Eugenia Marin, mama Doinei Aldea-Teodorovici, despre Podul de Flori din 1990: „Este o bucurie și o tristețe”

„Podul de Flori a fost o bucurie și o mare tristețe. Am crezut că Podul de Flori va fi o mare izbândă și biruință a neamului nostru, dar cu părerea de rău nu a fost așa, nu a fost să fie”. Asta spune Eugenia Marin, mama Doinei Aldea-Teodorovici la 31 de ani de la evenimentul Podul de Flori din 6 mai 1990, la care au participat cei doi regretați artiști, Doina și Ion Aldea-Teodorovici.

Solicitată de Ziarul de Gardă, Eugenia Marin, mama Doinei Aldea-Teodorovici ne-a povestit cu tristețe despre semnificația evenimentului Podul de Flori întins peste Prut, unde au cântat cei doi regretați artiști Doina și Ion Aldea-Teodorovici, unii dintre făuritorii Podului de Flori dintre R. Moldova şi România, în 1990.

„Vreau să vă spun un singur lucru – Doina și Ion trăiesc până astăzi. Eu îi visez, îi am alături în cele mai grele clipe. Podul de Flori, știți a fost o bucurie și o mare tristețe. Cum a început așa și s-a terminat. Am crezut că Podul de Flori va fi o mare izbândă și biruință a neamului nostru, dar cu părere de rău nu a fost așa, nu a fost să fie. S-a terminat Podul de Flori de parcă nici nu a fost. Uitați-vă câtă indiferență este în R. Moldova, nu ne mai interesează nimic, dar poate că acum e și greu cu pandemia asta strașnică care duce atâtea vieți. Totuși cred că s-a încuibărit în sufletul nostru o mare indiferență și sunt foarte tristă pentru asta. Eu acum sunt la asfințit, dar îmi pare rău pentru cei tineri când îi văd că poartă mândri panglica Sfântului Gheorghe. Cred că ei nici nu știu ce înseamnă panglica Sfântul Gheorghe, ne-a comunicat Eugenia Marin.

În urmă cu 31 ani, pentru o perioadă scurtă de timp, între România și R. Moldova, nu a existat graniță. La 6 mai 1990, pentru prima oară după cel de-al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică putut fi traversată fără acte. Momentul s-a numit „Podul de flori”, iar astăzi, 6 mai 2021 se împlinesc 31 de ani de la acel eveniment.

În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. Acest detaliu a dat numele manifestărilor respective

A avut loc pe 6 mai 1990. În cadrul acțiunii, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără pașaport și viză.

De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu – Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești.

La eveniment au participat aproximativ 1,2 milioane de oameni. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, povestea ministrul Culturii și Cultelor de atunci, Ion Ungureanu.

Peste un an, a urmat cel de-al doilea Pod de Flori.  Acesta s-a desfăşurat pe 16 iunie 1991, când locuitorii din Moldova au putut să treacă fără acte hotarul în România.

După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil. Astăzi, sute de mii de cetățeni ai R. Moldova dețin și cetățenia română.

• VIDEO/ 31 de ani de la Podul de Flori. Regizorul Vlad Druc, unul dintre puținii care a filmat evenimentul: „Acolo erau doar oameni, nu politicieni, erau basarabenii interesați să treacă podul, să facă un pas spre schimbare”
• De ce primul „Pod de Flori” a rămas un proiect nerealizat până la capăt? „Nu au existat lideri care să își fi dorit înfăptuirea Unirii”