(doc) Nouă ani de la moartea lui Grigore Vieru. Detaliile accidentului fatal

„La mulţi ani, cu mai multă sănătate, cu mai multă pace, cum lui Hristos îi place”, sunt ultimele urări ale poetului Grigoru Vieru, rostite la 15 ianuarie 2009 în fața spectatorilor din sala Palatului de Cultură din Cahul. Poetul participa la un concert de comemorare a 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Câteva ore mai târziu, în drum spre Chișinău, mașina în care se afla Grigore Vieru s-a tamponat în temelia de beton a unui panou de publicitate, amplasat în mijlocul şoselei, în zona comunei Dănceni, raionul Ialoveni. Poetul, aflat în comă profundă, a fost transportat la spital, dar medicii nu au reușit să-i salveze viața. Astăzi, 18 ianuarie 2018, se împlinesc nouă ani de la moartea lui Grigore Vieru.

În seara zilei de 15 ianaurie 2009, Grigore Vieru a recitat poezii şi chiar a interpretat un cântec pe scena Palatului de Cultură din Cahul, alături de interpretul Fuego. După concert, a urmat o recepţie, iar în jurul orei 22.00, Grigore Vieru, împreună cu vicedirectorul Ansamblului „Joc”, Gheorghe Munteanu, a plecat spre Chişinău. Grigore Vieru și Gheorghe Munteanu au preferat să se întoarcă acasă, chiar dacă au fost îndemnați să rămână noaptea în oraș și să plece spre Chișinău în dimineața zilei următoare. Pentru Grigore Vieru acesta avea să fie ultimul drum în viaţă.

Detaliile accidentului se găsesc în decizia Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2010, prin care a rămas definitivă sentința cu cinci ani de închisoare cu suspendarea pedepsei pe doi ani pe numele vicedirectorul Ansamblului „Joc”, Gheorghe Munteanu, cel care se afla la volanul mașinii „Opel-Astra”.

„Instanţa de fond a constatat că la 16 ianuarie 2009, aproape la ora 01.20, Gheorghe „conducând automobilul de model „Opel-Astra” și avându-l pe bancheta din faţă ca pasager pe cet. Vieru Grigore, deplasându-se pe drumul naţional nr. 3, Hânceşti-Chişinău în direcţie spre mun. Chişinău, lângă or. Ialoveni, încălcând cerinţele (…) Regulamentului Circulaţiei Rutiere, deplasându-se în condiţii rutiere dificile în timp de noapte, a pierdut controlul mijlocului de transport şi s-a tamponat în temelia de beton a panoului de publicitate, amplasat pa gazonul ce desparte sensurile de circulaţiei”.

La câteva zile de la accident, ministrul de Interne din acea perioadă explica că șoferul era obosit şi conducea cu viteză excesivă pe un segment avariat de şosea, în condiții de ceață.

Ulterior, s-a stabilit și că amplasarea acelui bloc de beton, de care s-a lovit automobilul în care era şi poetul Grigore Vieru, era amplasat contrar prevederilor Regulamentului circulației rutiere.

După regulament, panoul trebuia amplasat la 15—20 m distanţă de la fâşia de gazon care separă benzile de circulaţie, fundaţia de beton trebuie să se afle în pământ şi nicidecum în afară, iar panoul să fie la nivelul solului, explica Gheorghe Tofan, specialist în cadrul Direcţiei Arhitectură şi Urbanistică a Primăriei Chişinău

Grigore Vieru s-a născut în anul 1935, în satul Pererâta, raionul Briceni. A debutat în 1957, pe când era student la Chişinău, cu o plachetă de versuri pentru copii. În 1968, are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, prefaţat de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Trei poeme din volum sunt intitulate „Tudor Arghezi”, „Lucian Blaga”, „Brâncuşi”, iar alte două sunt dedicate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1969, publică „Duminica cuvintelor”, la Editura Lumina, cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari. Un an mai târziu, Editura Lumina publică „Abecedarul”, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câțiva ani pentru apariția lui, luptă în care s-au angajat şi învățătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naționalistă de către autorități. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii „Trei iezi”. La doar câteva zile după apariție, în urma unui denunț, volumul este retras din librării pentru poemul „Curcubeul”, în care s-a găsit „ascuns” tricolorul.

La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, la care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.

În 1982, este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu Gopo, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii – „Diploma de Onoare Andersen”.

În 1989, Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.

În 1996, Grigore Vieru este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic „Acum şi în veac”, iar trei ani mai târziu Vieru este decorat cu Medalia guvernamentală a României „Eminescu” – 150 de ani de la naştere.

Post-mortem, Grigore Vieru a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României”, iar câteva şcoli din R. Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi poartă numele lui Grigore Vieru.

Anul 2015 a fost consacrat memoriei marelui poet.