Principală  —  Ştiri  —  Social   —   Amnesty International: Șapte moduri prin…

Amnesty International: Șapte moduri prin care coronavirusul afectează drepturile omului

26 feb. 2020 la 20:02
brusselstimes.com

„Cenzura, discriminarea, detențiile arbitrare și încălcările pentru drepturile omului nu-și au locul în lupta împotriva epidemiei coronavirus”, susține Nicholas Bequelin, director regional al Amnesty International. 

Potrivit acestuia, „încălcările drepturilor omului împiedică mai mult decât facilitează reacțiile la o situație de urgență și subminează eficiența lor”.

În acest sens, Amnesty International a publicat un comunicat în care enumeră șapte moduri prin care coronavirusul 2019-nCoV afectează drepturile omului.

Primele cazuri de cenzură

Guvernul chinez s-a angajat în eforturi cu rază largă de acțiune pentru a suprima informația despre coronavirus și pericolele pe care le reprezintă pentru sănătatea publică. La sfârșitul lunii decembrie, medicii din Wuhan și-au împărtășit cu colegii temerile referitoare la pacienții care aveau simptome similare cu epidemia sindromului respirator acut sever (SARS), care a început în zona de sud a Chinei în anul 2002. Aceștia au fost aduși la tăcere imediat și pedepsiți de către autoritățile locale pentru „răspândirea de zvonuri”.

„Profesioniștii chinezi din domeniul medicinii din China au încercat să sune alarma despre virus. Dacă guvernul nu încerca să minimalizeze pericolul, restul lumii ar fi putut răspunde răspândirii virusului într-un timp mai util”, afirmă Nicholas Bequelin.

Într-o postare făcută online o lună mai târziu, Curtea Supremă de Justiție din China a pus la îndoială decizia luată de către autoritățile din Wuhan. Această postare a fost percepută pe larg drept o justificare pentru medicii persecutați.

Cu toate astea, eforturile de minimalizare a severității epidemiei au fost împărtășite la cel mai înalt nivel de către guvernul chinez, ceea ce a fost vădit evidențiat de către încercările de a pune sub presiune Organizația Mondială a Sănătății de a nu clasifica virusul drept o urgență globală.

Dreptul la sănătate

Sistemul medical din Wuhan este acum copleșit, iar facilitățile medicale și profesioniștii în domeniu se străduiesc să facă față nivelului de amploare a epidemiei.

Mai mulți pacienți sunt refuzați din a fi tratați după ce au stat ore în șir în rând. Facilitățile nu au accesul necesar la testele de diagnoză.

Deși OSM laudă eforturile chinezești fără încetare, adevărul e că răspunsul guvernului a fost și rămâne a fi foarte problematic.

Presa locală a raportat că oamenii nu pot să ajungă rapid la spitale din cauza stopării transportului public și că, în unele cazuri, nu pot scoate corpurile decedaților din case.

Dreptul la sănătate, garantat de Declarația Universală pentru Drepturile Omului, prevede dreptul de acces la asistență medicală, dreptul de acces la informație, interzicerea discriminării prestarea de servicii medicale, libertatea de abținere de la tratament ne-consensual și alte garanții importante.

Cenzura continuă și în ziua de azi

Insistența autorităților chinezești de a controla narativa media și sufocarea reportajelor negative, a continuat să cenzureze până și informația uneori legitimă referitoare la virus.

Mai multe articole au fost cenzurate încă de la începutul crizei, incluzând de la organizații media majore precum filiale a Beijing Youth Daily și Caijing.

„Autoritățile chinezești riscă să ascundă informații care ar putea ajuta comunitatea medicală în a combate coronavirusul și de a ajuta oamenii să se protejeze din a fi expuși acestuia”, a afirmat Nicholas Bequelin.

Activiștii sunt hărțuiți și intimidați

Persoanele care încearcă să distribuie informații despre coronavirus pe rețele sociale devin ținte pentru guvernul chinez. De exemplu, avocatul și jurnalistul cetățean Chen Qiushi, a raportat că a fost hărțuit de către autorități după ce a postat imagini din spitalele din Wuhan.

