Profesorul Petru Tarhon: „Defrișarea pădurii astăzi ne va costa mai scump decât plata pentru gazele naturale”
Acum câteva zile, ne-a contactat Petru Tarhon, din Chișinău, ca să ne spună că, la ai săi 93 de ani, este extrem de îngrijorat de situația ecologică din R. Moldova și de faptul că, în urma crizei energetice, pădurile de la noi ar putea fi defrișate în mod barbar. Petru Tarhon este doctor habilitat, profesor, laureat al Premiului de Stat, Om Emerit în știință și învățământ. Este savantul care a adus platanii la Chișinău, dar și autorul unei monografii de excepție – „Parcurile vechi boierești din R. Moldova”.
ZdG a decis că opiniile și argumentele savantului Petru Tarhon ar trebui cunoscute de cititori, dar și de autorități.
Sunt extrem de îngrijorat de procesul de defrișare a pădurilor, întrucât din suprafața totală a teritoriului dintre Prut și Nistru au rămas doar 6% acoperite cu păduri, pe când în timpul domniei lui Ștefan cel Mare erau peste 30%. Pe măsura defrișării pădurilor, din timpurile cele mai vechi până prin anii 1930-1950, când a apărut pe piață cărbunele, apoi gazele, locuitorii foloseau lemnul pentru foc, construcții, iar nimicirea pădurilor naturale pe parcursul secolelor a cauzat schimbarea climei. Observăm astăzi că în locul pădurilor defrișate, s-au format stepe, s-a redus cantitatea de ploi, au secat râurile și fântânile. Aproape jumătate din teritoriul R. Moldova, partea de sud, s-a transformat în stepă, iar asta înseamnă reducerea depunerilor atmosferice la jumătate în raport cu partea de nord, unde se mai păstrează păduri și unde cad mai multe precipitații.
Cine a defrișat suprafețe mari de pădure?
Ocupanții noștri de veacuri, Rusia țaristă și sovietică, au nimicit mii de hectare de păduri. Ne-am confruntat și cu defrișarea ilicită a pădurilor de către cetățeni , iar acum – defrișarea legală, din ordinul Guvernului, care permite tăierea pădurilor pentru lemne de foc. Aceste acțiuni vor provoca în continuare apariția stepei și în centrul și nordul R. Moldova, urmând secete permanente. Defrișarea pădurii astăzi ne va costa mai scump decât plata pentru gazele naturale care s-au scumpit și se vor mai scumpi. Pentru a convinge cititorul și autoritățile de necesitatea protejării pădurilor de pe teritoriul R. Moldova, voi descrie aici consecințele defrișărilor constatate în preajma satului meu de baștină. La sud-vestul satului Cornești, începe pădurea mare, naturală, care se întinde până aproape de Chișinău.
Pădurea e locul în care apar izvoarele care alimentează cu apă râurile. Și pârâul din spatele satului Cornești s-a format și se alimenta cu apa izvoarelor din pădure. La rândul său, pârâul alimenta cu apă iazul satului. La un kilometru de sat, în acest pârâu se vărsa apa altui pârâu care lua naștere în partea de nord-est a satului, în apropiere de gara Pereval, azi Cornești. Până la construcția căii ferate, aici erau păduri naturale. Pentru prelungirea căii ferate, s-a tăiat dealul bogat în păduri din satul Cornești. Pe panta dealului din spatele gării au fost construite (anul 1880) trei fântâni arteziene, iar lângă gară – un canal cu trei cișmele în care zi și noapte curgea o cantitate mare de apă. Apele acestor izvoare se contopeau, formând un râuleț în care noi, copiii, ne scăldam sau pescuiam. Râulețul alimenta cu apă iazul de la hotarul de est al moșiei satului care se întindea pe un teritoriu de câteva hectare. Acest iaz era bogat în stuf, papură, rogoz, având și o faună formată din diverse specii de păsări, broaște, lipitori. Pârâul continua mai departe, vărsându-și apa în râul Bâc. La acea vreme, sec. 19, râul Bâc era bogat în apă. Era un peisaj natural de silvostepă, care s-a menținut până la jumătatea sec. 20, când regimul sovietic de ocupație a defrișat toate pădurile particulare din preajma satului Cornești. A urmat secarea pârâurilor și izvoarelor. Au secat fântânile arteziene și multe fântâni din sat. S-a uscat și iazul satului. Astfel, în ultima vreme, și în centrul R. Moldova avem tot mai puține depuneri atmosferice, tot mai multe secete. E o consecință a defrișării pădurilor.
