„De la nisipul fierbinte din Africa până la zăpada rece din Alpi”

Interviu cu Valeriu, ostaș în cadrul Legiunii Străine Franceze

— De ce ai decis să te înrolezi în Legiunea Franceză pe când aveai doar 19 ani?

— Am decis să mă înrolez în legiunea străină din câteva motive. Încă din anii de gimnaziu îmi doream să devin militar peste hotare, într-o unitate respectată și recunoscută. Un alt motiv a fost situația financiară a familiei. Nu era cea mai bună și eu nu doream să fiu întreținut de părinți. Așa am plecat să-mi fac singur viața. În opinia mea, în R. Moldova, situația este șubredă, nefavorabilă mai ales pentru tineri. Cunoaștem cu toții că tinerii se confruntă cu multe greutăți, încercând să-și găsească drumul în viață. Din aceste motive, am decis să mă înrolez în Legiunea Franceză. Pe când eram în clasa a XII-a, am început să-mi pregătesc drumul spre serviciul în Legiunea Franceză.

— Când și de unde ai aflat despre posibilitatea de a deveni soldat în Franța?

— Despre posibilitatea de a deveni soldat în Legiunea Franceză am aflat de pe site-ul oficial al Legiunii. Tot de acolo m-am informat despre criteriile de angajare, despre actele solicitate la înscrierea în concurs etc. Site-ul oficial al legiunii l-am găsit întâmplător. Dorința mea era să devin militar, căutam mai multe variante, la început mă gândeam să plec la studii în România, apoi să mă înscriu la Academia Militară „Alexandru cel Bun” din Chișinău, dar, în final, am aflat despre această posibilitate și am decis să plec, imediat după absolvirea liceului. Apoi, prin intermediul rețelelor de socializare am găsit compatrioți de-ai noștri care deja îşi făceau serviciul militar în legiune și de la ei am aflat mai multe detalii.

— Cunoști franceza? A fost cunoașterea limbii o condiție importantă pentru înrolare?

— Da, limba franceză am studiat-o la liceu și o cunoșteam bine. Cunoașterea limbii nu este o condiție, fiind acceptați și cei care nu cunosc franceza. Dar, dacă vorbești limba, e mai ușor, înțelegi totul, faci ceea ce ți se cere.

— A fost nevoie să renunți la cetățenia R. Moldova?

— Nu, atunci când te angajezi nu te dezici de la cetățenie, nu te obligă nimeni. Dar iată numele și prenumele este schimbat obligatoriu la toți soldații, fără să te întrebe cineva.

— Cum a reacționat familia, rudele, atunci când au aflat despre decizia ta?

— Cei apropiați, când au aflat despre decizia mea, au fost șocați. La început, mama nici nu dorea să audă, când încercam să vorbesc despre plecarea mea. Mă străduiam să le aduc argumente, ca să-i conving. Oricum, am plecat fără ca familia să accepte, deoarece știam că, dacă nu fac pasul acesta, o să-mi pară rău toată viața. Cu timpul, au înțeles și s-au convins că alegerea mea a fost una potrivită. Acum familia mă susține.

— Ce presupune contractul pe care l-ai semnat, atunci când ai fost înrolat?

— Succint vorbind, contractul presupune că sunt angajat pe o perioadă de 5 ani în Forțele Armate Terestre franceze, sunt obligat să urmez serviciul militar conform regulilor, atât în Franța, cât și în afară acesteia, atunci când apare o oportunitate. Contractul mai prevede că sunt remunerat pentru activitate.

— Cum ți-a părut la început viața de soldat într-o țară străină?

— La început, mi s-a părut foarte greu, deoarece nu aveam experiență în domeniu. Eram bun la sport, eram disciplinat, dar nu era suficient. Am fost instruit în cadrul unor cursuri de manipulare a armamentului, pe care pentru prima dată l-am ținut în mână în legiune. A fost greu și pentru că eram străin în țară străină, nu aveam niciun privilegiu și eram privit cam straniu de francezi. Da, și dorul de casă, de cei apropiați, uneori mă făcea să mă simt frânt și disperat.

— Poți compara condițiile din Legiunea Franceză cu cele din Armata Națională a R. Moldova?

— Nu pot să compar condițiile de aici cu cele din Armata Națională, deoarece nu am făcut serviciul militar în R. Moldova. Cunosc alți colegi din legiune, care au urmat serviciul militar în R. Moldova. Ei susțin că aici sunt condiții cu mult mai bune, camerele mai bine amenajate, mobilierul mai decent, în raport cu cel din cazărmile de la noi.

— În ce regiment al legiunii străine ai fost repartizat și cum ai ajuns acolo?