Un locuitor din Wuhan, Fang Bin, a fost reținut pentru un scurt timp de către autorități pentru postarea unui video care pretindea să arate cadavrele victimelor de coronavirus.

Acțiuni regionale în vederea „fake news”

Cum că virusul s-a extins din China până în țările vecine din Asia de sud-est, s-a mărit și numărul de țări doritore de a controla cum este raportată problema epidemiei coronavirus.

Au fost arestate sau amendate mai multe persoane din Malaezia, Tailanda și Vietnam pentru că au postat „știri false” despre epidemie.

„Guvernele trebuie să prevină dezinformarea și să asigure îndrumare în timp util și cu exactitate. Însă orice restricții ale dreptului la liberă exprimare trebuie să fie proporțional, legitim și necesar”, a remarcat Nicholas Bequelin.

Discriminarea și xenofobia

Persoanele care locuiesc în Wuhan – chiar și cele care nu au simptome – au fost respinse de la hoteluri, baricadate în propriile apartamente și informația personală li s-a făcut publică online în China, conform reportajelor.

Au fost și rapoarte la scală largă de xenofobie anti-chinezească și anti-asiatică în alte țări. Restaurante din Coreea de Sud, Japonia și Vietnam au reuzat să servească clienți chinezi, iar la un hotel din Indonezia, un grup de protestatari le-au zis oaspeților de origine chineză să plece. Ziare din Franța și Australia la fel au fost acuzate de rasism în reportajele lor despre epidemie.

Comunitățile asiatice din jurul lumii au răspuns tratamentului, iar pe twitter, hashtag-ul #JeNeSuisPasUnVirus (nu sunt un virus) a început să fie popular în Franța.

„Guvernul chinez trebuie să ia măsuri pentru a proteja oamenii de discriminare, iar guvernele de pretutindeni ar trebui să adopte o politică de zero-toleranță către atacurile rasiste împotriva persoanelor de origine chineză și asiatică. Singurul mijloc de a lupta împotriva acestei epidemii este prin solidaritate și cooperare la nivel transfrontalier”, a afirmat Nicholas Bequelin.

Controalele de frontieră și reținerile în zone de carantină trebuie să fie proporționate

Drept răspuns la această epidemie, mai multe țări și-au închis ușile către cei care călătoresc din China sau din alte țări asiatice, iar altele au introdus măsuri stricte de carantină.

Guvernul australian a trimis sute de australieni la centrele de detenție cu imigranți pe Insula Paștelui, unde anterior condițiile de tratament au fost descrise drept „inumane” de către Asociația Medicală Australiană din cauza suferinței fizice și mintale prin care au fost supuși refugiații reținuți acolo.

Papua Noua Guinee și-a închis frontierele către toți locuitorilor țărilor asiatice, indiferent dacă sunt sau nu confirmați că suferă de coronavirus. Câțiva studenți din Papua Noua Guinee au rămas blocați pe Insulele Filipine în drum spre casă, după ce le-a fost interzisă îmbarcarea în avioane de către autoritățile din Papua Noua Guinee.

Zonele de carantină, care restrâng dreptul la libertatea de circulație, pot fi justificate sub legislație internațională, doar dacă ele sunt proporționate, limitate de timp, întreprinse din obiective legitime, strict necesare, voluntare dacă este posibil și aplicate într-un mod non-descriminatoriu. Zonele de carantină trebuie să fie instituite într-o manieră de siguranță și respect. Drepturile celor care se află în carantină trebuie respectate și protejate, incluzând asigurarea accesului la asistență medicală, mâncare și alte necesități.

„Guvernele se confruntă cu o situație dificilă și trebuie să ia măsuri de prevenire a extinderii coronavirusului, asigurându-se totodată că persoanele afectate au acces la asistența medicală de care au nevoie”, a declarat Nicholas Bequelin.

Citiți și:

Tag-uri:
Distribuie articolul: