„Am vrut să am o căsuță, să nu-mi ducă nimeni căldarea”. Povestea Ninei Frunze, femeia telefonată de președinte
„Alo, dna Nina Frunze? Mie îmi spune Igor Dodon, președintele Republicii Moldova”. Șeful statului și-a dat start unei noi rubrici în cadrul emisiunii „Președintele răspunde”, în care săptămânal va telefona un cetățean în direct și va răspunde la întrebările adresate. Prima persoană care a fost abordată este o locuitoare din satul Gura Galbenei din raionul Cimișlia. Femeia a spus că unicul lucru pe care și-l dorește este să aibă o nouă locuință în care să nu-i plouă în cap. Igor Dodon a promis că va încerca să o ajute, însă, Nina Frunze a fost contactată astăzi, 28 februarie, de consilierii prezidențiali și i s-a comunicat că nu o pot ajuta.
Ziarul de Gardă a căutat-o pe femeie și a făcut cunoștință cu înteaga poveste, care, din păcate, este una tristă.
Nina Frunze are 48 de ani, iar din 2007, în urma unei operații, este țintuită la pat. Femeia are trei copii – doi băieți și o fată. Iar acum, locuiește singură și mai primește câte o mână de ajutor de la vecini. Fiind limitată la acțiunile de rutină zilnică, Nina Frunze ne-a dezvăluit că cea mai mare durere este că nu are un acoperiș adecvat deasupra capului, deoarece unde locuiește acum, în casa părintească, este pe cale să se prăbușească.
„Mă lăsa singură și flămândă”
Un timp oarecare, Nina Frunze ne-a povestit că a angajat o femeie ca să-i ofere ajutorul necesar, însă, aceasta nu-și îndeplinea obligațiunile și deseori o lăsa singură între patru pereți și, mai mult ca atât, flămândă.
„Până acum am avut o dădacă. Dar nu-mi plăcea cum îmi purta de grijă, pentru că ea consuma alcool mereu. Mă lăsa singură și flămândă, și am alungat-o”.
„Baie fac într-un lighean, iar nevoile mi le fac în căldare”
„Acum sunt singură. Mai vine un vecin și mă ajută. Eu am avut nevoie doar de o locuință, deoarece nu am toate comoditățile pentru o persoană invalidă. Dacă sunt invalidă de gradul I, nu am nici baie, nici WC, baie fac într-un lighean. Nevoile mi le fac în căldare. Mă ajută o vecină, mai vine un verișor, dar un bărbat să ducă căldarea unei femei, nu e frumos”, povestește femeia.
Nina Frunze ne spune că a fost telefonată de Igor Dodon, după ce i-a scris un mesaj pe rețelele de socializare. În urma discuției cu președintele, a fost contactată astăzi de o consilieră și i-a transmis că Președinția nu o poate ajuta cu o locuință, motivând că oferă un loc de trai doar familiilor cu numeroși copii.
„Mi-au spus că dau case doar familiilor cu mulți copii și social vulnerabile, iar pe mine nu mă poate ajuta. Mi-au zis că am crescut copii, trebuie ei să mă ajute. Dar și copiii mei au familii, eu nu pot să mă bag peste familiile copiilor mei. Le dau voie să-și facă viața lor”, spune Nina Frunze.
Casa în care supraviețuiește acum Nina Frunze este moștenită de la părinți, însă, este pe cale de a se ruina. Pereții și acoprișul sunt avariate, iar atunci când plouă sau ninge, locuința îi este inundată.
„Am vrut să am o căsuță, să nu-mi ducă nimeni căldarea”
„Când plouă eu stau cu vasuri pe pat, în pod, oalele sunt vechi și sunt stricate. Când plouă abundent și sunt inundații, la mine grădina este plină cu apă până sub prispă. Eu nu pot face nimic. Am vrut să-mi ofere o căsuță cu cele necesare unei persoane invalide. Să am o baie, un WC, să nu-mi ducă nimeni căldarea”, ne-a destăinuit femeia.
Banii primiți de la stat sunt insuficienți pentru a acoperi cheltuielile necesare, mai ales costurile la medicamente. Pentru a veni la un spital din Chișinău pentru consultații la medic, Nina Frunze spune că închiriază mașină și plătește 1400 de lei.
„Am văzut că ajută și m-am gândit că o să mă ajute și pe mine”
„Din partea Primăriei primesc ajutor social 500 de lei. Dar cum să fac dacă eu îmi cumpăr pastile, nu am posibilitatea să-mi cumpăr o casă. Am văzut că ajută și m-am gândit că o să mă ajute și pe mine. Eu toate le cumpăr, și roșii, și castraveți, ca în oraș. Eu nimic în grădină nu pot face. Când plouă, trebuie să merg cu barca. În 2006 am avut o operație la cap, iar în 2007 am căzut la pat. Mâna și piciorul stâng nu le simt. Știți, eu merg ținându-mă de pereți, dar greu de tot. De ziua persoanelor cu dizabilități nu dau nimic, ajutor material cum îmi oferea înainate, câte 600-700 de lei, nu-mi mai dau. Numai ajutor social, pe lemne 500 de lei și pensia, atât. Dar pentru mine, persoană invalidă de gradul I, e foarte mică pensia. Nici nu-mi ajunge să-mi cumpăr pastile în fiecare lună. Pe drum îmi oferă 12 lei, iar eu mașina o achit 700 de lei până la Chișinău, numai ca să mă duc și încă 700 ca să mă întoarcă. La Chișinău plec când am nevoie. Aproape o dată la jumătate de an eu am convulsii și sunt internată la spitalul din Cimișlia. Iată acum două săptămâni eu am venit din spital. În astfel de cazuri mă ajută femeia din mahala, simt când mi-i rău și telefonez la 112 sau la vecină”, zice Nina Frunze.
Un episod fericit din viața Ninei Frunze este că de mâine dimineață se va muta cu traiul împreună cu fiica sa în satul Cenac, raionul Cimișlia, acolo unde este stabilită familia acesteia.
„Acum plec la fiica mea și o să locuiesc cu ea. Azi am vorbit și am decis că mâine dimineață vine și mă ia la dânsa”.