— Am fost repartizat în al 2-lea regiment străin de geniști. Când te înrolezi în Legiunea Franceză, obligatoriu treci instrucțiunea de bază, timp de 4 luni. În cadrul acesteia, au loc diferite testări, competiții, curse, marșuri, iar la final se face un clasament. În baza acestui clasament, soldații sunt repartizați prin regimentele din Franța și din afara ei.

— Ce te-a marcat cel mai mult în viața de militar?

— De când sunt aici, am observat că oamenii posedă capacități fizice și umane, pe care nici ei înșiși nu le bănuiau. Şi eu am avut perioade în care noaptea dormeam câte jumătate de oră, apoi ne trezeam și făceam marșuri de 20 km cu greutăți în spate, obligatoriu – 20 de kilograme. Personal, am fost marcat de asta, dar am depășit unele fobii pe care le aveam de mic copil, cum ar fi înălțimea și adâncimea apei.

— În decursul celor doi ani de serviciu, în ce activități, stagii ai fost implicat?

— Am ajuns de la nisipul fierbinte al Africii până la zăpada rece din munții Alpi. Am trecut mai multe instrucțiuni obligatorii. Am fost dislocați pe teritoriul Africii, în statul Mali, timp de 4 luni, ca forță armată. După misiune, am avut două stagii ce țineau de securitatea personală și de acordarea primului ajutor medical. Am trecut un stagiu în munții Alpi, timp de o lună, în care am obținut brevet de schior montan. Recent, am participat la o misiune de patrulare în Franța, în orașul Toulouse.

— Cum a fost în Africa? Cu ce dificultăți te-ai confruntat?

— În general, misiunea din Africa a decurs interesant, nu am avut contact direct cu inamicul. Cu toate astea, ne-am confruntat cu mai multe greutăți. Una dintre ele a fost căldura de nedescris. În timpul zilei, la soare, temperatura ajungea până la 60 de grade. Când am ajuns și am coborât din avion, în primele 10 minute, aveam senzația că mă sufoc. De asemenea, timp de 4 luni, cât am stat acolo, mi-a lipsit mâncarea pregătită, alimentându-ne mai mult din conserve. În ultima perioadă, nu mai puteam mânca nimic decât pâine cu dulceață. Am avut și unele momente în care mi-am văzut toată viața în fața ochilor. S-a întâmplat atunci când am depistat o mină sau am rămas blocați în ploi puternice și nu puteam ajunge la bază, mașina scufundându-se în noroi. Am văzut și furtuni de nisip, cum din zi se face noapte. Au fost multe de toate, momente dificile pe care, pur și simplu, vreau să le uit.

— Atunci când îți aminteai de Moldova, ce îți venea în gând în primul rând?

— În primele două luni, nu am avut acces la telefon sau la calculator. Apoi, în alte două luni, am avut acces la un telefon simplu, doar în weekend, pentru câteva ore. La început, fiind departe de casă, mereu mă gândeam ce voi vorbi cu cei dragi când îi voi suna. Aveam multe să le spun, să împart cu ei impresiile și momentele pe care le-am trăit. Am așteptat mult momentul acesta, nu știam nimic despre ei și nici ei despre mine. Dar, prima dată când am sunat acasă, nu am reușit să vorbesc nici măcar 3 minute.

— Cum te afectează pandemia?

— La noi în regiment, unii dintre colegi au fost depistați pozitiv cu noul coronavirus. Eu, personal, sunt afectat de faptul că trebuie să stau închis, izolat. Nu avem voie să ieșim în afara regimentului și să intrăm în contact cu alte persoane. A fost anulată și vacanța pe care trebuia să o avem în această primăvară. Din cauza pandemiei, nu am putut ajunge acasă și nici nu știu când voi avea posibilitatea să-i revăd pe cei dragi.

— Sunt sau nu implicați militarii în combaterea consecințelor pandemiei?

— Acum suntem în stare de alertă, în caz de necesitate, militarii vor fi mobilizați ca să acorde ajutor celor din sistemul medical pentru lupta împotriva acestui virus.

— Vei prelungi contractul sau vei reveni acasă?

— Vreau să revin acasă, să fiu alături de cei dragi, să-mi întemeiez o familie. Nu știu dacă îmi văd viitorul legat de domeniul militar, mai degrabă mă văd muncind în domeniul securității.

— Dacă ai ajunge ministru al Apărării în R. Moldova, ce ai întreprinde, în primul rând?

— Dacă aș fi ministru al Apărării, în primul rând, aș întreprinde o nouă reformă a Armatei, astfel încât toți militarii să beneficieze de aceleași drepturi și obligațiuni faţă de serviciul militar. Aș supraveghea personal cum s-ar respecta aceste condiții. De asemenea, aș face tot posibilul ca R. Moldova să se integreze în NATO, astfel țara ar căpăta un scut al securității și integrității teritoriale.

— Mulțumim.