Astăzi se împlinesc 79 de ani de la primul val al deportărilor staliniste
În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, conform unor surse, peste 20 de mii de persoane au fost urcate în vagoane și trimise în Siberia.
Potrivit istoricilor, de obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Oamenilor li se dădea ordin ca într-un sfert de oră să fie gata.
Deportaţilor le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană. Apoi, erau urcaţi în camioane sau în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri. În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: bărbații într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. Oamenii erau îmbarcați în vagoanele de marfă, câte 70-100 de persoane, fără apă şi hrană.
Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.
Într-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 se spune că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Orda (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.
Trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord au zdruncinat istoria românilor din aceste ţinuturi. La 12-13 iunie 1941 a avut loc primul val, fiind ridicaţi circa 30 de mii de oameni. Într-o singură noapte, cea din 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate peste 35 de mii de persoane, acesta fiind considerat cel mai mare val de deportări. Cel de-al treilea val, în cadrul căruia au fost ridicaţi circa 2700 de oameni, a avut loc la 31 martie-1 aprilie 1951.
Potrivit istoricilor, nici până astăzi nu se cunoaşte numărul exact al celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările fiind de câteva sute de mii de persoane deportate.
