Discriminarea. Ce este și cum să-ți aperi drepturile

Discriminarea presupune aplicarea unui tratament diferit faţă de două sau mai multe persoane aflate în situaţii identice sau, dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite, atât timp cât un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectivă. În R. Moldova discriminarea este interzisă, iar persoanele care consideră că au fost discriminate pot depune o plângere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității sau o cerere de chemare în judecată.

„Pentru a considera că tratamentul este discriminatoriu, acesta trebuie să fie condiţionat de unul din criteriile protejate de lege, mai exact: rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar”, se arată în răspunsul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Discriminarea presupune aplicarea unui tratament diferit faţă de două sau mai multe persoane aflate în situaţii identice sau, dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite, atât timp cât un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectivă.

Care sunt formele discriminării?

Discriminarea directă se caracterizează prin prezenţa unui tratament mai puţin favorabil, spre exemplu: excludere, deosebire, refuz sau preferinţă. Aceasta se întâmplă în comparaţie cu o altă persoană sau grup de persoane care se află în situaţie analogică sau comparabilă. Pentru a considera discriminarea ca fiind directă, trebuie să existe un criteriu protejat și un drept lezat. 

Spre exemplu, doi copii trebuie să meargă la grădinița din sectorul în care locuiesc. Pe unul îl acceptă, iar pe celălalt – nu, deoarece are diabet.

Discriminarea indirectă presupune existenţa unei reguli, a unui criteriu sau a unei practici aparent neutre, care se aplică tuturor, însă care dezavantajează anumite persoane sau grupuri de persoane. Aceasta, de asemenea, se produce pe baza unui criteriu protejat.

„Regulamentul intern al unei întreprinderi conţine, fără o justificare obiectivă, prevederea potrivit căreia angajaţii cu normă parţială nu pot beneficia de anumite avantaje. Dacă majoritatea persoanelor cu normă parţială din întreprindere sunt femei, avem de-a face cu o discriminare indirectă determinată de sexul angajatelor”, menționează Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Discriminarea prin asociere este orice faptă de discriminare săvârșită împotriva unei persoane care, deşi nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată, potrivit criteriilor protejate, este asociată cu una sau mai multe persoane aparținând unei astfel de categorii de persoane. Spre exemplu, părintele care îngrijește un copil cu dizabilităţi este concediat, pentru că angajatorul este nemulțumit de faptul că acesta pleacă frecvent în concediu de boală cu copilul.

Segregarea rasială este acţiunea sau inacțiunea care a condus direct sau indirect la diferenţierea sau separarea persoanelor pe criteriu de rasă, culoare, origine naţională sau etnică. Dacă într-o școală copiii sunt separați în clase diferite după etnie – moldovenii într-o clasă, romii în altă clasă, asistăm la o segregare rasială.

Hărţuirea este comportamentul nedorit care a condus la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau  ofensator. Scopul acestui comportament este să lezeze demnitatea. Şi în acest caz trebuie să existe un criteriu protejat. 

„Într-un colectiv de bărbaţi în care există o singură doamnă, adesea se fac glume urâte despre femei şi/sau se afișează postere indecente în biroul comun”, exemplifică Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Instigarea la discriminare este comportamentul prin care o persoană aplică presiuni sau afișează o conduită intenţionată cu scopul discriminării unei terțe persoane. Comportamentul este de natura unui îndemn la excludere, restricție, preferinţă sau deosebire în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane. Şi în cazul instigării la discriminare, trebuie să existe un criteriu protejat de lege. Instigare la discriminare este atunci când directorul unui local de noapte solicită agenților de la pază să nu permită accesul persoanelor de orientare homosexuală.

Victimizarea  este orice acţiune sau inacțiune soldată cu consecinţe adverse, ca urmare a depunerii unei plângeri sau înaintării unei acţiuni în instanţa de judecată în scopul asigurării aplicării Legii cu privire la asigurarea egalității sau în scopul furnizării unor informaţii, inclusiv a unor mărturii, care se referă la plângerea sau la acţiunea înaintată de către o altă persoană.

Spre exemplu, asistăm la un caz de victimizare atunci când o persoană s-a adresat cu o plângere la Consiliu privind o presupusă hârțuire din partea directorului, iar acesta, imediat ce a aflat despre acest fapt, o concediază.

Cine și în ce cazuri poate fi afectat de discriminare?

„Orice persoană aflată pe teritoriul R. Moldova poate fi afectată de fenomenul discriminării atunci când i s-a încălcat un drept într-un anumit domeniu, precum câmpul muncii, acces la bunuri și servicii disponibile publicului, educație, iar respectivul comportament discriminator, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă, a fost condiționat de unul sau mai multe criterii protejate de lege, precum rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar”, menționează Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Cum trebuie să procedeze o persoană în cazul în care consideră că a fost discriminată?

O persoană, victimă a discriminării, poate depune o plângere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Plângerea poate fi depusă personal la sediu, prin poștă sau prin platforma „Depune o plângere” de pe site-ul https://egalitate.md/.

„Dacă persoana se adresează Consiliului printr-o plângere cu privire la fapta de discriminare, aceasta trebuie să conţină o descriere a încălcării dreptului persoanei, momentul în care a avut loc această încălcare, faptele şi eventualele dovezi care susţin plângerea, inclusiv materiale audio sau video, numele şi adresa persoanei care o depune, precum și datele de identificare ale persoanei/instituției despre care se presupune că a comis fapta de discriminare”, se arată în răspunsul oferit de Consiliul Pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Plângerea poate fi depusă la Consiliu, în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care se putea lua cunoștință de săvârșirea ei. În funcție de complexitatea cauzei, examinarea unei plângeri adresate Consiliului poate dura până la 90 de zile. Consiliul examinează gratuit orice plângere privind discriminarea.

Cererea de chemare în judecată – o altă metodă de protecție

O altă modalitate de protecție este ca persoana care se consideră victimă a discriminării să depună o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite stabilirea faptului încălcării drepturilor sale, interzicerea încălcării în continuare a drepturilor, dar și restabilirea situației anterioare încălcării drepturilor, repararea prejudiciului material şi moral care i-a fost cauzat, precum şi recuperarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, persoana poate solicita declararea nulității actului care a condus la discriminarea sa.

„Acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi sindicatele sau asociațiile obștești din domeniul promovării şi protecției drepturilor omului”, precizează Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

La solicitarea victimei discriminării, se poate interzice răspândirea informaţiei despre viaţa privată şi identitatea acesteia. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victimele discriminării se fac cu respectarea regulilor speciale de confidențialitate, stabilite prin lege.

Faptele de discriminare se sancționează

Discriminarea este interzisă în R. Moldova, iar faptele de discriminare se sancționează. Orice faptă de discriminare atrage o anumită răspundere, în funcție de natura faptei: disciplinară, civilă, contravențională sau penală.

Mai multe informații la subiectul discriminării pot fi accesate pe pagina Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității – www.egalitate.md, de unde persoanele pot afla informații despre procedurile inițiate de Consiliu, despre modul în care se depune o petiție, datele din Ghidul petiționarului fiind accesibile în șase limbi, având inclusiv o versiune audio în limbile română și rusă. 

În anul 2020, Consiliul a examinat 297 de adresări, cu 16% mai mult decât în 2019. O treime din deciziile de constatare au vizat acțiuni de discriminare comise în câmpul muncii.