcere, marţi, 28 februarie 2012, a fost reluat procesul de negocieri în problema transnistreană în formatul 5+2. Data reluării dialogului a fost anunţată cu mult timp înainte, la fel şi locul – Dublin, Irlanda, capitala preşedinţiei OSCE în această perioadă.
La 28 februarie, însă, evenimentul părea că nici nu are loc. După 6 ani de aşteptare, dar mai ales după tragedia din 1 ianuarie 2012, lumea ar vrea să ştie mai multe despre posibilităţile reîntregirii R. Moldova. Cu toate acestea, în dimineaţa zilei de marţi, pe pagina Guvernului R. Moldova nu exista niciun comunicat de presă care ar explica ce intenţii şi aşteptări are Moldova şi ce paşi va întreprinde ca dialogul, odată reluat, să fie nu doar menţinut, ci şi dus la bun sfârşit.
Am contactat biroul de presă al OSCE de la Viena, care, marţi, ne-a răspuns cu o singură propoziţie: ”Vom elabora un comunicat de presă mâine, după concluziile întrunirii”. Tot marţi, OSCE a făcut publică o primă fotografie din cadrul negocierilor în formatul 5+2, care arăta ca o ecuaţie 2+1: Eamon Gilmore, viceprim-ministrul irlandez, alături de Eugen Carpov, viceprim-ministru al R. Moldova, şi Nina Ştanski — ministra externelor autorităţilor nerecunoscute de la Tiraspol.
Ieri, după “pronunţarea concluziilor dezbaterilor în format “5+2”, au fost lansate două comunicate de presă. Comunicatul de la OSCE prezintă doar opinia viceprim-ministrului irlandez Gilmore, care spune că “Sunt încurajat de abordarea constructivă demonstrată (…), îndemn participanţii să se bazeze pe acest lucru pentru a finaliza cât mai curând posibil acordul privind principiile şi procedurile de desfăşurare a negocierilor (…) ca “5+2” să avanseze în mai multe probleme substanţiale întru soluţionarea complexă a conflictului transnistrean”.
Şi Guvernul R. Moldova a emis ieri un comunicat, dar care nu conţine niciun citat al niciunei dintre cele “5+2” părţi participante la eveniment. Din acel comunicat aflăm doar că s-a discutat despre un set de principii şi proceduri organizatorice, despre coordonarea aspectelor, gestionarea negocierilor, despre agenda generală, măsuri de consolidare a încrederii, mecanismele de interacţiune.
Am consultat şi resursele transnistrene de informaţii, dar şi cele ruseşti. Pe pagina web a agenţiei oficiale de ştiri de la Tiraspol există un scurt comunicat despre participarea reprezentantei administraţiei de la Tiraspol în cadrul negocierilor de la Dublin, fără niciun citat.
Ce au făcut de fapt reprezentanţii celor 7 părţi, dintre care a fost citat doar unul în 2 comunicate de presă şi au apărut doar 3 într-o singură imagine? Mai mult decât faptul că cei 7 probabil au fost 3 şi a vorbit doar unul nu putem bănui.
Ce ar fi trebuit să discute cele 7 părţi? Tot marţi, Promo-Lex a emis un apel în care exprimă o mare parte din problemele urgente ale cetăţenilor din zonă: “să fie incluse pe agenda discuţiilor de la Dublin subiecte legate de situaţia individuală şi eliberarea imediată şi necondiţionată a persoanelor deţinute ilegal, în special cazurile lui Vitalie Eriomenco, Alexandru Ursu, Eduard Eliţov, Oleg Filin, Ostap Popovschi, Iurie Matcenco, Alexandru Baluţa, Eugen Antonov, Mihail Rotari; să fie discutate și întreprinse toate acţiunile necesare în vederea asigurării și respectării drepturilor tuturor deţinuţilor administraţiei de la Tiraspol, cât și garantarea faptului că aceştia nu sunt supuşi torturii sau tratamentelor inumane și degradante”.
Pe agenda “5+2” ar trebui incluse toate plângerile admise pe rol la CEDO care ţin de încălcarea dreprurilor cetăţenilor din zona râului Nistru. Tot ieri, presa rusă a difuzat o declaraţie a Biroului politic al organizaţiei “Rusia Internaţională”, care îndeamnă toate persoanele să voteze la 4 martie pentru Vladimir Putin. Ca membru al acestui birou politic semnează şi Evgheni Şevciuk, noul lider de la Tiraspol. Poate că agenda grupului “5+2” va fi mai transparentă după 4 martie?
Alina Radu, alina.radu@zdg.md
