EDITORIAL Paparudă, rudă, vino și ne udă. Hai să vorbim despre schimbarea climatică
La data de 28 iulie 2022 e Earth Overshoot Day 2022. Ce ar însemna asta? Această zi marchează momentul când omenirea a consumat deja toate resursele pe care planeta noastră le poate produce sustenabil timp de un an în doar aproape 7 luni. Respectiv, am mai avea nevoie de încă o planetă anul acesta pentru a nu dăuna celei pe care trăim acum. Din păcate, asta nu e posibil și în următoarele luni, omenirea va „parazita” Pământul, obosindu-l și luându-i toate resursele. Mă gândesc cum funcționează acest calendar, pentru că anul trecut, la fel, începând cu data de 29 iulie, umblam cu datorii și consumam mai mult decât ne-am fi putut permite.
Paradoxal, dacă tragi o privire asupra statisticilor internaționale legate de gunoiul pe care îl produce o persoană pe an, Moldova e, din păcate, în fruntea clasamentului în aceeași categorie cu SUA. O pată neagră în mijlocul Europei, care nu știe ce să facă cu toate deșeurile pe care le produce și asta e doar o dimensiune a grijei pentru mediul înconjurător. Încă un subiect sensibil în țara noastră e schimbarea climatică, care ne prinde nepregătiți(te), pe lângă toate crizele prin care trecem acum, dar asta fiind pe termen lung cea mai importantă. În viitor Moldova trebuie să fie o țară nu doar unde ai vrea să trăiești, dar unde ai și putea să o faci și până nu începem să vorbim despre atitudinea pe care o avem față de mediul înconjurător, nu va avea loc o schimbare.
La data de 29 iulie, în mijlocul unei secete hidrologice, plouă în Moldova și discuțiile despre criza de mediu din țara noastră „se înfierbântă”. Este adusă în discuție vara, când e cald și pământul arde, când nu e apă și ne ard pădurile, pe când ar trebui să fie o problemă actuală mereu și una dintre principalele teme din comunicarea stat – cetățeni. Însă e greu să le spui oamenilor dintr-o țară relativ săracă, că o prioritate a autorităților este criza mediului și că este necesar ca eforturile societății noastre să se îndrepte către un proces lung și anevoios de a construi un spațiu, unde ne-ar fi drag să trăim tuturor.
În cartea lor „Viitorul pe care îl alegem”, Tom Rivett-Carnac și Christiana Figueres, lideri recunoscuți internațional în domeniul schimbărilor climatice, scriu despre două scenarii, unul în care reușim să acționăm și să producem jumătate din emisiile pe care le producem acum sau cazul nefericit, în care omenirea nu se mobilizează pentru a-și proteja propria casă. În 2050, nu ar fi sigur dacă în unele zone precum Australia, vestul Statelor Unite sau nordul Africii ar mai fi posibil de locuit. Ar rămâne puține păduri, dar și acelea încep să ardă și să supraîncălzească atmosfera. Orașele ar urma să fie devastate de tornade și ar fi greu ca echipajul și ajutorul medical să ajungă la ele pentru a salva viețile oamenilor ce trăiesc acolo. Dar pe oricât de devastatoare sunt inundațiile, căldura în care ar trebui să trăim ar deveni insuportabilă. În capitalele europene, 45 de grade e deja noua realitate și am sta cu gândul la alte 2 miliarde de persoane, care timp de 45 zile pe an ar avea temperaturi de 60 grade.
Dar poate cel mai dureros sentiment pe care l-am simți în 2050 e vină. Vina că am lăsat asta să se întâmple și copiii de atunci ar risca să trăiască în condiții extreme, din cauza lipsei mobilizării generațiilor anterioare. În 2022, responsabilitatea e pe tineri, că ei vor face mai bine, dar de fapt, ce se întâmplă e că nouă ni se fură viața și ni se oferă o sarcină prea mare pentru oricine, cea de a salva planeta. Proteste deja încep, unde tineri(e) deja din școală spun sus și tare că persoanele cu putere de decizie trebuie să facă mai multe acum, până nu e prea târziu.
În Moldova e anunțat cod portocaliu de secetă hidrologică și e foarte important ca resursele de apă să fie gestionate rațional. Există o serie de acțiuni simple pe care le putem face, care par banale, dar odată ce e un efort comun, ele contează. Clasicul exemplu de a nu lăsa apa să curgă cât ne spălăm pe dinți; să facem dușuri scurte, și nu băi în cadă; să lăsăm vasele la înmuiat și după să le clătim; să udăm plantele cu apa în care am spălat legume sau fructe; să avem grijă ca robinetele să nu fie defecte și să picure; să evităm să stropim trotuare și să udăm grădinile dimineața sau seara. Totuși, pe cât de importante sunt recomandările personale și încercarea noastră de a le respecta, să fim atenți(te) în a nu crea imaginea unui individ perfect, dar să fim o comunitate, unde se învață o persoană de la alta, mai degrabă decât să arătăm cu degetul la cei și cele neprietenoși(oase) mediului, pentru că asta dezbină și ajunge să fie o distracție de la faptul că puterea de decizie și marea responsabilitate stă altundeva. Este la fel de necesar ca marile industrii și afaceri să fie trase la răspundere pentru comportament lipsit de respect față de mediul înconjurător și ca autoritățile să fie clare în comunicare, când spun că schimbarea climatică este o prioritate și absolut toată lumea trebuie să fie parte a acestei lupte.