Acum 2 milioane de ani, omul și-a trăit viața în pădure
Chiar de la începuturile sale, acum aproximativ 2 milioane de ani, omul și-a trăit viața în pădure, unde își găsea hrană și apă. Pădurea a fost casa lui. Cu timpul, oamenii își făceau case în pădure, mai ales pentru că aveau apă. Pe parcursul vieții, oamenii foloseau lemnul din păduri la construcția casei, mobilei și la încălzire și pregătirea bucatelor. Dar, omul stabilit cu traiul în pădure avea nevoie și de pământ arabil, așa că defrișa pădurea. Situația durează până în timpurile noastre.
Ne dăm seama de situația creată în R. Moldova. Ea este grea și complicată, dar decizia de a defrișa pădurile pentru asigurarea cetățenilor cu lemne de foc este una greșită. Să zicem că defrișăm un an-doi și s-a zis cu pădurile R. Moldova, nu vom mai avea ce defrișa, iar reducerea cantității de precipitații atmosferice va continua în ritm rapid. Secetele se vor înteți, în condițiile în care apa pe teritoriul R. Moldova devine un produs de lux. Statele europene au suprafețe de păduri mai mari decât R. Moldova, dar acolo acestea nu sunt defrișate, chiar dacă și Europa are nevoie de lemne pentru construcții, pentru producerea hârtiei, cartonului etc. Cum sunt rezolvate acolo aceste probleme? Simplu. Sunt plantate păduri artificiale din specii cu creștere rapidă, cum ar fi plopul, platanul etc. În Chișinău, cei mai viguroși arbori sunt platanii, vârsta cărora a atins 50 de ani. Personal, prin anii 70, la Stațiunea biologică a Universității de Stat am fondat o pepinieră și un dendrariu în care cresc peste 178 de specii de plante lemnoase, pe o suprafață de 2 ha. De ce guvernele care s-au perindat la conducerea R. Moldova nu au înțeles că ar trebui să cultive plante lemnoase pentru lemn? Să construiască o fabrică de hârtie, folosind aceste lemne. Voronin, la vremea sa, a găsit milioane pentru construcția complexului de la Șerpeni, în cinstea soldatului rus care ne-a ocupat țara, dar nu a găsit resurse pentru construcția unei fabrici.
Părinții mei, deși aveau pădure, nu o defrișau
Apropo, nu toți cetățenii satelor noastre care au nevoie de lemne de foc, vor putea fi asigurați. Ei se vor asigura cu lemne ca până acum, care și cum poate. Unii folosesc cărbune, butelii cu gaze, alții își cresc singuri arbori pentru foc. Părinții mei, deși aveau pădure, nu o defrișau. Ei foloseau nuielele din pădurea lor privată, de 30 de ari, pentru îngrădire și construcții. Dar de furat lemnul din pădurile statului nici vorbă nu putea fi. Dar, timpurile se schimbă. Perioada sovietică, atunci când oamenii s-au confruntat cu lipsuri și cu foametea organizată, din cauza nevoilor, ca să nu moară de foame, mulți s-au apucat de furat. Vă mai amintiți? „La colhoz, pe dealul mare, cine fură acela are”. Acest obicei a intrat în sângele unora. Aveau nevoie de lemne – le luau din pădurea statului. Sau, în satele în care existau parcuri boierești, în perioada sovietică, arborii erau tăiați ziua în amiaza mare. Toate cele 30 de parcuri vechi boierești, (cercetate de noi în 2008-2012) de pe teritoriul R. Moldova au fost devastate de locuitorii satelor, încurajați de autorități care afirmau că aceste parcuri sunt fondate de boieri. Într-un cuvânt, sovieticii, înfometându-i pe moldoveni, i-au învățat și urâtul obicei de a fura.
Pentru R. Moldova, la fel ca și pentru toată lumea, principalele probleme ecologice sunt Apa, Aerul, Temperatura, Lumina, Solul. Pentru Moldova, cât și pentru alte state, una din problemele principale este Apa, care dispare văzând cu ochii. Acum 70-80 de ani, oriunde săpai o groapă de vreo 5 metri adâncime, țâșnea apă. Acum, și la adâncime de 70 de metri nu găsești apă, de aceea avem nevoie de păduri naturale pentru a atrage ploile și a păstra vegetația fără de care omul nu poate exista.
La fel, pentru menținerea aerului în stare curată, bogat în oxigen, avem nevoie de vegetație, deci, și de Păduri, dar și de cât mai puțin transport, care poluează aerul.
Alt factor ecologic – Lumina, importantă și pentru emanarea căldurii și pentru participarea la fotosinteza plantelor. Lumina, ca și factor ecologic, e strâns legată cu temperatura care influențează activitatea organismelor. În toate cazurile, problemele ecologice trebuie rezolvate de specialiști în ecologie. Se întâmplă asta și în R. Moldova?
