AUDIO Testamentul lui Ion Druță: „În caz că repatrierea trupului meu va fi imposibilă, rog să fiu incinerat la Moscova, iar cenușa mea să fie înmormântată la Lumânarea Recunoștinței”

Fondatorul Editurii „Cartier”, Gheorghe Erizanu, a făcut public Testamentul scriitorului Ion Druță. Totodată, pe canalul de YouTube al regretatului scriitor, a apărut înregistrarea audio cu rezumatul actului scris în limba rusă.

„Eu, Druță Ion Pintilie, născut la data de 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, raionul Soroca, Regatul României, din părinții Druță Pintilie Mihail și Sofia Tverdohleb Semion, în legătură cu vârsta înaintată și apropierea inevitabilului, fiind în deplinătatea facultăților mintale și de memorie, las moștenire:

• Corpul meu neînsuflețit să-l întoarceți în patria mea și să fiu înmormântat în Soroca, la Lumânarea Recunoștinței, monument căruia i-am dedicat 16 ani din viață. Cer să fiu înmormântat în liniște și modestie, fără discursuri lungi și fără vizite la tot felul de locuri, care se crede că au cooperat și l-au onorat pe cel decedat, cu excepția, poate, a Teatrului Național, unde, într-adevăr, încă se mai aud replicile eroilor mei.
• În caz că repatrierea trupului meu va fi imposibilă, o însărcinez pe nepoata mea, Druța Anna Iurie, să-mi incinereze trupul, să ducă cenușa în Moldova și să o înmormânteze la Lumânarea Recunoștinței. Mormântul să fie fără exagerări. Cu modestie și demnitate.
• Moștenitoare a bunurilor mele, precum și a dreptului de a gestiona moștenirea literară, atât proza, cât și dramaturgia, și obținerea procentelor cuvenite conform legii, sunt confirmate Annei Druță Iurie, conform testamentului făcut la Chișinău, în limba română, la 11.10.2017.
• Pentru orice eventualitate, vă informez că am avut două cetățenii. Moldovenească, dobândită la naștere și cetățenia Federației Ruse prin căsătoria cu Rosina Era Samuilovna, în 1958.
• Scriitor profesionist, membru al Uniunii Scriitorilor cu începere din anul 1954, Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române, doctor honoris causa al Universității din Chișinău, precum și cetățean de onoare al câtorva sate din Moldova și al orașului Soroca.
• În calitate de scriitor bilingv, lucrând în limbile română și rusă, prin proză și dramaturgie, am asigurat existența familiei mele. Operele mele au fost publicate și puse în scenă destul de mult, atât în țară, cât și în afara ei. Doar la Moscova au fost montate vreo zece spectacole după piesele mele – ”Casa mare”, ”Păsările tinereții noastre”, ”Sfânta sfintelor”, ”Numele straniului Potiomkin” la Teatrul central al Armatei Sovietice;  ”Păsările tinereții noastre” și ”Întoarcerea țărânei în pământ” la Teatrul Mic; ”Horia” la teatrul ”Lenkom”; ”Iapa roaibă cu talangă” la teatrul de Satiră; ”Doina” la teatrul ”Maiakovski”; ”O cină cu tovarășul Stalin” la Teatrul Școala piesei moderne. Din proză aș menționa romanele ”Povara bunătății noastre”, ”Biserica albă”, nuvelele ”Clopotnița”, ”Ultima lună de toamnă” și o serie de povestiri.

Vârsta și boala m-au privat de posibilitatea de a scrie un testament de mână, așa că a trebuit să îl scriu pe calculator. Vă cer scuze.”

Sursa doc: Gheorghe Erizanu/ Facebook

Testamentul a fost semnat la data de 30 august 2023.

Joi dimineață, 28 septembrie, la ora 10:00, la Moscova, a murit marele scriitor Ion Druță, la vârsta de 95 de ani. Anunțul a fost făcut de Editura Cartier într-o postare pe Facebook. Ulterior, Ministerul Culturii a anunțat că vestea tristă despre trecerea în neființă a lui Ion Druță a fost confirmată de nepoata scriitorului, care i-a fost alături în ultimele clipe din viață.

Președinta Maia Sandu a declarat că Ion Druță a fost „mesagerul Moldovei în lume, atunci când limba și cultura noastră erau prigonite la ele acasă”.

„A luptat pentru limbă și alfabet încă din anii ’60. A descris satul moldovenesc, satul drag inimilor noastre, ca nimeni altul. Ion Druță a adus prin cărțile sale multă dragoste pentru valorile morale ale neamului nostru, pentru viața și munca țăranilor, pentru limba noastră vie și bogată. Îl vom reciti cu drag și îi vom privi spectacolele cu multă emoție și de azi înainte”, a spus șefa statului într-o postare pe Facebook.

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, comuna Horodişte, fostul judeţ Soroca.

Conform unei bibliografii realizate de Editura Cartier, cele dintâi povestiri îi sunt publicate la începutul anilor ’50. Primul volum de schiţe şi nuvele „La noi în sat” vede lumina zilei în 1953, fiind urmat de alte povestiri, apoi de romanul „Frunze de dor” (scris în 1955, publicat în 1957). Colaborează cu ziarele „Ţăranul Sovietic”, „Moldova socialistă” şi revista „Femeia Moldovei”. Absolvă cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură „A. M. Gorki” al Uniunii Scriitorilor din URSS (1957).

Criticile distrugătoare din partea oficialităţilor comuniste din RSS Moldovenească vizând scrierile sale, mai ales romanul „Povara bunătăţii noastre” (1963, prima parte, Balade din câmpie; integral, Povara bunătăţii noastre, 1970), precum şi filmul „Ultima lună de toamnă”, îl fac pe autor să se stabilească la Moscova (1959).

Deţine titlurile de Scriitor al Poporului (1988), membru de onoare al Academiei Române (1990) şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992). Laureat al Premiului de Stat al R. Moldova în domeniul literaturii (2008) și al Premiului Constantin Brâncoveanu, secțiunea Literatură (2014).